Decizie nr. 34 din 30 ianuarie 2003

Nicolae Popa - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Şerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. g) sintagma "cu titlu valabil" şi lit. h) cu excepţia sintagmei "orice alte imobile", precum şi ale art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Vlad Opran în Dosarul nr. 7.659/2001 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.

Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 175C/2002 şi nr. 176C/2002, având în vedere ca atât obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, cat şi autorul acesteia sunt identice cu cele ale cauzei menţionate.

La apelul nominal este prezent autorul excepţiei, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.

Partea prezenta nu se opune conexarii.

Reprezentantul Ministerului Public considera ca sunt îndeplinite condiţiile legale pentru conexare.

Curtea, în temeiul prevederilor art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicată, şi ale art. 164 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 175C/2002 şi nr. 176C/2002 la Dosarul nr. 173C/2002, care este primul înregistrat.

Autorul excepţiei solicita admiterea excepţiei pentru aceleaşi motive pe care le-a invocat în faţa instanţei.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, ca neîntemeiată, arătând ca textele legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale. Se arata ca art. 2 din Legea nr. 10/2001 stabileşte obiectul reglementării acestei legi, iar art. 8 alin. (1) din aceeaşi lege exclude în mod expres de sub incidenţa sa terenurile, al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991 şi prin Legea nr. 1/2000.

Apreciază ca soluţia reglementării diferite a celor două categorii de imobile este rezultatul opţiunii legiuitorului, iar pe calea controlului de constituţionalitate nu se pot modifica sau completa prevederile legale criticate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constata următoarele:

Prin Încheierile din 25 martie 2002, pronunţate în dosarele nr. 7.658/2001, nr. 7.659/2001 şi nr. 7.660/2001, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. g) sintagma "cu titlu valabil" şi lit. h) cu excepţia sintagmei "orice alte imobile", precum şi ale art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Vlad Opran.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenta, ca textele criticate ar contraveni prevederilor art. 1, 11, 16, 20 şi 21 din Constituţie, precum şi prevederilor art. 5 alin. 2 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale.

Instanţa de judecată apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. Se arata ca Legea nr. 10/2001, în ansamblu, reprezintă o lege specială de reparatie, conţinând norme ce vizează diferite categorii de bunuri cărora le este specific faptul preluării lor abuzive în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.

Preşedintele Camerei Deputaţilor arata ca textele legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale. De asemenea, considera ca asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 353/2001, statuand ca aceste dispoziţii sunt constituţionale.

Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arata ca textul legal criticat nu contravine prevederilor constituţionale. Obligaţia proprietarului de a înapoia chiriaşului valoarea imbunatatirilor necesare şi utile se justifica - în opinia Guvernului - prin considerente de echitate şi reprezintă o aplicare a principiului imbogatirii fără justa cauza.

Avocatul Poporului apreciază de asemenea ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În opinia sa legiuitorul, reglementand distinct situaţia terenurilor agricole şi forestiere, a făcut-o tot în interesul proprietarilor, orice persoană, fără discriminare, fiind indreptatita sa apeleze la procedurile speciale prin care s-a stabilit regimul juridic al acestor bunuri. De asemenea, se arata ca măsurile reparatorii prevăzute de lege sunt valabile pentru toate categoriile de bunuri de natura celor reglementate.

Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituţională este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. g) sintagma "cu titlu valabil" şi lit. h) cu excepţia sintagmei "orice alte imobile", precum şi ale art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, texte care au următoarea redactare:

–Art. 2: "(1) În sensul prezentei legi, prin imobile preluate în mod abuziv se înţelege: [...]

g)orice alte imobile preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia;

h)orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data preluării, precum şi cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziţie ale organelor locale ale puterii sau ale administraţiei de stat.";

–Art. 8 alin. (1): "Nu intra sub incidenţa prezentei legi terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, şi prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997."

Autorul excepţiei considera, în esenta, ca dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale, deoarece exclud de sub incidenţa Legii nr. 10/2001 terenurile agricole şi forestiere, el având în cauza de faţa o acţiune în revendicarea unor terenuri forestiere.

Examinând criticile de neconstituţionalitate, Curtea constata ca acestea sunt neintemeiate, excepţia urmând a fi respinsă.

Potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, "În exercitarea controlului, Curtea Constituţională se pronunţa numai asupra problemelor de drept, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului [...]", iar în conformitate cu art. 58 alin. (1) din Constituţie, "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a tarii".

Prin urmare, Curtea Constituţională nu are competenţa sa modifice ori sa completeze prevederea legală supusă controlului, deoarece aceste atribuţii aparţin în exclusivitate autorităţii legiuitoare. Soluţia de restituire a unor asemenea categorii de terenuri este rezultatul opţiunii legiuitorului şi are la baza exercitarea dreptului pe care statul îl avea de a decide asupra modului de reparare a injustitiilor şi abuzurilor din legislaţia trecută cu privire la proprietatea funciară.

Astfel cum, în mod constant, a statuat Curtea Constituţională în jurisprudenta sa, ca, de exemplu, în Decizia nr. 73/1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995, precum şi prin Decizia nr. 136/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998, "trebuie să se recunoască statului dreptul de a hotărî neingradit asupra regimului juridic al bunurilor intrate în proprietatea sa în baza unor titluri conforme cu legislaţia existenta în momentul dobândirii dreptului sau de proprietate".

Totodată, Curtea a mai statuat cu acelaşi prilej ca "Aceasta prerogativa a statului este pe deplin compatibila cu competenţa instanţelor judecătoreşti de a stabili [...], în fiecare caz în parte, valabilitatea titlului de preluare, ceea ce este în deplina concordanta cu prevederile constituţionale".

Soluţia şi motivarea cuprinse în deciziile menţionate sunt valabile şi în aceasta cauza, nefiind aduse în discuţie elemente noi, de natura a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. g) sintagma "cu titlu valabil" şi lit. h) cu excepţia sintagmei "orice alte imobile", precum şi ale art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Vlad Opran în dosarele nr. 7.658/2001, nr. 7.659/2001 şi nr. 7.660/2001 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 ianuarie 2003.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu