Decizie nr. 54 din 16 ianuarie 2007

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Antonia Constantin - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconsti-tuţionalitate a dispoziţiilor art. 41 pct. 2 lit. e) din Legea contabilităţii nr. 82/1991, excepţie ridicată de Ştefan Dorin Pasc în Dosarul nr. 6.286/2006 al Judecătoriei Târgu Mureş.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 15 septembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 6.286/2006, Judecătoria Târgu Mureş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 pct. 2 lit. e) din Legea contabilităţii nr. 82/1991. Excepţia a fost ridicată de Ştefan Dorin Pasc într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri contravenţionale.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 16 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora "Nimeni nu este mai presus de lege". Aceasta deoarece ele nu stabilesc "conţinutul concret al contravenţiei, ci fac trimitere la reglementările emise de Ministerul Finanţelor Publice", având astfel loc o delegare legislativă care nu este prevăzută de Constituţie. Cu alte cuvinte, se arată că prin textul legal atacat "se dă putere Ministerului Finanţelor Publice să adauge la lege şi să definească conţinutul faptelor contravenţionale", situându-l astfel mai presus de lege.

Judecătoria Târgu Mureş, aflându-se în eroare asupra obiectului excepţiei de neconstituţionalitate, apreciază că "Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001" a fost emisă în temeiul art. 115 din Constituţie, iar prin aprobarea sa prin Legea nr. 180/2002, s-a realizat şi respectarea dispoziţiilor art. 139 alin. (1) din Legea fundamentală.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 41 pct. 2 lit. e) din Legea nr. 82/1991 sunt conforme principiului legalităţii, statuat de art. 16 alin. (2) din Constituţie, şi invocă în acest sens Decizia nr. 106/2005 a Curţii Constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), precum şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 41 pct. 2 lit. e) din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 14 ianuarie 2005, care au următorul conţinut: "Constituie contravenţii la prevederile prezentei legi următoarele fapte, dacă nu sunt săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii, să fie considerate infracţiuni: [...] 2. nerespectarea reglementărilor emise de Ministerul Finanţelor Publice cu privire la: [...] e) întocmirea şi depunerea situaţiilor financiare periodice stabilite potrivit legii."

În motivarea excepţiei, autorul acesteia susţine că textul de lege criticat contravine prevederilor art. 16 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora "Nimeni nu este mai presus de lege".

Analizând dispoziţiile de lege criticate, Curtea Constituţională constată următoarele:

Critica autorului excepţiei vizează, în esenţă, emiterea de către Ministerul Finanţelor Publice a unor reglementări cu privire la întocmirea şi depunerea situaţiilor financiare periodice stabilite potrivit legii, arătându-se că este contrar art. 16 alin. (2) din Constituţie ca un organ al puterii executive să emită acte normative prin care "să adauge la lege şi să definească conţinutul faptelor contravenţionale".

Mai întâi, Curtea observă că, la formularea acestei critici de neconstituţionalitate, autorul, deşi indică textele de lege atacate atât prin raportare la actuala numerotare - art. 41 pct. 2 lit. e) -, cât şi la cea corespunzătoare formei anterioare ultimei republicări a Legii nr. 82/1991 (Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 629 din 26 august 2002) şi modificată ulterior prin Legea nr. 420/2004 de aprobare a Ordonanţei Guvernului nr. 70/2004 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 993 din 28 octombrie 2004), respectiv fostul "art. 35 alin. (2) lit. e)", a avut în vedere conţinutul juridic al acestuia din urmă, potrivit căruia contravenţia consta în nerespectarea reglementărilor emise de Ministerul Finanţelor Publice cu privire la "întocmirea şi depunerea situaţiilor financiare periodice stabilite de Ministerul Finanţelor Publice". În actuala redactare a Legii nr. 82/1991, art. 41 pct. 2 lit. e) stabileşte drept contravenţie nerespectarea reglementărilor emise de Ministerul Finanţelor Publice cu privire la întocmirea şi depunerea situaţiilor financiare periodice stabilite potrivit legii. Prin urmare, Curtea constată că un prim aspect al criticii de neconstituţionalitate a rămas fără obiect odată cu modificarea textului de lege vizat de autor şi preluarea, în redactarea actuală, a modificărilor intervenite. Ca atare, nu se poate susţine că Ministerul Finanţelor Publice, prin acte normative inferioare legii, "defineşte conţinutul faptelor contravenţionale", depăşind cadrul legal reglementat de legiuitor şi situându-se mai presus de lege, întrucât situaţiile financiare periodice sunt stabilite potrivit legii, iar numai obligaţia întocmirii şi depunerii acestora este prevăzută prin reglementări ale Ministerului Finanţelor Publice.

Totodată, Curtea constată că problema de principiu vizată prin critica de neconstituţionalitate este aceea referitoare la emiterea de către un organ al puterii executive a unor reglementări în domeniul contabilităţii, a căror nerespectare constituie contravenţie, deşi acesta nu are competenţa de a emite acte normative cu putere de lege. Asupra acestui aspect Curtea Constituţională s-a mai pronunţat cu prilejul soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 pct. 2 lit. b) din Legea nr. 82/1991 prin Decizia nr. 106 din 22 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 21 martie 2005. Cu acel prilej, Curtea a statuat că "prin dispoziţiile de lege ce fac obiectul [... ] excepţiei de neconstituţionalitate, iar nu prin acte cu forţă juridică inferioară acesteia, se sancţionează contravenţional, printre altele, şi nerespectarea anumitor reglementări emise de Ministerul Finanţelor Publice în domeniul activităţii contabile".

De asemenea, Curtea constată că, potrivit art. 34 şi art. 46 alin. (3) din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare, fiecare minister, în exercitarea atribuţiei de organizare, coordonare şi control al aplicării şi executării legilor în domeniul său de activitate, emite, în condiţiile legii, ordine şi instrucţiuni fără ca prin aceasta să se contravină prevederilor art. 16 alin. (2) din Constituţie invocate în cauză.

Având în vedere soluţia pronunţată de Curte prin decizia menţionată şi considerentele ce au stat la baza sa, precum şi lipsa vreunui element de noutate care să determine schimbarea jurisprudenţei în materie, menţinerea acesteia se impune şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 pct. 2 lit. e) din Legea contabilităţii nr. 82/1991, excepţie ridicată de Ştefan Dorin Pasc în Dosarul nr. 6.286/2006 al Judecătoriei Târgu Mureş.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 ianuarie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi