Norma sanitară veterinara din 21 februarie 2006

Articolul 1Scop

(1)Directiva Consiliului 2002/99/CE , transpusa în legislaţia naţionala prin prezenta norma sanitară veterinara, stabileşte regulile generale de sănătate animala care reglementează toate etapele de producţie, procesare şi distribuţie pe teritoriul Comunităţii Europene şi introducerea din tari terţe de produse de origine animala şi de produse obţinute din acestea, destinate pentru consum uman.

(2)Aceste reguli nu afectează prevederile Normei sanitare veterinare privind controalele veterinare pentru comerţul din România şi statele membre ale Uniunii Europene cu produse animaliere şi de origine animala, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 21/2003, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 şi nr. 155 bis din 11 martie 2003, ce transpune Directiva 89/662/CEE , ale Normei sanitare veterinare ce stabileşte principiile care reglementează organizarea controalelor veterinare privind produsele care intră în România din tari terţe, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 71/2003, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 157 şi nr. 157 bis din 12 martie 2003, ce transpune Directiva 97/78/CE , şi ale directivelor listate în anexa nr. I la Tratat.

Articolul 2Definiţii

În scopurile prezentei norme sanitare veterinare, definiţiile prevăzute în Legea nr. 150/2004 privind siguranţa alimentelor şi a hranei pentru animale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 462 din 24 mai 2004, cu modificările şi completările ulterioare, ce transpune în legislaţia naţionala Regulamentul nr. 178/2002/CE care stabileşte principiile generale şi cerinţele legii pentru alimente, şi cele din norma sanitară veterinara aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 71/2003, ce transpune Directiva 97/78/CE , se aplică, după caz. Se aplica, de asemenea, următoarele definiţii:

a)toate etapele de producţie, prelucrare şi distribuţie înseamnă orice stadiu de la (inclusiv) producţia primara a unui aliment de origine animala până la (inclusiv) depozitarea, transportul, vânzarea sau furnizarea acestuia către consumatorul final;

b)introducere înseamnă aducerea de bunuri în unul dintre teritoriile prevăzute în anexa nr. I la Directiva Comisiei 97/78/CEE , în scopul punerii pe piaţa a acestora în baza procedurilor vamale menţionate la art. 4 alin. (16) lit. a)-f) din Regulamentul Consiliului nr. 2.913/92/CE din 12 octombrie 1992 care stabileşte Codul vamal comunitar;

c)medic veterinar oficial înseamnă un medic veterinar calificat sa acţioneze în competenţa stabilită de autoritatea competentă;

d)produse de origine animala înseamnă produse obţinute de la animale şi produse obţinute din acestea, destinate pentru consum uman, inclusiv animale vii, dacă acestea sunt destinate acestui tip de utilizare.

Capitolul ICerinţe de sănătate animala aplicabile tuturor etapelor de producţie, prelucrare şi distribuţie a produselor de origine animala pe teritoriul Comunităţii Europene

Articolul 3Cerinţe generale de sănătate a animalelor

(1)Statele membre trebuie să se asigure ca pe parcursul tuturor etapelor de producţie, procesare şi distribuţie a produselor de origine animala, desfăşurate pe teritoriul comunitar, operatorii din domeniul industriei alimentare nu provoacă raspandiri ale bolilor transmisibile la animale, în concordanta cu prevederile de mai jos.

(2)Produsele de origine animala trebuie să fie obţinute de la animale care îndeplinesc condiţiile de sănătate a animalelor stabilite de legislaţia comunitara.

(3)Produsele de origine animala vor fi obţinute de la animale care:

a)nu provin dintr-o exploatatie, unitate, dintr-un teritoriu sau dintr-o parte a unui teritoriu supus unor restrictii de sănătate animala aplicabile animalelor şi produselor vizate, în baza regulilor stabilite în anexa nr. 1;

b)în cazul carnii sau produselor din carne, nu au fost tăiate într-o unitate în care au fost prezente în timpul tăierii sau al procesului de producţie animalele infectate ori suspectate de a fi infectate cu una dintre bolile la care se face referire în regulile menţionate la lit. a), carcase sau părţi de carcase ale acestor animale, în afară cazului în care aceste suspiciuni au fost excluse;

c)în cazul animalelor şi al produselor de acvacultura, sunt conforme cu prevederile Normei sanitare veterinare privind condiţiile de sănătate a animalelor, care reglementează punerea pe piaţa a animalelor şi a produselor de acvacultura, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 494/2001, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 191 din 21 martie 2002, ce transpune Directiva 91/67/CEE .

