Declarație
Declaraţie universala a drepturilor omului din 10 decembrie 1948
- Emitent
- Organizația Națiunilor Unite
- Publicat în
- Brosura din 10 decembrie 1948
Textul actului · 30 de articole
100%
La 10 decembrie 1948, Adunarea Generală a O.N.U. a adoptat şi proclamat Declaraţia universala a drepturilor omului. După acest act istoric, Adunarea Generală a recomandat statelor membre sa nu precupeteasca nici unul din mijloacele care le stau la dispoziţie pentru a publică în mod solemn textul Declaraţiei şi "pentru a face astfel ca el să fie distribuit, afişat, citit şi comentat, în principal în şcoli şi în alte instituţii de învăţămînt, indiferent de statutul politic al ţărilor sau teritoriilor".
PREAMBUL
Considerind ca recunoaşterea demnităţii inerente tuturor membrilor familiei umane şi a drepturilor lor egale şi inalienabile constituie fundamentul libertăţii, dreptatii şi păcii în lume,
Considerind ca ignorarea şi dispretuirea drepturilor omului au dus la acte de barbarie care revolta constiinta omenirii şi ca faurirea unei lumi în care fiinţele umane se vor bucura de libertatea cuvintului şi a convingerilor şi vor fi eliberate de teama şi mizerie a fost proclamata drept cea mai înaltă aspiratie a oamenilor,
Considerind ca este esenţial ca drepturile omului să fie ocrotite de autoritatea legii pentru ca omul sa nu fie silit sa recurgă, ca soluţie extrema, la revolta împotriva tiraniei şi asupririi,
Considerind ca este esenţial a se incuraja dezvoltarea relaţiilor prieteneşti între natiuni,
Considerind ca în Carta popoarele Organizaţiei Naţiunilor Unite au proclamat din nou credinţa lor în drepturile fundamentale ale omului, în demnitatea şi în valoarea persoanei umane, drepturi egale pentru bărbaţi şi femei şi ca au hotărît sa favorizeze progresul social şi îmbunătăţirea condiţiilor de viaţa în cadrul unei libertăţi mai mari,
Considerind ca statele membre s-au angajat sa promoveze în colaborare cu Organizaţia Naţiunilor Unite respectul universal şi efectiv faţă de drepturile omului şi libertăţile fundamentale, precum şi respectarea lor universala şi efectivă,
Considerind ca o conceptie comuna despre aceste drepturi şi libertăţi este de cea mai mare importanţa pentru realizarea deplina a acestui angajament,
ADUNAREA GENERALĂ
proclama Prezenta declaraţie universala a drepturilor omului, ca ideal comun spre care trebuie să tinda toate popoarele şi toate natiunile, pentru ca toate persoanele şi toate organele societăţii să se straduiasca, avînd aceasta declaraţie permanent în minte, ca prin învăţătura şi educaţie sa dezvolte respectul pentru aceste drepturi şi libertăţi şi să asigure prin măsuri progresive de ordin naţional şi internaţional, recunoaşterea şi aplicarea lor universala şi efectivă, atît în sinul popoarelor statelor membre, cît şi al celor din teritoriile aflate sub jurisdicţia lor.
Toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi.
Ele sînt înzestrate cu ratiune şi constiinta şi trebuie să se comporte unele faţă de altele în spiritul fraternitatii.
Fiecare om se poate prevala de toate drepturile şi libertăţile proclamate în prezenta declaraţie fără nici un fel de deosebire ca, de pilda, deosebirea de rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica sau orice alta opinie, de origine naţionala sau socială, avere, naştere sau orice alte împrejurări. În afară de aceasta, nu se va face nici o deosebire după statutul politic, juridic sau internaţional al tarii sau al teritoriului de care tine o persoană, fie ca aceasta ţara sau teritoriu sînt independente, sub tutela, neautonome sau supuse vreunei alte limitări de suveranitate.
Orice fiinta umană are dreptul la viaţa, la libertate şi la securitatea persoanei sale.
Nimeni nu va fi ţinut în sclavie, nici în servitute: sclavajul şi comerţul cu sclavi sînt, interzise sub toate formele lor.
Nimeni nu va fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante.
Fiecare om are dreptul sa i se recunoască pretutindeni personalitatea juridică.
