Decizie nr. 125 din 3 martie 2016

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 43 alin. (3) din Legea concurenţei nr. 21/1996, excepţie ridicată de Societatea "Mol România Petroleum Products" - S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 1.688/2/2012 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 963D/2015.

2.Dezbaterile au avut loc la data de 23 februarie 2016, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu, în prezenţa apărătorilor autorului excepţiei, a reprezentantului Consiliului Concurenţei, şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când, având în vedere cererea formulată de apărătorul autorului excepţiei privind depunerea de concluzii scrise, Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 47/1992 coroborate cu ale art. 222 alin. (2) din Codul de procedură civilă, a amânat pronunţarea pentru data de 3 martie 2016.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

3.Prin Încheierea din 25 martie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 1.688/2/2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 43 alin. (3) din Legea concurenţei nr. 21/1996. Excepţia a fost ridicată de "Mol România Petroleum Products" - S.R.L. din Cluj-Napoca în cadrul recursului declarat de către aceasta împotriva Sentinţei nr. 2.046 din 19 iunie 2013, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin care s-a solicitat casarea sentinţei, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare către Curtea de Apel Bucureşti, în subsidiar, modificarea sentinţei, prin anularea Deciziei nr. 97 din 21 decembrie 2011 emise de Consiliul Concurenţei (de sancţionare), cu consecinţa exonerării societăţii de la plata amenzii aplicate de Consiliu, iar în subsidiar cu consecinţa reducerii amenzii aplicate sub nivelul stabilit de către Consiliu.

4.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul solicită ca, prin decizia ce se va pronunţa, Curtea Constituţională să constate neconstituţionalitatea prevederilor art. 43 alin. (3) prima frază din Legea concurenţei nr. 21/1996, întrucât acestea încalcă dispoziţiile art. 21 alin. (3) şi art. 24 alin. (1) din Constituţie, precum şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, "în măsura în care prin aceste prevederi legale se interzice accesul întreprinderii reclamante la înscrisuri care au fost depuse la dosarul instanţei de judecată de către Consiliul Concurenţei pentru examinarea acestora exclusiv de către completul de judecată, în cadrul soluţionării unei acţiuni în contencios administrativ introduse împotriva deciziei Consiliului Concurenţei de sancţionare a întreprinderii reclamante". Arată autorul că, în fapt, prin Decizia nr. 97 din 21 decembrie 2011, Plenul Consiliului Concurenţei a dispus sancţionarea cu amendă a mai multor întreprinderi, printre care şi "Mol România Petroleum Products" - S.R.L., pentru participarea la o înţelegere şi/sau practică concertată având ca obiect renunţarea la comercializarea cu amănuntul a unui sortiment de benzină pe piaţa românească în perioada 10 mai 2007-1 aprilie 2008. Constatând că a fost sancţionată în mod nelegal, "Mol România Petroleum Products" - S.R.L., la fel ca şi celelalte întreprinderi sancţionate, a introdus la data de 1 martie 2012, în contradictoriu cu Consiliul Concurenţei, o acţiune în anularea deciziei menţionate, în baza dispoziţiilor art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 raportat la art. 47^1 din Legea concurenţei nr. 21/1996, acţiune care a fost înregistrată pe rolul Secţiei de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Curţii de Apel Bucureşti. Prin încheierea de şedinţă din 20 iunie 2012, instanţa de fond a pus în vedere reprezentantului Consiliului Concurenţei "să depună la grefa secţiei, pentru studiere de către instanţă, a notelor interne cu caracter confidenţial care nu pot fi păstrate la dosar." Consiliul Concurenţei a dat curs acestei solicitări, iar completul de judecată a avut acces la conţinutul notelor interne cu caracter confidenţial ale direcţiilor de specialitate ale Consiliului. Astfel, aceste înscrisuri au dobândit natura de probe administrate în cadrul litigiului, pertinenţa, concludenţa şi utilitatea lor în soluţionarea cauzei fiind stabilită implicit ca urmare a solicitării exprese a instanţei de a se proceda la depunerea lor la dosarul cauzei, precum şi prin aceea că acestea au fost analizate de către completul de judecată. Cu toate acestea, notele interne ale Consiliului nu au fost puse şi la dispoziţia autorului excepţiei, în vederea analizării conţinutului acestora. Dat fiind caracterul acestor înscrisuri de probe câştigate cauzei, ceea ce atrage consecinţa că instanţa de judecată îşi poate forma convingerea asupra adevărului în cauză, inclusiv în baza acestor înscrisuri, în cadrul şedinţei publice din data de 17 octombrie 2012, autorul excepţiei a solicitat preşedintelui de complet "autorizarea accesului avocaţilor indicaţi în împuternicirile avocaţiale depuse la dosar la menţionatele note interne, în vederea studierii şi a fotocopierii acestora în condiţii de confidenţialitate, la sediul instanţei", semnalând instanţei, în mod expres, că, în caz contrar, prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa asupra fondului cauzei s-ar încălca dreptul "Mol România Petroleum Products" - S.R.L. la un proces echitabil, statuat de art. 21 alin. (3) teza întâi din Constituţie. Solicitarea orală a fost suplimentată prin depunerea, anterior şedinţei din 24 octombrie 2012, a unor "concluzii scrise", prin care s-a detaliat că accesul "Mol România Petroleum Products" - S.R.L. la conţinutul notelor interne urmează a se face în condiţiile art. 92 alin. (2), (9) şi (10) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387/2005 (deci cu păstrarea confidenţialităţii), precum şi că acest acces are ca scop, astfel cum rezultă din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, asigurarea respectării dreptului la apărare şi a principiilor contradictorialităţii şi egalităţii armelor. Prin Încheierea de şedinţă din 24 octombrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti a dispus, inter alia: "Referitor la cererea de acordare a accesului reclamantei, prin reprezentant/apărător, la notele interne cu caracter confidenţial, Curtea constată că acestea nu se încadrează în prevederile art. 92 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti (invocat de reclamantă), accesul la informaţiile confidenţiale în materie beneficiind, de altfel, de o procedură reglementată special de Legea nr. 21/1996, motiv pentru care va respinge cererea de acces". Autorul subliniază că motivarea măsurii dispuse prin Încheierea din 24 octombrie 2012 nu indică în mod concret textul din Legea concurenţei avut în vedere de către Curtea de Apel Bucureşti, însă, analizând ansamblul conţinutului acestui act normativ, se poate constata că numai două dintre textele sale interzic accesul la informaţii confidenţiale, şi anume art. 61 alin. (4) [art. 64 alin. (4)] şi, respectiv, art. 44 alin. (3) [art. 43 alin. (3)] din Legea concurenţei nr. 21/1996. Arată în continuare că soluţia stabilită prin Încheierea din 24 octombrie 2012 a fost confirmată ulterior în cuprinsul Sentinţei nr. 2.046 din 19 iunie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin care s-a dispus respingerea acţiunii în anulare introduse de "Mol România Petroleum Products" - S.R.L., iar, în motivarea sentinţei, instanţa a reţinut că "În ceea ce priveşte documentele confidenţiale depuse de Consiliul Concurenţei, la solicitarea reclamantei, Curtea a constatat că acestea sunt reprezentate de trei note interne care nu constituie probe (înscrisuri doveditoare), deci nu se poate susţine că prin respingerea cererii de acces la acestea s-ar produce încălcarea dreptului reclamantei la un proces echitabil, prevăzut de art. 21 alin. (3) teza întâi din Constituţie, astfel cum s-a susţinut de-a lungul procesului. Curtea constată că fiecare dintre ordinele contestate (inclusiv cel iniţial) a fost precedat de o notă internă a Direcţiei Industrie şi Energie, motivată sub aspectul fundamentării necesităţii propuse: de declanşare a investigaţiei, de modificare a obiectului investigaţiei, de disjungere a investigaţiei etc. Faptul că aceste note interne - care nu constituie «probe» în sensul procedurii civile şi sunt inaccesibile prin natura lor şi confidenţiale prin faptul că se referă şi la alte investigaţii, ce nu interesează prezenta cauză - nu au putut fi accesate de reclamantă, nu o îndreptăţeşte pe aceasta din urmă să «presupună» că nu este îndeplinită condiţia motivării notelor/propunerilor, Curtea constatând, de altfel, contrariul."

5.Pe fondul excepţiei de neconstituţionalitate, autorul susţine că limitarea legală a accesului reclamantei la înscrisuri aflate la dosarul cauzei, înscrisuri la care instanţa judecătorească şi cealaltă parte în proces au avut acces, încalcă dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi de art. 21 alin. (3) din Constituţie, sub forma încălcării, pe de o parte, a principiului contradictorialităţii, sub aspectul faptului că, prin restricţionarea accesului la asemenea înscrisuri, părţile nu pot discuta în contradictoriu şi pune concluzii cu privire la conţinutul acestora, iar, pe de altă parte, prin încălcarea principiului egalităţii armelor, sub aspectul faptului că un înscris cunoscut celeilalte părţi din proces şi utilizat de către instanţa de judecată în formarea opiniei sale nu îi este cunoscut şi reclamantei. Susţine, totodată, că dispoziţiile de lege criticate încalcă, deopotrivă, şi prevederile art. 24 alin. (1) din Constituţie privind dreptul la apărare.

6.Aşadar, autorul excepţiei susţine că este pe deplin de acord că accesul la anumite documente interne/confidenţiale ale Consiliului Concurenţei sau ale unei alte autorităţi poate fi restricţionat de lege, în anumite situaţii expres prevăzute, însă această restricţie nu mai poate opera după ce aceste acte au fost depuse la dosarul instanţei judecătoreşti şi au fost deci accesibile judecătorului cauzei. Conform art. 140 alin. 1 din Codul de procedură civilă, "înscrisurile depuse de părţi rămân dobândite judecăţii şi nu se mai pot retrage fără învoirea părţii potrivnice". Prin urmare, potrivit normelor procesual civile, prin simplul fapt al depunerii, notele interne au fost câştigate cauzei şi deci au dobândit caracterul de probe în dosar, fiind necesară punerea lor în discuţia contradictorie a părţilor, pentru a se respecta garanţiile procesuale reglementate de Constituţie prin art. 21 alin. (3) şi art. 24 alin. (1) şi de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În aceste condiţii, au fost încălcate principiile contradictorialităţii şi al egalităţii armelor şi, totodată, instanţa de fond a respins, în temeiul acestor înscrisuri, criticile de fond formulate de "Mol România Petroleum Products" - S.R.L. cu privire la nerespectarea condiţiei motivării ordinelor în baza cărora s-a desfăşurat investigaţia. Face referire la Hotărârea din 18 martie 2014, pronunţată în Cauza Beraru împotriva României, paragraful 70, potrivit căreia "Curtea reaminteşte că a constatat deja că accesul nerestricţionat la dosarul cauzei şi folosirea nerestricţionată a notiţelor, inclusiv, după caz, posibilitatea de a obţine copii ale documentelor relevante, constituie garanţii importante ale procesului echitabil. Neasigurarea acestui tip de acces a reprezentat, în motivarea Curţii, unul dintre factorii care au determinat constatarea încălcării principiului egalităţii armelor", şi, de asemenea, reaminteşte Decizia Curţii Constituţionale nr. 76 din 26 februarie 2015, paragraful 15, potrivit căreia "Contradictorialitatea, prin natura sa, este ea însăşi o garanţie a dreptului la un proces echitabil pentru realizarea şi apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, întrucât duce la atingerea obiectivelor constituţionale prin posibilitatea atât a acuzării, cât şi a apărării, nu numai de a lua cunoştinţă de toate piesele, observaţiile sau elementele de probă propuse judecătorului de natură să îi influenţeze decizia, ci şi de a le discuta ori comenta. Această exigenţă poate fi realizată în diferite moduri, cu condiţia ca partea adversă să aibă posibilitatea de a combate în mod direct observaţiile depuse." Arată, totodată, că instanţa supremă a reţinut în mod eronat faptul că autorul excepţiei a avut acces la notele interne în forma depusă de Consiliul Concurenţei, în realitate acesta având acces doar la o formă cenzurată, în vreme ce instanţa de judecată a avut acces la forma integrală, neconfidenţială.

