Decizie nr. 390 din 12 iulie 2005

Ion Predescu - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Aurelia Rusu - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 55 alin. 1 din Codul familiei, excepţie ridicată de Niculae Iancu Cristian în Dosarul nr. 2.327/2004 al Tribunalului Constanţa - Secţia civilă.

La apelul nominal este prezent Niculae Iancu Cristian, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Autorul excepţiei solicită admiterea acesteia pentru aceleaşi motive pe care le-a invocat în faţa instanţei de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea nr. 132 din 25 februarie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 2.327/2004, Tribunalul Constanţa - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 55 alin. 1 din Codul familiei. Excepţia a fost ridicată de Niculae Iancu Cristian într-un proces civil având ca obiect tăgăduirea paternităţii.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile art. 55 alin. 1 din Codul familiei contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece creează o inegalitate între tatăl copilului şi celelalte categorii de persoane care pot exercita acţiunea în tăgada paternităţii. Arată că prevederea legală criticată reprezintă o excepţie de la principiul imprescriptibilităţii drepturilor personale nepatrimoniale şi vine în contradicţie cu prevederile art. 54 din Codul familiei cu privire la care Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 349/2001. Prin această decizie, susţine autorul excepţiei, Curtea a decis că "dreptul mamei de a introduce acţiunea în tăgada paternităţii este imprescriptibil". Textul criticat, arată acesta, limitează dreptul tatălui de a introduce acţiunea în tăgăduirea paternităţii la un termen de 6 luni de la data când tatăl a cunoscut naşterea minorului.

În ceea ce priveşte încălcarea şi a art. 22 alin. (2) din Constituţie, arată că "a fost supus unui tratament inuman, degradant, ca urmare a faptului că a trebuit să suporte în mod public consecinţele faptei soţiei adultere care a recunoscut că naşterea minorului este urmarea unei relaţii extraconjugale".

Instanţa de judecată consideră că prevederea legală criticată nu contravine textelor constituţionale invocate, deoarece în cazul acţiunii în tăgada paternităţii s-a prevăzut un termen scurt "pentru a nu se menţine multă vreme starea de incertitudine asupra paternităţii copilului".

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul apreciază excepţia ca fiind neîntemeiată. În acest sens invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 453/2003 care, pronunţându-se asupra constituţionalităţii prevederilor art. 55 alin. (1), a decis că în absenţa unei dispoziţii legale prin care să se stabilească termenul în care acţiunea în tăgăduirea paternităţii poate fi pornită de mamă sau de copil Curtea nu are posibilitatea să constate existenţa vreunei discriminări, rămânând în competenţa instanţei de judecată să facă interpretarea şi aplicarea corectă a legii.

Avocatul Poporului consideră că textul legal criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale. În acest sens arată că prevederile criticate reglementează termenul în care tatăl copilului născut în timpul căsătoriei poate să introducă acţiune în tăgăduirea paternităţii, fără să cuprindă nici o precizare cu privire la termenul în care această acţiune ar putea fi introdusă de mama copilului sau de copilul născut în timpul căsătoriei, ceea ce se explică prin modul în care legiuitorul a conceput regimul filiaţiei faţă de tată.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi prevederile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 55 alin. 1 din Codul familiei, republicat în Buletinul Oficial al României, Partea I, nr. 13 din 18 aprilie 1956, cu modificările ulterioare, care are următorul conţinut: "Acţiunea în tăgăduirea paternităţii se prescrie în termen de 6 luni de la data când tatăl a cunoscut naşterea copilului."

Textele constituţionale considerate a fi încălcate sunt cele ale art. 16 alin. (1) şi art. 22 alin. (2), a căror redactare este următoarea:

–Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări."

–Art. 22 alin. (2): "Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsă sau de tratament inuman ori degradant."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. 55 alin. 1 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie. Astfel, prin Decizia nr. 453 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 21 ianuarie 2004, Curtea, cu majoritate de voturi, a respins excepţia privind aceste prevederi, constatând că din textul de lege criticat nu rezultă un regim discriminatoriu între copilul născut în timpul căsătoriei, mama copilului şi tatăl acestuia, în privinţa termenului de exercitare a acţiunii în tăgăduirea paternităţii.

Textul de lege reglementează termenul în care tatăl copilului născut în timpul căsătoriei poate să introducă acţiune în tăgăduirea paternităţii, fără să cuprindă nici o precizare cu privire la termenul în care această acţiune ar putea fi introdusă de mama copilului sau de copilul născut în timpul căsătoriei, ceea ce se explică prin modul în care legiuitorul a conceput regimul filiaţiei faţă de tată.

Astfel, prin art. 53 alin. 1 din Codul familiei s-a instituit o prezumţie legală, în sensul că paternitatea copilului născut în timpul căsătoriei aparţine soţului mamei, cu consecinţa prevăzută în art. 54 alin. 2 din acelaşi cod, că acţiunea în tăgăduirea paternităţii poate fi pornită numai de soţ.

Atât considerentele, cât şi soluţia pronunţată în această decizie sunt valabile şi în cauza de faţă, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.

De asemenea, Curtea mai reţine că prin Decizia nr. 349 din 19 decembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 10 aprilie 2002, a constatat că dispoziţiile art. 54 alin. 2 din Codul familiei sunt neconstituţionale în măsura în care nu recunosc decât tatălui, iar nu şi mamei şi copilului născut în timpul căsătoriei dreptul de a porni acţiunea în tăgăduirea paternităţii.

Regimul juridic al filiaţiei faţă de tată, rezultat ca efect al amintitei decizii a Curţii, şi anume recunoaşterea dreptului mamei şi al copilului născut în timpul căsătoriei de a introduce acţiune în tăgăduirea paternităţii, nu a suferit însă nici o modificare în privinţa prescriptibilităţii acţiunii intentate de tatăl copilului şi nici nu a fost completat cu dispoziţii legale prin care să se stabilească termenul în care acţiunea poate fi exercitată de mamă sau de copil. Astfel, în absenţa unei dispoziţii legale prin care să se stabilească termenul în care acţiunea în tăgăduirea paternităţii poate fi pornită de mamă sau de copil, Curtea nu are posibilitatea să constate existenţa vreunei discriminări, rămânând în competenţa instanţei de judecată să facă interpretarea şi aplicarea corectă a legii.

În ceea ce priveşte invocarea de către autorul excepţiei a încălcării art. 22 alin. (2) din Constituţie, Curtea constată că acest text nu este incident în cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 55 alin. 1 din Codul familiei, excepţie ridicată de Niculae Iancu Cristian în Dosarul nr. 2.327/2004 al Tribunalului Constanţa - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 iulie 2005.

PREŞEDINTE,

ION PREDESCU

Magistrat-asistent,

Maria Bratu