Toţi oamenii sînt egali în faţa legii şi au, fără nici o deosebire, dreptul la o egala protecţie a legii. Toţi oamenii au dreptul la o protecţie egala împotriva oricărei discriminări care ar viola prezenta declaraţie şi împotriva oricărei provocari la o asemenea discriminare.
Orice persoană are dreptul la satisfactia efectivă din partea instanţelor juridice naţionale competente împotriva actelor care violeaza drepturile fundamentale ce-i sînt recunoscute prin constituţie sau lege.
Nimeni nu trebuie să fie arestat, deţinut sau exilat în mod arbitrar.
Orice persoană are dreptul în deplina egalitate de a fi audiată în mod echitabil şi public de către un tribunal independent şi impartial care va hotărî fie asupra drepturilor şi obligaţiilor sale, fie asupra temeiniciei oricărei acuzari în materie penală îndreptată împotriva sa.
1.Orice persoană acuzata de comiterea unui act cu caracter penal are dreptul să fie presupusa nevinovată pînă cînd vinovăţia sa va fi stabilită în mod legal în cursul unui proces public în care i-au fost asigurate toate garanţiile necesare apărării sale.
2.Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care nu constituiau, în momentul cînd au fost comise, un act cu caracter penal conform dreptului internaţional sau naţional. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai grea decît aceea care era aplicabilă în momentul cînd a fost savirsit actul cu caracter penal.
Nimeni nu va fi supus la imixtiuni arbitrare în viaţa sa personală, în familia sa, în domiciliul lui sau în corespondenta sa, nici la atingeri aduse onoarei şi reputaţiei sale. Orice persoană are dreptul la protecţia legii împotriva unor asemenea imixtiuni sau atingeri.
1.Orice persoană are dreptul de a circula în mod liber şi de a-şi alege reşedinţa în interiorul graniţelor unui stat.
2.Orice persoană are dreptul de a părăsi orice ţara, inclusiv a sa, şi de a reveni în ţara sa.
1.În caz de persecutie, orice persoană are dreptul de a cauta azil şi de a beneficia de azil în alte tari.
2.Acest drept nu poate fi invocat în caz de urmărire ce rezultă în mod real dintr-o crima de drept comun sau din acţiuni contrare scopurilor şi principiilor Organizaţiei Naţiunilor Unite.
1.Orice persoană are dreptul la o cetăţenie.
2.Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de cetăţenia sa sau de dreptul de a-şi schimba cetăţenia.
1.Cu începere de la împlinirea virstei legale, bărbatul şi femeia, fără nici o restrictie în ce priveşte rasa, naţionalitatea sau religia, au dreptul de a se căsători şi de a întemeia o familie. Ei au drepturi egale la contractarea căsătoriei, în decursul căsătoriei şi la desfacerea ei.
2.Căsătoria nu poate fi încheiată decît cu consimţămîntul liber şi deplin al viitorilor soţi.
3.Familia constituie elementul natural, şi fundamental al societăţii şi are dreptul la ocrotire din partea societăţii şi a statului.
1.Orice persoană are dreptul la proprietate, atît singura, cît şi în asociaţie cu alţii.
2.Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa.
Orice om are dreptul la libertatea gîndirii, de constiinta şi religie; acest drept include libertatea de a-şi schimba religia sau convingerea, precum şi libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerea, singur sau împreună cu alţii, atît în mod public, cît şi privat, prin învăţătura, practici religioase, cult şi îndeplinirea riturilor.
Orice om are dreptul la libertatea opiniilor şi exprimarii; acest drept include libertatea de a avea opinii fără imixtiune din afară, precum şi libertatea de a cauta, de a primi şi de a raspindi informaţii şi idei prin orice mijloace şi independent de frontierele de stat.
1.Orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire şi de asociere paşnică.
2.Nimeni nu poate fi silit să facă parte dintr-o asociaţie.
1.Orice persoană are dreptul de a lua parte la conducerea treburilor publice ale tarii sale, fie direct, fie prin reprezentanţi liber aleşi.
2.Orice persoană are dreptul de acces egal la funcţiile publice din ţara sa.
3.Voinţa poporului trebuie să constituie baza puterii de stat; aceasta voinţa trebuie să fie exprimată prin alegeri nefalsificate, care să aibă loc în mod periodic prin sufragiu universal, egal şi exprimat prin vot secret sau urmînd o procedură echivalenta care să asigure libertatea votului.
Orice persoană, în calitatea sa de membru al societăţii, are dreptul la securitatea socială; ea este indreptatita ca prin efortul naţional şi colaborarea internationala, tinindu-se seama de organizarea şi resursele fiecărei tari, să obţină realizarea drepturilor economice, sociale şi culturale indispensabile pentru demnitatea sa şi libera dezvoltare a personalităţii sale.
1.Orice persoană are dreptul la munca, la libera alegere a muncii sale, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la ocrotirea împotriva somajului.
2.Toţi oamenii, fără nici o discriminare, au dreptul la salariu egal pentru munca egala.
3.Orice om care munceste are dreptul la o retribuire echitabila şi satisfăcătoare care să-i asigure atît lui, cît şi familiei sale, o existenta conformă cu demnitatea umană şi completată, la nevoie, prin alte mijloace de protecţie socială.
4.Orice persoană are dreptul de a întemeia sindicate şi de a se afilia la sindicate pentru apărarea intereselor sale.
Orice persoană are dreptul la odihna şi recreatie, inclusiv la o limitare rezonabila a zilei de muncă şi la concedii periodice plătite.
1.Orice om are dreptul la un nivel de trai care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea lui şi familiei sale, cuprinzînd hrana, îmbrăcămintea, locuinta, îngrijirea medicală, precum şi serviciilor sociale necesare; el are dreptul la asigurare în caz de şomaj, boala, invaliditate, vaduvie, batrinete sau în celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenta, în urma unor împrejurări independente de voinţa sa.
2.Mama şi copilul au dreptul la ajutor şi ocrotire deosebite. Toţi copiii, fie ca sînt născuţi în cadrul unei căsătorii sau în afară acesteia, se bucura de aceeaşi protecţie socială.
1.Orice persoană are dreptul la învăţătura. Învăţămîntul trebuie să fie gratuit, cel puţin în ceea ce priveşte învăţămîntul elementar şi general. Învăţămîntul tehnic şi profesional trebuie să fie la indemina tuturor, iar învăţămîntul superior trebuie să fie de asemenea egal, accesibil tuturora, pe bază de merit.
2.Învăţămîntul trebuie să urmărească dezvoltarea deplina a personalităţii umane şi întărirea respectului faţă de drepturile omului şi libertăţile fundamentale. El trebuie să promoveze înţelegerea, toleranta, prietenia între toate popoarele şi toate grupurile rasiale sau religioase, precum şi dezvoltarea activităţii Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru menţinerea păcii.
3.Părinţii au dreptul de prioritate în alegerea felului de învăţămînt pentru copiii lor minori.
1.Orice persoană are dreptul de a lua parte în mod liber la viaţa culturală a colectivităţii, de a se bucura de arte şi de a participa la progresul ştiinţific şi la binefacerile lui.
2.Fiecare om are dreptul la ocrotirea intereselor morale şi materiale care decurg din orice lucrare ştiinţifică, literară sau artistică al carei autor este.
Orice persoană are dreptul la o orinduire socială şi internationala în care drepturile şi libertăţile expuse în prezenta declaraţie pot fi pe deplin infaptuite.
1.Orice persoană are îndatoriri faţă de colectivitate, deoarece numai în cadrul acesteia este posibila dezvoltarea libera şi deplina a personalităţii sale.
2.În exercitarea drepturilor şi libertăţilor sale, fiecare om nu este supus decît numai ingradirilor stabilite prin lege, exclusiv în scopul de a asigura cuvenită recunoaştere şi respectare a drepturilor şi libertăţilor altora şi ca să fie satisfacute justele cerinţe ale moralei, ordinii publice şi bunastarii generale într-o societate democratica.
3.Aceste drepturi şi libertăţi nu vor putea fi în nici un caz exercitate contrar scopurilor şi principiilor Organizaţiei Naţiunilor Unite.
Nici o dispoziţie a prezentei Declaraţii nu poate fi interpretată ca implicind pentru vreun stat, grupare sau persoana dreptul de a se deda la vreo activitate sau de a savirsi vreun act îndreptat spre desfiinţarea unor drepturi sau libertăţi enunţate în prezenta declaraţie.
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.