Protocol din 28 august 1952

Notă *) Traducere.

Statele părţi la Tratatul Atlanticului de Nord, semnat la Washington la 4 aprilie 1949,

considerând că se pot înfiinţa comandamente militare internaţionale pe teritoriile lor prin acorduri separate încheiate în temeiul Tratatului Atlanticului de Nord,

dorind să definească statutul acestor comandamente şi al personalului acestora, care se găsesc în spaţiul Tratatului Atlanticului de Nord,

au convenit asupra prezentului protocol la Acordul privind statutul forţelor lor, semnat la Londra la 19 iunie 1951.

Articolul 1

În prezentul protocol, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele înţelesuri:

a)acord - Acordul dintre statele părţi la Tratatul Atlanticului de Nord cu privire la statutul forţelor lor, semnat la Londra la 19 iunie 1951;

b)Comandament Suprem - Comandamentul Suprem al Forţelor Aliate din Europa, Comandamentul Suprem al Forţelor Aliate din Atlantic şi orice alt comandament echivalent înfiinţat în temeiul Tratatului Atlanticului de Nord;

c)Comandament al Forţelor Aliate - orice Comandament Suprem şi orice comandament militar internaţional înfiinţat în temeiul Tratatului Atlanticului de Nord şi subordonat direct unui Comandament Suprem;

d)Consiliul Atlanticului de Nord - consiliul înfiinţat în temeiul art. 9 din Tratatul Atlanticului de Nord sau oricare dintre organismele subsidiare autorizate să acţioneze în numele său.

Articolul 2

Cu respectarea dispoziţiilor următoare din prezentul protocol, acordul se va aplica Comandamentelor Forţelor Aliate situate pe teritoriul unui stat parte la prezentul protocol, în zona Tratatului Atlanticului de Nord, precum şi personalului militar şi civil al acestor comandamente şi membrilor de familie ai acestui personal, incluşi în definiţiile de la subparagrafele a), b) şi c) ale paragrafului 1 al art. 3 din prezentul protocol, atunci când acest personal se află pe unul dintre teritoriile menţionate mai sus în legătură cu îndatoririle sale oficiale sau, în cazul membrilor de familie, în legătură cu îndatoririle oficiale ale soţului/soţiei sau ale părintelui.

Articolul 3

1.În scopul aplicării acordului unui Comandament al Forţelor Aliate, termenii şi expresiile forţă, componentă civilă şi membru de familie, de fiecare dată când apar în acord, au semnificaţia următoare:

a)forţă - personalul ataşat unui Comandament al Forţelor Aliate şi care aparţine trupelor de uscat, de marină sau de aviaţie ale oricărui stat parte la Tratatul Atlanticului de Nord;

b)componentă civilă - personalul civil care nu este nici apatrid, nici cetăţean al unui stat care nu este parte la Tratatul Atlanticului de Nord, nici cetăţean al statului primitor, nici o persoană care are reşedinţa sa obişnuită în acest stat şi (i) care este ataşat unui Comandament al Forţelor Aliate şi angajat al forţelor armate ale unuia dintre statele părţi la Tratatul Atlanticului de Nord sau (îi) aparţine anumitor categorii de personal civil angajat de Comandamentul Forţelor Aliate sau de Consiliul Atlanticului de Nord;

c)membru de familie - soţul sau soţia unui membru al unei forţe sau al unei componente civile, astfel cum au fost definite la subparagrafele a) şi b) ale prezentului paragraf, sau copiii care se află în întreţinerea acestora.

2.Un Comandament al Forţelor Aliate este considerat ca fiind o forţă pentru aplicarea art. II, paragrafului 2 al art. V, paragrafului 10 al art. VII, paragrafelor 2, 3, 4, 7 şi 8 ale art. IX, precum şi art. XIII din acord.

Articolul 4

Drepturile şi obligaţiile pe care acordul le conferă sau le impune unui stat trimiţător ori autorităţilor acestuia cu privire la forţele sale, componentele sale civile sau membrii de familie ai acestora vor fi, în ceea ce priveşte Comandamentele Forţelor Aliate, personalul acestora şi membrii de familie ai acestui personal, cărora li se aplică acordul în temeiul art. 2 din prezentul protocol, acordate sau transmise Comandamentului Suprem corespunzător şi autorităţilor care depind de acesta, cu excepţiile de mai jos:

a)dreptul acordat de art. VII din acord autorităţilor militare ale statului trimiţător de a exercita jurisdicţia penală şi disciplinară va fi conferit autorităţilor militare ale acelui stat, în cazul în care există, ale cărui legi militare se aplică persoanei în cauză;

b)obligaţiile impuse statului trimiţător sau autorităţilor sale de art. II, de paragraful 4 al art. III, de paragrafele 5 a) şi 6 a) ale art. VII, de paragrafele 9 şi 10 ale art. VIII şi de art. XIII din acord revin atât Comandamentului Forţelor Aliate, cât şi statului a cărui forţă armată sau membru ori angajat al acestei forţe armate ori membru de familie al acestui membru sau angajat este în cauză;

c)pentru aplicarea paragrafelor 2 a) şi 5 ale art. III şi a art. XIV din acord, statul trimiţător este, în cazul membrilor unei forţe sau membrilor lor de familie, statul de ale cărui forţe armate aparţine acest membru sau, în cazul membrilor unei componente civile ori al membrilor lor de familie, statul ale cărui forţe armate au angajat acest membru;

d)obligaţiile impuse statului trimiţător în virtutea paragrafelor 6 şi 7 ale art. VIII din acord revin statului de ale cărui forţe armate aparţine persoana a cărei acţiune ori omisiune a fost la originea cererii de despăgubire sau, în cazul membrului unei componente civile, aceste obligaţii revin statului ale cărui forţe armate au angajat respectivul membru sau, în cazul în care nu există un asemenea stat, acestea revin Comandamentului Forţelor Aliate de care aparţine persoana în cauză.

Pentru desemnarea unui arbitru conform paragrafului 8 al art. VIII, drepturile statului trimiţător sunt exercitate atât de Comandamentul Forţelor Aliate interesat, cât şi, dacă este cazul, de statul căruia îi revin obligaţiile definite prin prezentul paragraf.

Articolul 5

Orice membru al unui Comandament al Forţelor Aliate trebuie să deţină o carte de identitate personală, eliberată de acest comandament, prevăzută cu o fotografie şi care să menţioneze numele şi prenumele, data şi locul naşterii, naţionalitatea, gradul sau arma, numărul, dacă există, şi perioada de valabilitate a cărţii. Această carte de identitate trebuie prezentată la cerere.

Articolul 6

1.Obligaţia de a renunţa la orice cerere de despăgubire, impusă părţilor contractante în temeiul art. VIII din acord, revine atât Comandamentului Forţelor Aliate, cât şi oricărui stat interesat, parte la prezentul protocol.

2.Pentru aplicarea paragrafelor 1 şi 2 ale art. VIII din acord:

a)orice bunuri care aparţin unui Comandament al Forţelor Aliate sau orice bunuri ale unui stat parte la prezentul protocol şi care sunt utilizate de un Comandament al Forţelor Aliate sunt considerate ca bunuri aparţinând părţii contractante şi folosite de forţele sale armate;

b)orice pagubă cauzată de un membru al unei forţe sau al unei componente civile, astfel cum sunt acestea definite în paragraful 1 al art. 3 din prezentul protocol, sau de orice angajat al unui Comandament al Forţelor Aliate este considerată ca pagubă cauzată de un membru al forţelor armate ale părţii contractante ori de un angajat al acestor forţe;

c)dispoziţiile paragrafului 3 al art. VIII se aplică şi unui Comandament al Forţelor Aliate considerat parte contractantă în sensul acestui paragraf.

3.Cererile de despăgubire cărora li se aplică paragraful 5 al art. VIII din acord vor include cererile de despăgubire (altele decât cele rezultând dintr-un contract şi cele cărora le sunt aplicabile prevederile paragrafelor 6 şi 7 ale acestui articol) decurgând din acţiuni sau omisiuni ale unui angajat al unui Comandament al Forţelor Aliate sau din orice altă acţiune, omisiune ori împrejurare pentru care răspunde juridic un Comandament al Forţelor Aliate şi care au cauzat, pe teritoriul statului primitor, pagube unei terţe părţi, alta decât vreuna dintre părţile la prezentul protocol.

Articolul 7

1.Scutirea de impozite, acordată în temeiul art. X din acord membrilor unei forţe sau unei componente civile în ceea ce priveşte salariile şi indemnizaţiile lor, se aplică, în cazul personalului unui Comandament al Forţelor Aliate, care corespunde definiţiilor din paragrafele 1 a) şi b) (i) ale art. 3 din prezentul protocol, în ceea ce priveşte salariile şi indemnizaţiile care le sunt plătite în această calitate de către forţele armate cărora le aparţin sau ai căror angajaţi sunt, fără ca scutirea acordată în temeiul acestui paragraf membrilor sau angajaţilor în cauză să se aplice impozitelor impuse de statul ai cărui cetăţeni sunt.

2.Angajaţii unui Comandament al Forţelor Aliate din categoriile convenite de Consiliul Atlanticului de Nord sunt scutiţi de impozit pentru salariile şi indemnizaţiile care le sunt plătite în această calitate de către un Comandament al Forţelor Aliate. Totuşi, o parte la prezentul protocol va putea încheia cu Comandamentul Forţelor Aliate interesat înţelegeri care să permită acestei părţi să angajeze şi să desemneze în cadrul comandamentului interesat pe propriii săi cetăţeni (exceptând, dacă partea în cauză doreşte astfel, pe orice cetăţean care nu are reşedinţa obişnuită pe teritoriul său), cetăţeni care trebuie să facă parte din personalul comandamentului. Ea va plăti, în acest caz, salariile şi indemnizaţiile acestor persoane din fondurile sale, la un nivel determinat de aceasta. Aceste salarii şi indemnizaţii vor putea face obiectul unei impozitări de către partea în cauză, dar nu vor putea fi impozitate de o altă parte. Dacă o asemenea înţelegere încheiată de una dintre părţile la prezentul protocol este ulterior modificată sau denunţată, părţile la prezentul protocol nu vor mai fi obligate, în temeiul primei teze a prezentului paragraf, să scutească de impozit salariile şi indemnizaţiile plătite cetăţenilor săi.

Articolul 8

1.În vederea facilitării înfiinţării, construirii, întreţinerii şi funcţionării Comandamentelor Forţelor Aliate, aceste comandamente vor fi scutite, în măsura posibilului, de impozitele şi taxele aferente cheltuielilor efectuate de acestea în interesul apărării comune şi pentru beneficiul lor oficial şi exclusiv, iar fiecare parte la prezentul protocol va iniţia negocieri cu comandamentele stabilite pe teritoriul său, în vederea încheierii unui acord în acest sens.

2.Fiecare Comandament al Forţelor Aliate beneficiază de drepturile acordate unei forţe în temeiul art. XI din acord, în aceleaşi condiţii.

3.Dispoziţiile paragrafelor 5 şi 6 ale art. XI din acord nu se aplică cetăţenilor statului primitor, cu excepţia cazului în care aceşti cetăţeni aparţin forţelor armate ale unei părţi la prezentul protocol, alta decât statul primitor.

4.Expresia impozite şi taxe, utilizată în prezentul articol, nu include taxele percepute pentru plata serviciilor prestate.

Articolul 9

Cu excepţia cazului în care Consiliul Atlanticului de Nord decide altfel:

a)bunurile achiziţionate din fondurile internaţionale ale unui Comandament al Forţelor Aliate din bugetul său de investiţii, care nu mai sunt necesare acestui comandament, vor fi lichidate în conformitate cu aranjamentele aprobate de Consiliul Atlanticului de Nord şi rezultatul acestei lichidări va fi împărţit între părţile la Tratatul Atlanticului de Nord sau va fi creditat în contul acestora, proporţional cu contribuţiile lor la cheltuielile de capital ale acestui comandament. Statul primitor va avea drept de preemţiune pentru achiziţionarea oricăror bunuri imobile de pe teritoriul său, astfel lichidate, cu condiţia să nu ofere condiţii mai puţin avantajoase decât cele propuse de un terţ;

b)terenurile, clădirile sau instalaţiile fixe puse la dispoziţie de către statul primitor unui Comandament al Forţelor Aliate, în mod gratuit (cu excepţia costurilor nominale), şi care nu mai sunt necesare respectivului comandament vor fi înapoiate statului primitor, iar orice creştere sau diminuare a valorii bunurilor imobile asigurate de către statul primitor, rezultând din utilizarea lor de către acest comandament, va fi determinată de către Consiliul Atlanticului de Nord (luând în considerare legislaţia aplicabilă a statului primitor) şi va fi distribuită între statele părţi la Tratatul Atlanticului de Nord sau va fi creditată ori debitată în contul acestora, proporţional cu contribuţiile lor la cheltuielile de capital ale acestui comandament.

Articolul 10

Fiecare Comandament Suprem are personalitate juridică. El are capacitatea de a contracta, de a dobândi şi de a înstrăina bunuri. Totuşi, statul primitor poate supune exercitarea acestei capacităţi unor acorduri speciale între acesta şi Comandamentul Suprem sau orice comandament subordonat care acţionează în numele Comandamentului Suprem.

Articolul 11

1.Cu respectarea dispoziţiilor art. VIII din acord, un Comandament Suprem poate sta în justiţie atât ca reclamant, cât şi ca pârât. Totuşi, Comandamentul Suprem sau orice alt Comandament al Forţelor Aliate subordonat, autorizat de acesta, pe de o parte, şi statul primitor, pe de altă parte, pot conveni ca acesta din urmă să reprezinte Comandamentul Suprem în faţa tribunalelor acestui stat în procedurile judiciare la care acest comandament va fi parte.

2.Nici o măsură de executare sau care tinde la sechestrul ori la confiscarea bunurilor sau fondurilor nu poate fi luată împotriva unui Comandament al Forţelor Aliate, dacă aceasta nu urmăreşte scopurile definite de paragraful 6 a) al art. VII şi de art. XIII din acord.

Articolul 12

1.Pentru operarea bugetului său internaţional, un Comandament al Forţelor Aliate poate deţine valută de orice fel şi poate opera conturi în orice valută.

2.Părţile la prezentul protocol, la cererea unui Comandament al Forţelor Aliate, vor facilita transferurile fondurilor acestor comandamente dintr-o ţară în alta şi convertirea oricărei valute deţinute de un Comandament al Forţelor Aliate în orice altă valută, dacă aceste operaţiuni sunt necesare pentru a răspunde nevoilor unui Comandament al Forţelor Aliate.

Articolul 13

Arhivele şi alte documente oficiale ale unui Comandament al Forţelor Aliate, păstrate în localurile utilizate de acest comandament sau deţinute de orice membru al acestui comandament, autorizat corespunzător, sunt inviolabile, cu excepţia cazului în care comandamentul a renunţat la această imunitate. La cererea statului primitor şi în prezenţa unui reprezentant al acestui stat, comandamentul va verifica natura oricăror documente pentru a constata dacă acestea beneficiază de imunitatea prevăzută de prezentul articol.

Articolul 14

1.Prin decizia Consiliului Atlanticului de Nord prezentul protocol sau acordul poate fi aplicat, în întregime ori parţial, oricărui comandament militar internaţional sau oricărei organizaţii militare internaţionale [neincluse în definiţiile de la paragrafele b) şi c) ale art. 1 din prezentul protocol], înfiinţate în temeiul Tratatului Atlanticului de Nord.

2.La momentul în care va fi înfiinţată Comunitatea Europeană pentru Apărare, prezentul protocol va putea fi aplicat membrilor personalului Forţelor Europene de Apărare, ataşaţi unui Comandament al Forţelor Aliate, cât şi membrilor de familie ai acestora, la momentul şi în condiţiile stabilite de Consiliul Atlanticului de Nord.

Articolul 15

Orice divergenţă între părţile la acest protocol sau între acestea şi un Comandament al Forţelor Aliate, referitoare la interpretarea sau la aplicarea prezentului protocol, este soluţionată prin negocieri între părţile interesate, fără a se recurge la o jurisdicţie exterioară. Cu excepţia cazului în care prezentul protocol sau acordul conţin dispoziţii contrare, divergenţele care nu pot fi soluţionate prin negocieri directe vor fi supuse spre soluţionare Consiliului Atlanticului de Nord.

Articolul 16

1.Art. XV şi XVII - XX din acord sunt aplicabile în cazul prezentului protocol ca şi cum ar face parte integrantă din acesta, dar astfel încât prezentul protocol să poată fi modificat, suspendat, ratificat, semnat, denunţat sau extins în conformitate cu aceste dispoziţii, independent de acord.

2.Prezentul protocol va putea fi completat prin acorduri bilaterale între statul primitor şi un Comandament Suprem; autorităţile statului primitor şi un Comandament Suprem pot conveni să aplice prin măsuri administrative, înainte de ratificare, orice prevedere din prezentul protocol sau din acord, pe care statul primitor va decide să o aplice.

Drept care subsemnaţii plenipotenţiari au semnat prezentul protocol.

Încheiat la Paris la 28 august 1952, în limbile engleză şi franceză, ambele texte fiind egal autentice, într-un singur exemplar original, care va fi depozitat în arhivele Guvernului Statelor Unite ale Americii. Guvernul Statelor Unite ale Americii va transmite copii certificate tuturor statelor semnatare sau care au aderat la prezentul protocol.