7.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că motivele de limitare a accesului la dosarul de investigaţie se situează în limitele constituţionale, întrucât dreptul de acces la informaţiile de natură publică sau privată nu este unul absolut, Constituţia instituind limitări în acest sens prin art. 31 care garantează dreptul la informaţie, prevăzând în alin. (3) că accesul la informaţii "nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecţie a tinerilor sau securitatea naţională" şi, mai ales, prin art. 53, care reglementează posibilitatea şi condiţiile în care poate avea loc "restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi". În acest sens s-a pronunţat Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în Cauza C-360/09 Pfleiderer AG v. Bundeskartellamt, când, deşi a confirmat că cel prejudiciat poate avea acces la documentele utilizate într-o procedură de clemenţă, în cadrul unei acţiuni în despăgubire, a statuat că rămâne în sarcina instanţelor naţionale să determine condiţiile în care accesul la acestea trebuie acordat sau, dimpotrivă, refuzat. În speţă, Instrucţiunile din 2 martie 2011 privind regulile de acces la dosarul Consiliului Concurenţei prevăd că accesul la acest dosar constituie una dintre garanţiile procedurale menite a contribui la respectarea principiului egalităţii de tratament şi a dreptului la apărare, iar acest drept este distinct de dreptul general de acces la informaţiile de interes public şi nu intră în sfera de aplicare a reglementărilor privind liberul acces la informaţiile de interes public, care urmăresc un alt scop. De asemenea, instanţa supremă arată că intimatul, Consiliul Concurenţei, a renunţat la caracterul protejat al înscrisurilor prevăzute de art. 43 alin. (3) din Legea nr. 21/1996, aceste înscrisuri fiind comunicate recurentei în şedinţa publică din 12 decembrie 2012.

8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.

9.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile orale şi scrise ale părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

10.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

11.Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit dispozitivului încheierii prin care Curtea Constituţională a fost sesizată, dispoziţiile art. 43 alin. (3) din Legea concurenţei nr. 21/1996. Analizând notele scrise ale autorului excepţiei, Curtea constată că acesta formulează critici de neconstituţionalitate referitoare la dispoziţiile art. 43 alin. (3) prima frază din Legea concurenţei nr. 21/1996, solicitând să se constate neconstituţionalitatea acestora "în măsura în care prin aceste prevederi legale se interzice accesul întreprinderii reclamante la înscrisuri care au fost depuse la dosarul instanţei de judecată de către Consiliul Concurenţei pentru ca acestea să fie examinate exclusiv de către completul de judecată, în cadrul soluţionării unei acţiuni în contencios administrativ introduse împotriva deciziei Consiliului Concurenţei de sancţionare a întreprinderii reclamante". Curtea constată, de asemenea, că între data dezbaterilor din şedinţa publică, respectiv 23 februarie 2016, şi data pronunţării asupra excepţiei de neconstituţionalitate, respectiv 3 martie 2016, Legea concurenţei nr. 21/1996 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 29 februarie 2016, dându-se textelor o nouă numerotare, textul de lege supus controlului de constituţionalitate regăsindu-se la art. 45 alin. (3) fraza întâi din Legea nr. 21/1996. În aceste condiţii, Curtea reţine că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 45 alin. (3) fraza întâi din Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 29 februarie 2016, "în măsura în care prin aceste prevederi legale se interzice accesul întreprinderii reclamante la înscrisuri care au fost depuse la dosarul instanţei de judecată de către Consiliul Concurenţei pentru ca acestea să fie examinate exclusiv de către completul de judecată, în cadrul soluţionării unei acţiuni în contencios administrativ introduse împotriva deciziei Consiliului Concurenţei de sancţionare a întreprinderii reclamante". Textul de lege criticat are următorul conţinut: "Dreptul de acces la dosar nu se extinde asupra secretelor de afaceri, altor informaţii confidenţiale şi nici asupra documentelor interne ale Consiliului Concurenţei, ale Comisiei Europene sau ale autorităţilor de concurenţă ale statelor membre ale Uniunii Europene."

