Decizie nr. 900 din 16 octombrie 2007

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 97 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, precum şi ale art. 89 lit. d) din acelaşi act normativ "în forma nemodificată până la 1 decembrie 2006". Excepţia a fost invocată de petentul Dorin Hălga în Dosarul nr. 8/294/2007 al Judecătoriei Sălişte.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Ministerul Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, referindu-se şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 8 mai 2007, pronunţată în Dosarul nr. 8/294/2007, Judecătoria Sălişte a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 97 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, precum şi ale art. 89 lit. d) din acelaşi act normativ "în forma nemodificată până la 1 decembrie 2006". Excepţia a fost invocată de petentul Dorin Hălga în dosarul menţionat.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că, prin reţinerea permisului de conducere anterior rămânerii definitive a procesului-verbal de contravenţie, se restrânge dreptul civil de a conduce autoturisme pe drumul public, înainte ca vinovăţia conducătorului auto să fie stabilită. Atât timp cât permisul auto a fost reţinut, conducătorul auto nu mai poate beneficia de un proces echitabil, se creează o discriminare faţă de alţi cetăţeni care comit contravenţii mult mai grave şi se încalcă principiul statului de drept.

Judecătoria Sălişte apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu încalcă prevederile constituţionale şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale invocate de autorul excepţiei.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul, invocând şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, normele criticate fiind în concordanţă cu prevederile constituţionale la care face referire autorul excepţiei.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

În ceea ce priveşte obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 20 martie 2006, a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006. Forma republicată a ordonanţei se aplică de la 1 decembrie 2006, aşadar de la o dată anterioară sesizării Curţii Constituţionale prin Încheierea din 8 mai 2007. Soluţia legislativă din art. 89 lit. d) al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 "în forma nemodificată până la 1 decembrie 2006" a fost preluată, de principiu, de dispoziţiile art. 102 alin. (3) lit. e) din acelaşi act normativ, republicat.

De asemenea, ulterior sesizării Curţii Constituţionale prin aceeaşi încheierea menţionată, prevederile art. 97 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată, au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69 din 28 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 29 iunie 2007, păstrându-se însă soluţia legislativă criticată de autorul excepţiei.

Aşa fiind, prin prezenta decizie, Curtea Constituţională se va pronunţa în legătură cu constituţionalitatea dispoziţiilor art. 97 alin. (1) lit. a) şi ale art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2006, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 20 martie 2006, ordonanţa fiind republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările şi completările ulterioare.

Textele de lege criticate au următorul cuprins:

–Art. 97 alin. (1) lit. a): "(1) Pe lângă sancţiunile contravenţionale, poliţistul rutier dispune, în cazurile prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă, şi una dintre următoarele măsuri tehnico-administrative:

a)reţinerea permisului de conducere şi/sau a certificatului de înmatriculare ori de înregistrare sau, după caz, a dovezii înlocuitoare a acestora; [...]"

–art. 102 alin. 3 lit. e): "(3)Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă prevăzută în clasa a IV-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârşirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte:

[...] e) depăşirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv şi pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic."

Prevederile constituţionale invocate în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate sunt cele ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, ale art. 16 - Egalitatea în drepturi şi ale art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Se invocă totodată prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.

Contrar susţinerilor autorului excepţiei, textele de lege criticate nu restrâng drepturi constituţionale, ci prevăd, în deplin acord cu principiile care fundamentează statul de drept, sancţionarea unor fapte de încălcare a legii care pun în pericol siguranţa circulaţiei rutiere, în scopul prevăzut încă din primul articol al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, respectiv "asigurarea desfăşurării fluente şi în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, precum şi ocrotirea vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietăţii publice şi private, cât şi a mediului".

Textele de lege criticate se aplică tuturor celor aflaţi în ipoteza normei, nefiind instituită nicio discriminare pe criterii arbitrare. De asemenea, acestea nu înlătură posibilitatea părţilor de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege, într-un termen rezonabil, reglementarea reţinerii permisului de conducere nefiind de natură să aducă în vreun fel atingere acestor garanţii procesuale.

De altfel, Curtea s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa asupra constituţionalităţii art. 97 alin. (1) lit. a) şi art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, în raport de critici similare, de exemplu, prin Decizia nr. 210 din 13 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 267 din 20 aprilie 2007, şi prin Decizia nr. 661 din 4 iulie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 2 august 2007.

Cele statuate prin deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii în materie.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 97 alin. (1) lit. a) şi art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie invocată de Dorin Hălga în Dosarul nr. 8/294/2007 al Judecătoriei Sălişte.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 octombrie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Marieta Safta