Articolul 4Derogări

(1)Prin derogare de la prevederile art. 3 şi sub rezerva conformitatii cu măsurile de control al bolilor menţionate la anexa nr. 1, Autoritatea Naţionala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor poate autoriza producţia, prelucrarea şi distribuţia produselor de origine animala care provin dintr-un teritoriu sau dintr-o parte a unui teritoriu supus unor restrictii de sănătate animala, dar care nu provin dintr-o exploatatie care este infectata sau suspecta de a fi infectata, cu condiţia ca:

a)înainte de a fi supuse tratamentului menţionat anterior, produsele sa fi fost obţinute, manevrate, transportate şi depozitate separat sau în perioade diferite, faţă de produsele care îndeplinesc toate condiţiile de sănătate, iar condiţiile pentru transportul în afară teritoriului supus restrictiilor de sănătate animala au fost aprobate de către autoritatea competentă;

b)produsele care urmează să fie supuse tratamentului să fie clar identificate;

c)produsele să fie supuse tratamentului astfel încât să fie eliminate problemele de sănătate animala vizate; şi d) tratamentul să se aplice la o unitate aprobată în acest scop de către ţara în care au apărut problemele de sănătate animala.

(2)Prevederile alin. (1) se aplică în concordanta cu anexa nr. 2 şi cu pct. 1 din anexa nr. 3 la prezenta norma sanitară veterinara sau cu regulile detaliate care urmează să fie adoptate în concordanta cu cerinţele Uniunii Europene.

(3)Producţia, prelucrarea şi distribuţia produselor de acvacultura care nu sunt în conformitate cu condiţiile stabilite la art. 3 se autorizeaza sub rezerva condiţiilor stabilite de norma sanitară veterinara aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 494/2001, ce transpune Directiva 91/67/CEE , şi, unde este necesar, în conformitate cu condiţiile ulterioare ce vor fi adoptate în concordanta cu cerinţele Uniunii Europene.

(4)Mai mult, atunci când stadiul de sănătate permite, se pot acorda derogări de la art. 3, în concordanta cu cerinţele Uniunii Europene. În astfel de cazuri trebuie să se ţină cont în special de:

a)caracteristicile specifice ale bolii la speciile vizate;

b)orice teste sau măsuri la care animalele trebuie să fie supuse.

(5)Când sunt acordate astfel de derogări trebuie să se ia măsuri pentru a se asigura ca gradul de protecţie faţă de boli ale animalelor nu va deveni deficient.

Articolul 5Certificate veterinare

(1)Statele membre trebuie să se asigure ca produsele de origine animala destinate consumului uman sunt supuse certificării veterinare în cazul în care:

a)prevederile adoptate din motive de sănătate animala în baza art. 9 din norma sanitară veterinara aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 21/2003, ce transpune Directiva 89/662/CEE , solicita ca produsele de origine animala care provin dintr-un stat membru să fie însoţite de un certificat de sănătate;

b)a fost acordată o derogare în baza art. 4 alin. (3).

(2)În baza cerinţelor Uniunii Europene pot fi elaborate reguli detaliate de implementare şi, în special, un model pentru astfel de certificate, ţinându-se cont de principiile generale de certificare prevăzute în anexa nr. 4. (3) Certificatele pot include detalii solicitate în concordanta cu alte legislaţii comunitare privind sănătatea publică sau cea a animalelor.

Articolul 6Controale oficiale veterinare

(1)Pe durata adoptării actelor de transpunere a regulamentelor Parlamentului European şi ale Consiliului, care stabilesc reguli de igiena pentru alimentele de origine animala şi reguli de control aplicabile alimentelor şi hranei animalelor, Autoritatea Naţionala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să se asigure ca sunt efectuate controale oficiale de sănătate a animalelor pentru a se asigura conformitatea cu prezenta norma sanitară veterinara, cu regulile acesteia de implementare şi cu orice tip de măsuri de protecţie referitoare la produsele de origine animala, adoptate în conformitate cu prezenta norma sanitară veterinara; ca regula generală, inspecţiile trebuie să fie neanuntate, iar controalele trebuie să fie efectuate în concordanta cu prevederile normei sanitare veterinare aprobate prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 21/2003, ce transpune Directiva 89/662/CEE .

(2)Pe durata adoptării actelor de transpunere a regulamentelor Parlamentului European şi ale Consiliului, care stabilesc reguli de igiena pentru alimentele de origine animala şi reguli de control aplicabile alimentelor şi hranei animalelor, în cazurile în care au fost identificate încălcări ale regulilor de sănătate animala, Autoritatea Naţionala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să ia măsurile necesare pentru a remedia situaţia, în concordanta cu prevederile normei sanitare veterinare aprobate prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 21/2003, ce transpune Directiva 89/662/CEE .

(3)Experţii Comisiei Europene pot efectua controale la faţa locului, inclusiv activităţi de audit, în cooperare cu Autoritatea Naţionala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor, în măsura în care este necesar pentru aplicarea uniforma a Directivei Consiliului 2002/99/CE , transpusa prin prezenta norma sanitară veterinara; dacă controalele sunt efectuate pe teritoriul României, Autoritatea Naţionala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să asigure experţilor tot sprijinul necesar pentru îndeplinirea îndatoririlor acestora, iar Comisia Europeană va informa Autoritatea Naţionala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor despre rezultatele controalelor efectuate.

(4)Dacă se identifica un risc grav pentru sănătatea animala pe parcursul unui audit sau al unei inspecţii a Comisiei Europene, Autoritatea Naţionala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să ia imediat toate măsurile necesare pentru protecţia sănătăţii animalelor, iar dacă aceste măsuri nu sunt luate sau dacă acestea sunt considerate insuficiente, Comisia Europeană, în concordanta cu procedura comunitara, va lua măsurile necesare pentru protecţia sănătăţii animalelor şi va informa Autoritatea Naţionala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor.

(5)Regulile pentru aplicarea acestui articol şi, în special, cele care reglementează procedura pentru cooperarea Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor cu Comisia Europeană trebuie să fie adoptate în concordanta cu cerinţele Uniunii Europene.

Capitolul IIImporturile din tari terţe

Articolul 7Prevederi generale

Statele membre ale Uniunii Europene trebuie să ia măsuri pentru a se asigura ca produsele de origine animala destinate consumului uman sunt introduse din tari terţe în Comunitatea Europeană numai dacă acestea sunt conforme cu cerinţele prevăzute la cap. I, aplicabile tuturor etapelor de producţie, prelucrare şi distribuţie a acestor produse, sau dacă acestea oferă garanţii echivalente de sănătate animala.

Articolul 8Conformitatea cu regulile comunitare

(1)Pentru a se asigura conformitatea cu obligaţiile generale stabilite la art. 7, în conformitate cu cerinţele Uniunii Europene, trebuie să fie stabilite următoarele:

–lista ţărilor terţe sau a regiunilor ţărilor terţe din care sunt permise importurile de produse specificate de origine animala; o ţara terta trebuie să apară pe o astfel de lista numai dacă în ţara respectiva are loc o vizita a experţilor comunitari şi/sau a Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi se demonstreaza ca autoritatea competentă veterinara asigura garanţii corespunzătoare cu privire la conformitatea cu legislaţia comunitara transpusa în legislaţia naţionala. La elaborarea unei liste sau la actualizarea listelor menţionate trebuie să se ţină cont în special de:

a)legislaţia tarii terţe;

b)organizarea autorităţii veterinare competente a tarii terţe respective şi de serviciile de inspecţie ale acesteia, competenţa acestor servicii, supravegherea la care acestea sunt supuse şi mijloacele aflate la dispoziţia acestora, inclusiv capacitatea personalului, pentru aplicarea legislaţiei acestora în mod eficient;

c)cerinţele actuale de sănătate animala care se aplică producţiei, fabricării, manevrarii, depozitarii şi livrării produselor de origine animala destinate României;

d)asigurările care pot fi date de către autoritatea competentă centrala a tarii terţe referitor la conformitatea sau echivalenta cu condiţiile relevante de sănătate animala;

e)orice experienta de comercializare a produsului care provine dintr-o ţara terta şi rezultatele oricăror controale de import efectuate;

f)rezultatele inspecţiilor şi/sau ale activităţilor de audit efectuate de experţii comunitari şi/sau ai Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor în ţara terta, în special rezultatele evaluării autorităţilor competente sau, în cazul în care Comisia Europeană ori Autoritatea Naţionala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor o solicita, raportul transmis de către autorităţile competente ale tarii terţe privind inspecţiile pe care acestea le-au efectuat;

g)statusul de sănătate al efectivului, al altor animale domestice şi al animalelor sălbatice din ţara terta, în special referitor la bolile exotice ale animalelor şi orice aspect al situaţiei generale de sănătate din ţara terta care ar putea ridica un risc pentru sănătatea publică sau a animalelor din România;