12.Autorul excepţiei susţine că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, precum şi prevederilor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

13.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că Legea concurenţei nr. 21/1996 are drept scop protecţia, menţinerea şi stimularea concurenţei şi a unui mediu concurenţial normal, în vederea promovării intereselor consumatorilor, iar punerea în aplicare a Legii concurenţei este de competenţa Consiliului Concurenţei, autoritate naţională în domeniul concurenţei, având statut de autoritate administrativă autonomă în domeniul concurenţei. Printre atribuţiile Consiliului Concurenţei se numără şi aceea de efectuare a investigaţiilor privind aplicarea prevederilor art. 5, 6, 8, 13 şi art. 47 alin. (3) din Legea concurenţei nr. 21/1996, precum şi a prevederilor art. 101 şi art. 102 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene şi de luare a deciziilor prevăzute de lege pentru cazurile de încălcare a dispoziţiilor precitate, constatate în urma investigaţiilor efectuate de către inspectorii de concurenţă. Curtea reţine că, în vederea descoperirii şi investigării de către Consiliul Concurenţei a încălcării prevederilor Legii concurenţei, precum şi a prevederilor art. 101 şi art. 102 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, în capitolul V al Legii nr. 21/1996, art. 32-51, a fost reglementată procedura de examinare preliminară, de investigare şi de luare a deciziilor de către această autoritate. În aceste condiţii, Curtea reţine că dispoziţiile de lege criticate - art. 45 alin. (3) fraza întâi din Legea concurenţei, incluse în cap. V din Legea concurenţei nr. 21/1996, sunt norme de procedură aplicabile în faţa Consiliului Concurenţei în investigarea cazurilor privind practicile anticoncurenţiale. În context, Curtea reţine că autorul excepţiei nu a avut acces la notele interne cu caracter confidenţial ale direcţiilor de specialitate ale Consiliului Concurenţei în cadrul soluţionării acţiunii în contencios administrativ formulate cu privire la Decizia nr. 97 din 21 decembrie 2011, de sancţionare, potrivit susţinerilor autorului, fiindu-i afectat dreptul la apărare şi la un proces echitabil.

14.Curtea reţine că, în procedura din faţa Consiliului Concurenţei, accesul la dosar constituie una dintre garanţiile menite să contribuie la respectarea principiului egalităţii de tratament şi a dreptului la apărare. Potrivit pct. 1 din capitolul I al anexei la Ordinul preşedintelui Consiliului Concurenţei nr. 421/2011 pentru punerea în aplicare a Instrucţiunilor privind regulile de acces la dosarul Consiliului Concurenţei în cazurile referitoare la art. 5, 6 şi 9 din Legea concurenţei nr. 21/1996, art. 101 şi 102 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, precum şi în cazurile de concentrări economice, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 189 din 18 martie 2011, odată cu transmiterea raportului de investigaţie, preşedintele Consiliului Concurenţei stabileşte termenul-limită până la care părţile în cauză pot consulta dosarul şi pot obţine, în format electronic, copii şi/sau extrase ale actelor procedurii de investigaţie şi, de asemenea, termenul-limită pentru depunerea observaţiilor scrise. Aşadar, destinatarii raportului de investigaţie - reprezentanţi ai autorităţilor şi instituţiilor administraţiei publice centrale sau locale, persoanelor, întreprinderilor şi asociaţiilor de întreprinderi al căror comportament face obiectul raportului de investigaţie al Consiliului Concurenţei - au posibilitatea de a cunoaşte informaţiile din dosar, astfel încât, pe baza acestora, să îşi poată face cunoscut, în mod efectiv, punctul de vedere cu privire la concluziile la care a ajuns echipa de investigaţie, exprimate în raportul de investigaţie. În acest sens se acordă accesul la documentele din dosarul Consiliului Concurenţei, cu excepţia documentelor interne, secretelor de afaceri ale altor întreprinderi sau a altor informaţii confidenţiale.

15.Curtea reţine că printre documentele inaccesibile destinatarilor raportului de investigaţie se numără şi documentele interne - proiecte, opinii, note ale compartimentelor Consiliului Concurenţei sau ale altor autorităţi publice - din dosarul Consiliului Concurenţei care nu au caracter incriminator (informaţie necesară pentru a dovedi o pretinsă încălcare) sau dezincriminator (informaţie necesară pentru disculparea unei persoane), potrivit pct. 11 din cap. II al Instrucţiunilor. Curtea constată însă că, potrivit aceloraşi dispoziţii, documentele interne nu constituie parte a probelor pe care Consiliul Concurenţei se întemeiază în evaluarea unui caz. În mod excepţional, documentele ce provin de la autorităţile de concurenţă din alte state membre şi, de asemenea, procesele-verbale redactate cu ocazia întâlnirilor cu diverşi participanţi, când aceştia şi-au însuşit, prin semnătură, procesul-verbal al întâlnirii, sunt accesibile după înlăturarea secretelor de afaceri sau a altor informaţii confidenţiale din conţinutul lor, întrucât constituie parte a dovezilor pe care Consiliul Concurenţei le poate utiliza în evaluarea unui caz, aşadar fac parte din elementele de probă folosite în procesul de investigare, într-un mod similar documentelor obţinute de la terţi [potrivit pct. 12 şi 15 din cap. II al Instrucţiunilor]. De altfel, Curtea observă că şi instanţa de fond, respectiv Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a reţinut în Sentinţa nr. 2.046 din 19 iunie 2013 faptul că, în ceea ce priveşte documentele confidenţiale depuse de Consiliul Concurenţei, acestea sunt reprezentate de trei note interne care nu constituie probe (înscrisuri doveditoare), deci nu se poate susţine că prin respingerea cererii de acces la acestea s-ar produce încălcarea dreptului reclamantei la un proces echitabil, prevăzut de art. 21 alin. (3) teza întâi din Constituţie. S-a constatat că fiecare dintre ordinele contestate (inclusiv cel iniţial) a fost precedat de o notă internă a Direcţiei Industrie şi Energie, motivată sub aspectul fundamentării necesităţii propuse: de declanşare a investigaţiei, de modificare a obiectului investigaţiei, de disjungere a investigaţiei, iar aceste note interne nu constituie "probe" în sensul procedurii civile şi sunt inaccesibile prin natura lor şi confidenţiale prin faptul că se referă şi la alte investigaţii, ce nu interesează cauza dedusă judecăţii.

16.Curtea constată însă că, în procedurile desfăşurate în cazurile privind practicile anticoncurenţiale, calificarea unei informaţii ca fiind confidenţială nu constituie în sine o interdicţie de a dezvălui o astfel de informaţie dacă aceasta este necesară pentru a dovedi o pretinsă încălcare (document incriminator) sau este necesară pentru disculparea unei părţi (document dezincriminator). Potrivit pct. 51 şi 51^1 din cap. IV al Instrucţiunilor, în măsura în care un destinatar al raportului de investigaţie consideră, după ce i s-a acordat accesul la dosar, că îi este necesară pentru apărarea sa cunoaşterea unor documente, date şi informaţii confidenţiale, poate formula o cerere motivată în acest sens către preşedintele Consiliului Concurenţei. Documentele, datele şi informaţiile confidenţiale din dosarul Consiliului Concurenţei pot fi solicitate, de regulă, o singură dată, iar, în lipsa unor elemente noi, nu pot fi formulate cereri succesive de acces la documente, date şi informaţii confidenţiale. Aşa încât Curtea constată că documentele, datele şi informaţiile confidenţiale din dosarul Consiliului Concurenţei sunt accesibile pentru consultare ori obţinere de copii şi/sau extrase doar prin ordin al preşedintelui Consiliului Concurenţei, acest aspect fiind reglementat şi prin dispoziţiile art. 45 alin. (4) din Legea concurenţei nr. 21/1996.

17.În aceste condiţii, având în vedere cele arătate, cu precădere considerentele din paragrafele 15 şi 19 ale prezentei decizii, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate având ca obiect dispoziţiile de lege criticate, respectiv art. 45 alin. (3) fraza întâi din Legea concurenţei, ar putea avea "legătură cu soluţionarea cauzei" - în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată - într-o eventuală acţiune în instanţă având ca obiect contestarea ordinului preşedintelui Consiliului Concurenţei prin care a fost restricţionat accesul părţilor în cauză - destinatari ai raportului de investigaţie - la documentele, datele şi informaţiile confidenţiale din dosarul Consiliului, acţiune ce poate fi promovată odată cu cea de anulare a deciziei de sancţionare. În prezenta speţă, însă, Curtea reţine că acţiunea introductivă - acţiunea în anulare - formulată de către întreprinderea investigată, autor al excepţiei, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, a avut ca obiect principal anularea, ca fiind nelegale, a ordinelor preşedintelui Consiliului Concurenţei nr. 211/2005, nr. 350/2009, nr. 541/2010, nr. 588/2011 şi nr. 647/2011 (prin care s-a dispus declanşarea investigaţiei), inclusiv a Deciziei nr. 97 din 21 decembrie 2011 (de sancţionare), iar excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată de către întreprinderea investigată în cadrul recursului declarat de către aceasta împotriva Sentinţei nr. 2.046 din 19 iunie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Aşadar, nici acţiunea introductivă şi nici recursul formulat cu privire la hotărârea pronunţată în primă instanţă nu au privit şi anularea unui eventual ordin al preşedintelui Consiliului Concurenţei de restricţionare a accesului părţilor în cauză la documente, date şi informaţii confidenţiale din dosarul Consiliului. Aşa încât Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate, raportate la obiectul cauzei în cadrul căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, nu au legătură cu soluţionarea acesteia, în sensul dispoziţiilor din Legea nr. 47/1992, precitate, excepţia de neconstituţionalitate urmând a fi respinsă ca inadmisibilă.

18.Curtea reţine că, în cauză, sub rezerva aprecierii instanţei, autorul excepţiei ar fi putut consulta documentele confidenţiale aflate la dosarul cauzei, în temeiul art. 13 din Codul de procedură civilă, în condiţiile dispoziţiilor art. 92 alin. (2), (9) şi (10) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 958 din 28 octombrie 2005, potrivit cărora avocaţii, părţile sau reprezentanţii părţilor, experţii şi interpreţii desemnaţi în cauză pot consulta documentele care presupun confidenţialitate [în prezent, dispoziţiile art. 93 alin. (2), (3), (10) şi (11) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1.375/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 970 din 28 decembrie 2015]. Curtea reţine că eventualele greşeli de interpretare şi aplicare a legii, care constituie, în realitate, cauza nemulţumirii autorului excepţiei, nu pot constitui motive de neconstituţionalitate a dispoziţiilor de lege criticate şi, prin urmare, nu pot fi cenzurate de instanţa de contencios constituţional, aceste aspecte fiind de competenţa instanţei de judecată învestite cu soluţionarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege.

Or, a răspunde criticilor autorului excepţiei în această situaţie ar însemna o ingerinţă a Curţii Constituţionale în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 din Constituţie, potrivit cărora justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege. Aşa încât Curtea constată că, şi din această perspectivă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. (3) fraza întâi din Legea concurenţei, "în măsura în care prin aceste prevederi legale se interzice accesul întreprinderii reclamante la înscrisuri care au fost depuse la dosarul instanţei de judecată de către Consiliul Concurenţei pentru ca acestea să fie examinate exclusiv de către completul de judecată, în cadrul soluţionării unei acţiuni în contencios administrativ introduse împotriva deciziei Consiliului Concurenţei de sancţionare a întreprinderii reclamante", este inadmisibilă.

19.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. (3) fraza întâi din Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată, "în măsura în care prin aceste prevederi legale se interzice accesul întreprinderii reclamante la înscrisuri care au fost depuse la dosarul instanţei de judecată de către Consiliul Concurenţei pentru ca acestea să fie examinate exclusiv de către completul de judecată, în cadrul soluţionării unei acţiuni în contencios administrativ introduse împotriva deciziei Consiliului Concurenţei de sancţionare a întreprinderii reclamante", excepţie ridicată de "Mol România Petroleum Products" - S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 1.688/2/2012 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 3 martie 2016.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu