Decizie nr. 443 din 15 septembrie 2005

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Claudia Margareta Niţă - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii ca poliţie politică, excepţie ridicată de Gheorghe I. Ungureanu în Dosarul nr. 590/CIV/2005 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă Curţii Constituţionale faptul că autorul excepţiei a transmis, prin Serviciul de registratură al Curţii, note scrise prin care reiterează, în esenţă, argumentele prezentate şi în faţa instanţei de judecată şi depuse la dosarul cauzei, solicitând, în final, admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, deoarece dispoziţiile Legii nr. 187/1999 nu contravin principiului neretroactivităţii legii civile, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 18 februarie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 590/CIV/2005, Curtea de Apel Piteşti - Secţia civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii ca poliţie politică. Excepţia a fost ridicată de Gheorghe I. Ungureanu într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei formulate împotriva unei decizii a Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că dispoziţiile Legii nr. 187/1999 încalcă art. 15 alin. (2) din Constituţie, precum şi "prevederi ale Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale", fără a preciza însă un anume text al acesteia.

Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii ca poliţie politică încalcă principiul constituţional al neretroactivităţii legii civile în timp, deoarece actul normativ criticat "califică fapte din 1963 şi pretinde ca această calificare să aibă, în anul 2004, consecinţe de natură penală, cetăţenească, politică, morală (...)".

De asemenea, se apreciază că "dacă vrea să direcţioneze curgerea trecutului, legea trebuie să dispună, cumulativ, restituirea timpului, deci schimbarea sensului evoluţiei, şi garantarea dreptului la opţiune (...)".

În continuare, acesta formulează aprecieri personale referitoare la regimul politic din perioada anilor 1952-2004. În plus, autorul excepţiei precizează că prin decizia contestată în faţa instanţei de judecată Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a respins o contestaţie formulată de acesta împotriva unei alte decizii a aceleiaşi instituţii, prin care se stabilise că acesta fusese "colaborator al organelor securităţii, ca poliţie politică." În consecinţă, autorul consideră că cele două decizii sunt "neconstituţionale, ilegale şi neîntemeiate" şi invocă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 187/1999, în temeiul cărora au fost emise deciziile contestate.

Curtea de Apel Piteşti - Secţia civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

În acest sens, se arată că autorul a apreciat în mod greşit principiul fundamental al acţiunii legilor în timp, care dispune numai pentru viitor, cu necesităţile avute în vedere la adoptarea legii, criteriile de apreciere putând fi şi fapte petrecute în trecut. Astfel, obiectul de reglementare al Legii nr. 187/1999 "îl reprezintă dreptul de acces la informaţiile de interes public al oricărui cetăţean, legiuitorul apreciind la data adoptării legii că dreptul pozitiv la acea dată nu satisface idealul de justiţie în acest sens." Mai mult, se menţionează că "elaborarea oricărui act normativ este impusă de necesităţile dictate de evoluţia societăţii, apreciate în raport de situaţiile sociale de la momentul când se legiferează, urmând ca legea să se aplice conduitei şi relaţiilor sociale numai pentru viitor".

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Guvernul, în punctul său de vedere, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Se arată că, într-adevăr, regula este ca din momentul intrării sale în vigoare norma juridică să fie activă şi să acţioneze numai pentru viitor, fără a fi permisă retroactivitatea sau ultraactivitatea sa. "Însă, există şi excepţii de la principiul neretroactivităţii legii, printre ele numărându-se şi retroactivitatea expresă. Această formă de retroactivitate rezultă chiar din textul normei juridice, în acest caz legiuitorul prevăzând expres că norma juridică se va aplica retroactiv."

Aşa cum rezultă din expunerea de motive a Legii nr. 187/1999, adoptarea acesteia a fost determinată de voinţa legiuitorului "de a oferi societăţii româneşti o bază instituţională credibilă pentru a putea duce la bun sfârşit dificilul proces de clarificare a trecutului comunist."

De altfel, elaborarea oricărui act normativ este impusă de necesităţile dictate de evoluţia societăţii, apreciate în raport de situaţiile sociale de la momentul când se legiferează, urmând ca, potrivit art. 124 alin. (1) şi art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul să poată institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţile de exercitare a drepturilor procedurale.

Avocatul Poporului a transmis punctul său de vedere prin care apreciază că dispoziţiile Legii nr. 187/1999 sunt constituţionale.

În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate faţă de prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie, se arată că textele de lege menţionate "sunt aplicabile tuturor situaţiilor care se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea lor în vigoare, precum şi tuturor efectelor produse de situaţiile juridice formate după abrogarea legii vechi." Astfel, se apreciază că Legea nr. 187/1999 dispune numai pentru viitor, de la data publicării sale în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi nu conţine nici o dispoziţie cu caracter retroactiv.

În susţinerea argumentelor formulate este invocată şi jurisprudenţa constantă în materie a Curţii Constituţionale, de exemplu Decizia nr. 146/2004 şi Decizia nr. 291/2004, prin care Curtea a statuat că "o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior şi nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supravieţuirea legii vechi şi să reglementeze modul de acţiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare."

Preşedinţii celor două Camere al Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii ca poliţie politică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 9 decembrie 1999, rectificată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 619 din 17 decembrie 1999.

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile Legii nr. 187/999 încalcă dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie, acestea având următorul conţinut:

–Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile."

De asemenea, autorul excepţiei invocă şi încălcarea "prevederilor Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale", însă fără a preciza un anume text al acesteia. Or, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, "Sesizările trebuie făcute în formă scrisă şi motivate.", astfel că instanţa de contencios constituţional nu poate analiza excepţia de neconstituţionalitate prin raportare la aceste prevederi.

Examinând critica de neconstituţionalitate formulată prin raportare la art. 15 alin. (2) din Constituţie, potrivit căreia autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că dispoziţiile Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii ca poliţie politică încalcă principiul neretroactivităţii legii civile, deoarece calificarea unor fapte petrecute în trecut produce efecte în prezent, respectiv din momentul intrării în vigoare a legii, Curtea reţine că aceasta este neîntemeiată.

În lipsa unei menţiuni exprese referitoare la aplicarea sa în timp, Legea nr. 187/1999 a intrat în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 9 decembrie 1999, în deplină concordanţă cu art. 78 din Legea fundamentală, în forma anterioară revizuirii sale din anul 2003. Curtea constată că legea criticată nu cuprinde în sine nici o dispoziţie cu caracter retroactiv, astfel că nu poate reţine că acest act normativ încalcă principiul neretroactivităţii legii civile. Tot astfel, calificarea în prezent a unor fapte petrecute în trecut şi reglementarea unor efecte juridice legate de aceste fapte nu constituie o încălcare a principiului neretroactivităţii legii civile, de vreme ce efectele lor se produc numai pentru viitor, din momentul intrării în vigoare a actului normativ.

Celelalte critici constând în aprecieri personale referitoare la regimul politic anterior, precum şi situaţia de fapt din dosar nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale şi în consecinţă nu pot fi reţinute.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii ca poliţie politică, excepţie ridicată de Gheorghe I. Ungureanu în Dosarul nr. 590/CIV/2005 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 septembrie 2005.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Claudia Margareta Niţă