h)regularitatea, rapiditatea şi exactitatea cu care ţara terta furnizează informaţii privind existenta unor boli infectioase şi contagioase în teritoriul acesteia, în special bolile notificabile listate de Organizaţia Mondială pentru Sănătatea Animalelor (OIE) sau, în cazul bolilor animalelor de acvacultura, bolile notificabile listate în Codul de sănătate al animalelor acvatice al OIE;

i)regulile în vigoare în ţara terta privind prevenirea şi controlul bolilor infectioase sau contagioase ale animalelor, implementarea acestora, incluzând şi regulile privind importurile din alte tari.

(2)Autoritatea Naţionala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să adopte versiunile tuturor listelor actualizate de Comisia Europeană sau să le actualizeze în concordanta cu prezentul articol, pentru a fi disponibile publicului; listele elaborate în concordanta cu prezentul articol pot fi combinate cu alte liste elaborate în scopuri de sănătate publică sau a animalelor şi pot include, de asemenea, modele de certificate de sănătate.

(3)Regulile de origine pentru produsele de origine animala şi animalele de la care sunt obţinute aceste produse trebuie să fie stabilite în concordanta cu cerinţele Uniunii Europene.

(4)Condiţiile speciale de import pentru fiecare ţara terta sau grup de tari terţe, având în vedere situaţia sănătăţii animalelor din ţara sau din ţările terţe vizate, trebuie să fie stabilite în concordanta cu cerinţele Uniunii Europene.

(5)Dacă este necesar pot fi stabilite, în concordanta cu cerinţele Uniunii Europene, următoarele:

a)regulile detaliate pentru aplicarea prezentului articol;

b)criteriile pentru clasificarea ţărilor terţe şi a regiunilor acestora cu privire la bolile animalelor; şi c) regulile specifice referitoare la tipurile de introducere sau la produsele speciale, cum ar fi introducerea produselor de către călători sau introducerea unor mostre comerciale.

Articolul 9Documente

(1)La intrarea în Comunitatea Europeană transportul de produse de origine animala trebuie să fie însoţit de un certificat veterinar care îndeplineşte cerinţele stabilite în anexa nr. 4. (2) Certificatul veterinar trebuie să certifice faptul ca produsele îndeplinesc:

a)cerinţele stabilite pentru aceste produse în baza prezentei norme sanitare veterinare şi în baza legislaţiei comunitare transpuse în legislaţia naţionala care stabileşte cerinţele de sănătate animala sau prevederile echivalente cu acele cerinţe; şi b) orice condiţii speciale de import stabilite în concordanta cu cerinţele Uniunii Europene.

(3)Documentele pot include detalii solicitate în baza prevederilor legislaţiei comunitare privind sănătatea publică şi a animalelor.

(4)În concordanta cu cerinţele Uniunii Europene:

a)se pot stabili prevederi pentru folosirea documentelor electronice:

b)se pot elabora documente-model;

c)se pot stabili reguli şi certificare pentru tranzit.

Articolul 10Inspecţiile efectuate de către experţii comunitari

Inspecţiile şi/sau activităţile de audit la toate etapele prevăzute de Directiva Comisiei 2002/99/CE , transpusa prin prezenta norma sanitară veterinara, pot fi efectuate în tari terţe de către experţii comunitari pentru a se verifica conformitatea sau echivalenta cu regulile de sănătate comunitare, transpuse în legislaţia naţionala; experţii Comisiei Europene pot fi însoţiţi de experţi din statul membru al Uniunii Europene care sunt autorizaţi de Comisia Europeană pentru efectuarea acestor inspecţii şi/sau activităţi de audit.

Capitolul IIIPrevederi finale

Articolul 11Actualizarea anexelor tehnice

Anexele la prezenta norma sanitară veterinara pot fi modificate în concordanta cu cerinţele Uniunii Europene, pentru a se tine cont în special de:

(i)opţiunile şi cunoştinţele ştiinţifice, în special cele referitoare la noile evaluări de risc;

(îi) progresele tehnice; şi

(iii)stabilirea normelor de siguranţă.

Articolul 12

(1)Autoritatea Naţionala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să adopte şi sa publice legi, reguli şi prevederi administrative necesare pentru conformitatea cu prezenta norma sanitară veterinara; aceasta trebuie să informeze imediat Comisia Europeană despre acest fapt.

(2)În cazul în care Autoritatea Naţionala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor adopta aceste prevederi, acestea trebuie să conţină referiri la prezenta norma sanitară veterinara sau trebuie să fie însoţite de astfel de referiri în momentul publicării oficiale a acestora; procedura pentru efectuarea acestor referiri trebuie să fie adoptată de Autoritatea Naţionala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor.

(3)Autoritatea Naţionala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să comunice Comisiei Europene textul principalelor prevederi ale legii naţionale pe care aceasta l-a adoptat în domeniul reglementat de prezenta norma sanitară veterinara.

Articolul 13

Anexele nr. 1-4 fac parte integrantă din prezenta norma sanitară veterinara.

Anexa 1

la norma sanitară veterinara

Boli cu relevanta pentru comerţul cu produse de origine

animala şi pentru care au fost introduse măsuri de control în baza

legislaţiei comunitare transpuse în legislaţia naţionala

Anexa 2

la norma sanitară veterinara

1.Marca de sănătate pentru carnea proaspăta trebuie să poarte o cruce în diagonala, constituit din două linii drepte care se intersectează la centrul ştampilei dar permitand informatiei din cadrul acesteia sa rămână lizibila.

2.Marca menţionată la punctul 1 poate fi aplicată de asemenea, folosind o singura ştampila ovala, cu o latime de 6,5 cm şi cu o înălţime de 4,5 cm iar pe marca trebuie să apară, într-o formă perfect lizibila, următoarele informaţii.

a)în partea superioară, numele sau codul ISO al statului membru cu majuscule: AT, BE, DE, DK, FI, FR, GR, IE, IT, LU, NL, PT, SE, UK şi RO.

b)în partea centrala, numărul de aprobare veterinara a abatorului, c) în partea inferioară, una dintre următoarele seturi de iniţiale: CE, EC, EF, EG, EK sau EY.

d)doua linii drepte care se intersectează în centrul ştampilei astfel încât informaţiile de pe ştampila sa nu fie acoperite; literele trebuie să fie de cel puţin 0,8, iar cifrele de cel puţin 1 cm înălţime. Ştampila trebuie să poarte informaţii prin care medicul veterinar care a efectuat inspecţia carnii să poată fi identificat. Marca trebuie să fie aplicată sub supravegherea directa a medicului veterinar oficial care controlează implementarea cerinţelor de sănătate animala.Anexa 3

la norma sanitară veterinara

1.Tratari pentru eliminarea unor riscuri privind sănătatea animala legate de carne şi lapte

: eficienta recunoscută

0: eficienta nerecunoscuta

(*): trebuie să fie luate toate măsurile necesare pentru a evita

contaminarea incrucisata

(**): F(0) este efectul bactericid calculat asupra sporilor bacterieni.

O valoare F(0) de 3,00 înseamnă ca cel mai rece punct din produs a

fost încălzit suficient pentru a realiza acelaşi efect bactericid

ca la 121°C (250°F) în trei minute, cu încălzire şi răcire instantanee.

Anexa 4

la norma sanitară veterinara

Principii generale de certificare

(1)Reprezentantul autorităţii competente a tarii de expediere care emite un certificat care însoţeşte transportul de produse de origine animala trebuie să semneze certificatul şi să se asigure de faptul ca certificatul poarta o ştampila oficială; aceasta cerinţa se aplică fiecărei foi al certificatului dacă acesta este compusa din mai multe.

(2)Certificatele trebuie să fie întocmite într-una sau mai multe limbi oficiale ale statului membru de destinaţie şi ale statului membru în care are loc inspecţia la frontiera, sau să fie însoţite de o traducere oficială în acea limba sau acele limbi; totuşi, un stat membru poate să-şi dea consimţământul pentru folosirea unei limbi comunitare oficiale, alta decât a acestuia.

(3)Versiunea oficială a certificatului trebuie să însoţească transporturile la intrarea în Comunitate.

(4)Certificatele trebuie să constea din:

a)o singura foaie de hârtie; sau b) doua sau mai multe pagini care constituie parte al unei foi de hârtii indivizibile; sau c) o secventa de pagini numerotate astfel încât sa indice o pagina în mod particular într-o secventa finita (de exemplu: "pagina 2 din 4").

(5)Certificatele trebuie să poarte un număr de identificare unica; în cazul în care certificatul consta într-o secventa de pagini, acest număr trebuie să fie indicat pe fiecare pagina.

(6)Certificatul trebuie să fie întocmit înainte ca transportul la care se referă sa plece de la autoritatea competentă a tarii de expediere.