Decizie nr. 1.460 din 9 noiembrie 2010

Augustin Zegrean - preşedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (5) şi (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepţie ridicată de Călin Mocanu în Dosarul nr. 9.020/1/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 19 martie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 9.020/1/2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (5) şi (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii. Excepţia a fost ridicată de Călin Mocanu în cadrul soluţionării contestaţiei în anulare formulate împotriva Deciziei nr. 3.272 din 11 iunie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin care s-a respins ca nefondat recursul declarat de acesta împotriva sentinţei civile nr. 3.373 din 3 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin care s-a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa procedurii prealabile şi, în consecinţă, s-a respins acţiunea în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că i s-a restrâns în mod injust şi nerezonabil pe motiv că nu a respectat procedura prealabilă - dreptul de acces la instanţă şi posibilitatea analizării efective, în fond, a cererii de către o instanţă naţională, deşi a exercitat în termen legal calea de atac a recursului întemeiat pe dispoziţiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004. Invocă, de asemenea, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la dreptul la un proces echitabil şi la dreptul la acces efectiv la o instanţă de judecată.

Totodată, arată că textele de lege criticate au o formulare lacunară, nefăcând referire într-un sens sau altul la personalul asimilat judecătorilor şi procurorilor ce participă la examenul de capacitate organizat de Consiliul Superior al Magistraturii. Astfel, recursul declarat de personalul asimilat judecătorilor şi procurorilor împotriva hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii de validare a rezultatelor examenului de capacitate va fi calificat ca acţiune întemeiată pe Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, pe când un recurs identic ca temei şi natură juridică exercitat de către un judecător sau procuror împotriva aceleiaşi hotărâri de plen a Consiliului Superior al Magistraturii - va fi calificat ca acţiune întemeiată pe dispoziţiile criticate din Legea nr. 317/2004 şi va fi soluţionat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pe fondul său.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile de lege criticate nu creează per se o situaţie discriminatorie, legiuitorul putând institui reglementări corespunzătoare unor proceduri speciale, adresate unei categorii expres şi limitativ prevăzute de subiecţi de drept. Totodată, arată că faptul că, prin intermediul dispoziţiilor de lege criticate, a fost instituită o competenţă specială şi exclusivă a instanţei supreme în ceea ce priveşte contestarea legalităţii actelor emise de Consiliul Superior al Magistraturii privind cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor nu este de natură să îngrădească în niciun fel liberul acces al contestatorului la justiţie, care - deşi nu poate învesti Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu cererea sa (contestatorul nefăcând parte din categoria strict şi limitativ prevăzută de lege a subiecţilor de drept cărora norma în discuţie le este destinată), se poate adresa instanţei de drept comun în materia contenciosului administrativ, determinată potrivit dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 3 pct. 1 din Codul de procedură civilă, având însă obligaţia de a respecta cerinţele legii-cadru, printre care şi procedura prealabilă instituită de art. 7 din aceasta.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 29 alin. (5) şi (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul conţinut:

(5)Hotărârile plenului privind cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor se redactează în cel mult 20 de zile şi se comunică de îndată. [...]

(7)Hotărârile prevăzute la alin. (5) pot fi atacate cu recurs, de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile de lege criticate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 61 privind rolul şi structura Parlamentului, ale art. 129 privind folosirea căilor de atac şi ale art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeană, precum şi dispoziţiile art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil, art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv şi art. 14 privind interzicerea discriminării, din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, asupra dispoziţiilor art. 29 alin. (5) şi (7) din Legea nr. 317/2004, raportate la art. 21 din Constituţie, s-a pronunţat prin mai multe decizii, de exemplu, prin Decizia nr. 634 din 26 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 22 august 2007, şi prin Decizia nr. 485 din 20 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 383 din 10 iunie 2010. Cu acele prilejuri, Curtea a reţinut că textele de lege criticate prevăd că persoana interesată are posibilitatea de a formula recurs la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la hotărârea pronunţată de plenul Consiliului Superior al Magistraturii referitoare la cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor şi de a beneficia pe tot parcursul acestei proceduri de toate garanţiile necesare asigurării unui proces echitabil.

Întrucât nu au apărut împrejurări noi, care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în această materie, soluţiile adoptate în precedent, precum şi considerentele pe care acestea se întemeiază îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă.

În plus, Curtea reţine că, având în vedere că dispoziţiile de lege criticate prevăd o cale de atac împotriva hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii referitoare la cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor, nu se poate susţine că acestea îngrădesc accesul liber la justiţie, garantat de art. 21 din Legea fundamentală.

Cât priveşte celelalte critici ale autorului excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că acestea nu pot fi primite, deoarece Curtea se pronunţă numai asupra constituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate, iar nu asupra interpretării date de către instanţa de judecată unei norme de lege în vederea determinării dispoziţiilor legale aplicabile litigiului. Or, Curtea observă că, în realitate, autorul excepţiei critică soluţia pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal, şi anume faptul că aceasta a calificat cererea sa ca fiind o acţiune în contencios administrativ, căreia i se aplică regulile (inclusiv obligativitatea procedurii prealabile) prevăzute de Legea nr. 554/2004, iar nu ca fiind un recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 317/2004, recurs care - aşa cum a stabilit instanţa de judecată - se poate formula numai împotriva hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii privind cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor, iar nu împotriva hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii de validare a examenului de capacitate susţinut de personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor.

În final, Curtea reţine că dispoziţiile constituţionale ale art. 61 privind rolul şi structura Parlamentului şi ale art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeană nu au relevanţă în cauza de faţă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (5) şi (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepţie ridicată de Călin Mocanu în Dosarul nr. 9.020/1/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 noiembrie 2010.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean