Cerinţe din 20 iunie 2008

Capitolul IGeneralităţi

1.1.Prevederi generale. Aplicabilitate

1.1.1.Prezenta reglementare stabileşte, în conformitate cu prevederile art. 9 pct. (5) lit. b) din Hotărârea Guvernului nr. 1.172/2003 pentru aprobarea procedurii de autorizare a zborurilor cu aeronave civile şi de stat în spaţiul aerian naţional, cu modificările ulterioare, cerinţele minime pentru amenajarea şi utilizarea terenurilor, altele decât aerodromurile autorizate, destinate zborurilor aeronavelor care execută operaţiuni aeriene de lucru aerian sau aviaţie generală în spaţiul aerian naţional.

1.1.2.Prevederile prezentei reglementări se aplică numai în cazul terenurilor amenajate şi utilizate cu caracter temporar, situate în afara localităţilor urbane şi utilizate exclusiv pentru efectuarea zborurilor VFR, denumite în continuare terenuri temporare. Prin utilizare cu caracter temporar se înţelege utilizarea terenului pentru o perioadă mai mică de 6 luni într-un an calendaristic.

1.1.3.Operatorii aeronavelor poartă întreaga responsabilitate pentru stabilirea şi amenajarea terenurilor temporare pe care le utilizează, conform cerinţelor din prezenta reglementare, pentru realizarea condiţiilor de siguranţă a zborului, precum şi pentru supravegherea desfăşurării operaţiunilor aeriene civile desfăşurate pe aceste terenuri.

1.1.4.Terenurile temporare destinate a fi folosite pentru operaţiuni de lucru aerian sau aviaţie generală se autorizează de către operatorii aeronavelor implicaţi.

1.1.5.Ca parte integrantă a procesului de autorizare a terenurilor temporare, operatorii aeronavelor trebuie să elaboreze o documentaţie tehnică pentru fiecare teren temporar utilizat.

1.1.6.Formatul, structura şi conţinutul formularelor care alcătuiesc documentaţia tehnică de autorizare a terenurilor temporare de aeronautică civilă se stabilesc de Autoritatea Aeronautică Civilă Română (AACR), se aprobă prin decizie a directorului general al AACR şi se publică pe pagina web a AACR.

1.2.Definiţii

1.2.1.În sensul prezentei reglementări, termenii utilizaţi au următoarele semnificaţii:

–arie de decolare şi aterizare - suprafaţa pătrată, delimitată pe un heliport temporar şi destinată aterizării şi decolării elicopterelor;

–arie de siguranţă - aria definită în exteriorul ariei de decolare şi aterizare a unui heliport temporar, degajată de obstacole, destinată reducerii riscurilor deteriorării materiale în cazul în care elicopterul se abate accidental de la aria de decolare şi aterizare;

–forţă majoră - un eveniment imprevizibil şi inevitabil care generează imposibilitatea temporară sau definitivă de executare a unui zbor în conformitate cu autorizarea acordată;

–manual operaţional - documentul care stabileşte organizarea compartimentelor de zbor şi operaţionale ale operatorului aeronavei şi relaţiile dintre acestea, precum şi procedurile şi instrucţiunile care guvernează activitatea acestora în vederea asigurării siguranţei zborului;

–obstacol - orice obiect fix (natural sau artificial, temporar ori permanent) sau mobil, ori părţi ale acestuia, care prin amplasare, proprietăţi fizice, caracteristici constructive şi/sau funcţionale afectează ori poate afecta siguranţa activităţilor aeronautice;

–operator al aeronavei - persoana fizică sau juridică care efectuează operaţiuni aeriene cu o aeronavă civilă; în cazul operaţiunilor aeriene civile de aviaţie generală, operator al aeronavei este considerat pilotul aflat la comanda aeronavei; în cazul operaţiunilor aeriene civile de lucru aerian, operator al aeronavei este considerată persoana deţinătoare a documentului de certificare care stă la baza efectuării operaţiunii respective;

–pistă - suprafaţa dreptunghiulară definită în perimetrul unui teren de zbor, amenajată adecvat tipului de sol (înierbat sau sol compact) şi destinată aterizării şi decolării avioanelor;

–siguranţa zborului - capacitate a activităţii aeronautice constând în evitarea afectării sănătăţii sau pierderii de vieţi omeneşti, precum şi a producerii de pagube materiale;

–suprafeţe de limitare a (înălţimii) obstacolelor - seria de suprafeţe care definesc un volum al spaţiului aerian pe şi în jurul unui teren temporar de aeronautică civilă, care trebuie menţinut liber de obstacole cu scopul de a permite zborul aeronavelor în condiţii de siguranţă;

–teren de zbor - suprafaţa dreptunghiulară delimitată pe un teren temporar şi destinată aterizării şi decolării avioanelor;

–zbor VFR - zborul efectuat în conformitate cu regulile de zbor la vedere;

–zonă de siguranţă - zona adiacentă unui teren temporar de aeronautică civilă, indiferent de proprietar, definită cu scopul de a limita înălţimea obstacolelor şi de a preveni efectele negative de orice natură, directe şi/sau indirecte, asupra operării aeronavelor şi ansamblului activităţilor aeronautice - în interesul siguranţei zborului aeronavelor şi securităţii aeronautice;

1.2.2.Ceilalţi termeni aeronautici utilizaţi au înţelesul din Codul aerian civil.

Capitolul IITerenuri temporare pentru avioane

2.1.Caracteristici fizice ale terenului de zbor

2.1.1.La alegerea/stabilirea unui teren de zbor, operatorul aeronavei va urmări ca terenul respectiv:

a)să fie degajat de obstacole care pot afecta siguranţa zborului (reţele electrice/telefonice, clădiri, stâlpi/piloni, canale, copaci, proeminenţe de teren etc.);

b)să fie orientat cu axul longitudinal pe direcţia predominantă a vântului în zonă;

c)să permită aterizarea, rularea şi staţionarea avioanelor la sol, în condiţii de teren uscat sau umed;

d)să nu prezinte denivelări (gropi, şanţuri, muşuroaie etc.);

e)să nu fie într-o zonă inundabilă şi să permită drenarea naturală a apelor pluviale.

2.1.2.Terenul de zbor va fi de formă dreptunghiulară, cu lungimea de minimum 500 m şi lăţimea de 100 m.

2.1.3.Pentru siguranţa operaţiunilor aeriene:

a)suprafaţa terenului de zbor trebuie amenajată şi menţinută în stare bună de utilizare, adecvat tipului de sol (înierbat sau sol compact);

b)lungimea terenului de zbor trebuie stabilită astfel încât să permită decolarea şi aterizarea tipurilor de aeronave folosite, corespunzător caracteristicilor/performanţelor acestora, dar nu mai mică de 500 m;

c)panta longitudinală a terenului de zbor nu trebuie să fie mai mare de 2 %.

2.1.4.Dacă pe terenul de zbor se delimitează explicit o pistă de decolare-aterizare, aceasta va avea lungimea de minimum 500 m şi lăţimea de minimum 1,5 anvergura maximă a avioanelor folosite, dar nu mai puţin de 30 m.

2.1.5.- (1) Situarea terenului de zbor va fi definită prin coordonate geografice cu precizia de o zecimală de minut.

(2)Se admite şi definirea numai prin distanţe şi direcţii faţă de repere uşor de recunoscut pe teren şi pe hartă.

2.2.Identificarea şi evaluarea obstacolelor

2.2.1.Operatorul aeronavei trebuie să identifice obstacolele semnificative din zona terenului temporar şi să evalueze influenţa acestora asupra siguranţei zborului.

2.2.2.- (1) Regimul de obstacolare în zona terenului temporar se defineşte prin următoarele suprafeţe virtuale de limitare a înălţimii obstacolelor, asociate terenului de zbor: suprafeţe de decolare/aterizare (culoare aeriene de acces), suprafeţe de tranziţie şi suprafaţa orizontală.

(2)Caracteristicile suprafeţelor menţionate la alin. (1) sunt prezentate în figura 2-1.

Figura 2-1: Suprafeţele de limitare a înălţimii obstacolelor. Zone de siguranţă

!Imagine

2.2.3.Unde condiţiile locale nu permit realizarea pantelor precizate pentru suprafeţele de limitare a înălţimii obstacolelor în culoarul aerian de acces, se admite panta de 1: 50 pe lungimea totală de 2.000 m.

2.2.4.În perimetrul terenului de zbor nu se admit obiecte fixe, cu excepţia mijloacelor vizuale necesare navigaţiei aeriene, care trebuie să fie frangibile şi marcate în culori contrastante cu fundalul.

2.2.5.Direcţiile de apropiere finală şi de decolare trebuie să fie libere de obstacole (reţele electrice, stâlpi, copaci, proeminenţe ale terenului etc.).

2.2.6.Orice obiect care poate constitui prin înălţimea sau poziţia sa un pericol la aterizare sau la decolare şi care nu poate fi înlăturat trebuie marcat vizibil.

2.2.7.- (1) În situaţii de forţă majoră, pentru locurile care nu au fost evaluate anterior, operatorul aeronavei poate aplica o procedură specifică de aterizare/decolare care să permită evaluarea din aer de către pilot a compatibilităţii locului cu performanţele avionului şi cu natura misiunii.

(2)Dimensiunile locului vor fi cel puţin egale cu dimensiunile terenurilor de zbor autorizate.

(3)Responsabilitatea pentru alegerea terenului şi siguranţa aterizării îi aparţine în totalitate pilotului comandant.

(4)Fiecare operator care utilizează terenuri temporare are obligaţia de a elabora procedura specifică menţionată la alin. (1), care va fi inclusă, după caz, în Manualul operaţional al operatorului aeronavei.

2.3.Semnalizări la sol şi marcaje

Semnalizările la sol şi marcajele pe un teren temporar se fac cu respectarea prevederilor secţiunii 4 din anexa 1 la Reglementarea aeronautică civilă română RACR - RA, Regulile aerului, ediţia 02/2006, cu modificările şi completările ulterioare.

2.4.Parcarea avioanelor

2.4.1.Pe durata parcării avioanelor operatorul aeronavei trebuie să adopte măsurile adecvate de protecţie, siguranţă şi supraveghere a acestora.

2.4.2.La rularea sau tractarea avioanelor, precum şi în poziţiile de parcare trebuie să existe o distanţă de cel puţin 5 m între extremităţile avioanelor şi între extremităţile avioanelor şi obiectele din jur (clădiri, garduri, copaci, vehicule etc.).

2.4.3.Platforma de parcare, de încărcare etc. se va amenaja în exteriorul terenului de zbor, lateral, la o distanţă de cel puţin 10 m de marginea acestuia.

2.5.Documentaţia tehnică de autorizare

Documentaţia tehnică aferentă terenurilor temporare trebuie să includă:

a)fişa terenului de zbor;

b)harta (schiţa) terenului de zbor;

c)harta (schiţa) de zonă şi obstacole a terenului de zbor;

d)tabel cu obstacole la terenul de zbor;

e)fişa de inspecţie periodică a terenului de zbor.

Capitolul IIITerenuri temporare pentru elicoptere

3.1.Caracteristici fizice ale terenurilor temporare pentru elicoptere

3.1.1.- (1) La alegerea/stabilirea unui teren temporar pentru elicoptere, denumit în continuare heliport temporar, operatorul aeronavei va urmări ca acesta să fie degajat de obstacole care pot afecta siguranţa zborului (reţele electrice/telefonice, clădiri, stâlpi/piloni, copaci, proeminenţe de teren etc.), corelat cu direcţia vântului predominant.

(2)Ariile de decolare/aterizare şi, respectiv, de siguranţă trebuie:

a)să permită aterizarea şi staţionarea elicopterelor la sol, în condiţii de teren uscat sau umed;

b)să nu prezinte denivelări (gropi, şanţuri, muşuroaie etc.);

c)să nu fie într-o zonă inundabilă şi să permită drenarea naturală a apelor pluviale.

3.1.2.Aria de decolare/aterizare va fi de formă pătrată, cu latura 2D (unde D este cea mai mare dintre dimensiunile maxime de gabarit ale elicopterelor folosite, când rotoarele sunt pornite).

3.1.3.Aria de siguranţă situată la exteriorul ariei de decolare/aterizare trebuie să fie la nivelul acesteia, de formă pătrată, cu latura 2D+10 m.

3.1.4.Pentru siguranţa operaţiunilor aeriene:

a)heliportul temporar trebuie să permită decolarea şi aterizarea tipurilor de elicoptere folosite, corespunzător caracteristicilor/performanţelor acestora;

b)suprafaţele de decolare/aterizare şi, respectiv, de siguranţă trebuie amenajate şi menţinute în stare bună de utilizare, adecvat tipului de sol (înierbat sau sol compact) şi de condiţiile acestuia (praf, nisip, zăpadă);

c)panta suprafeţelor nu trebuie să fie mai mare de 8°.

3.1.5.- (1) Situarea heliportului temporar va fi definită prin coordonate geografice cu precizia de o zecimală de minut.

(2)Se admite şi definirea numai prin distanţe şi direcţii faţă de repere uşor de recunoscut pe teren şi pe hartă.

3.2.Identificarea şi evaluarea obstacolelor

3.2.1.Operatorul aeronavei trebuie să identifice obstacolele semnificative din zona heliportului temporar şi să evalueze influenţa acestora asupra siguranţei zborului.

3.2.2.- (1) Regimul de obstacolare în zona heliportului temporar se defineşte prin următoarele suprafeţe virtuale de limitare a înălţimii obstacolelor, asociate ariilor de decolare/aterizare şi, respectiv, de siguranţă: suprafeţe de decolare/aterizare (culoare aeriene de acces) şi suprafeţe de tranziţie.

(2)Caracteristicile suprafeţelor menţionate la alin. (1) sunt prezentate în figura 3-1:

Figura 3-1: Suprafeţe de limitare a înălţimii obstacolelor. Zone de siguranţă

!Imagine

3.2.3.Direcţiile de apropiere finală şi de decolare trebuie să fie libere de obstacole (reţele electrice, clădiri, stâlpi, copaci, proeminenţe ale terenului etc.).

3.2.4.Orice obiect care poate constitui prin înălţimea sau poziţia sa un pericol la aterizare sau la decolare şi care nu poate fi înlăturat trebuie marcat vizibil.

3.2.5.Pentru executarea misiunilor aviochimice cu elicoptere destinate acestui scop, alegerea şi omologarea ariilor (platformelor) de decolare/aterizare revine echipajelor şi trebuie îndeplinite în totalitate următoarele prevederi:

a)aria de decolare/aterizare trebuie să fie de minimum 6 m x 6 m, amplasată pe sol tare, care să nu permită înfundarea roţilor, fără praf sau obiecte care ar putea fi antrenate de curentul de aer, ducând astfel la lovirea sistemului portant;

b)platformele betonate, asfaltate sau cele mobile, acolo unde există, trebuie să fie la nivelul solului;

c)în exteriorul ariei de decolare/aterizare de 6 m x 6 m, terenul trebuie să fie plan şi la nivelul acesteia, pe o porţiune cel puţin egală cu două diametre ale sistemului portant;

d)întreaga suprafaţă nu trebuie să depăşească o înclinare mai mare de 8°;

e)în zonele unde se execută misiuni pentru tratarea viţei de vie sau a pomilor, în condiţiile existenţei platformelor amplasate în aceste plantaţii, zborul se va desfăşura astfel:

(i)se vor crea culoare de siguranţă (pe direcţiile vântului predominant), prin înlăturarea (temporar) a stâlpilor de spalier, pe o distanţă care să asigure un unghi de pantă de decolare mai mic de 40°;

(îi) se vor alege locuri de amplasare a platformelor pe terenuri mai ridicate faţă de plantaţiile înconjurătoare, numai când decolările către pante descendente ale solului nu prezintă niciun fel de dificultate;

(iii)se vor asigura zonele marginale ale platformei cu bordura de siguranţă de 10 cm x 10 cm, care, în cazul cedării frânelor, să împiedice rulajul elicopterelor în afara platformei.

3.2.6.Cu excepţia zborurilor aferente serviciilor medicale de urgenţă, toate operaţiunile aeriene de noapte cu aeronave civile sunt interzise pe heliporturile temporare.

3.2.7.- (1) Pentru zborurilor aferente serviciilor medicale de urgenţă, locul de operare trebuie să fie suficient de mare (dimensiuni cel puţin de 2D x 2D), pentru a asigura degajarea de obstacole.

(2)Pentru zborurile aferente serviciilor medicale de urgenţă, efectuate pe timpul nopţii, locul trebuie să fie iluminat (de pe pământ sau din elicopter), pentru a permite identificarea exactă a locului de aterizare şi a eventualelor obstacole. Acest teren trebuie să aibă dimensiunile cel puţin de 2D x 4D. (3) Procedurile de decolare şi aterizare pentru zborurile aferente serviciilor medicale de urgenţă, pe terenuri neevaluate anterior, vor fi conţinute în Manualul operaţional al operatorului aeronavei.

3.2.8.- (1) În situaţii de forţă majoră, pentru locurile care nu au fost evaluate anterior, operatorul aeronavei poate aplica o procedură specifică de aterizare/decolare, care să permită evaluarea din aer de către pilot a compatibilităţii locului cu natura misiunii şi cu clasa de performanţă a elicopterului.

(2)Dimensiunile locului vor fi de 1,5-2 ori mai mari decât ale ariei de decolare/aterizare şi ale ariei de siguranţă de pe heliporturile temporare autorizate.

(3)Responsabilitatea pentru alegerea terenului şi siguranţa aterizării îi aparţine în totalitate pilotului comandant.

(4)Fiecare operator care utilizează heliporturi temporare are obligaţia de a elabora procedura specifică menţionată la alin. (1), care va fi inclusă, după caz, în Manualul operaţional al operatorului aeronavei.

3.3.Semnalizări la sol şi marcaje

Pe un heliport temporar trebuie să existe:

a)indicator al direcţiei vântului:

(i)vizibil din aer şi de la sol, amplasat la o distanţă corespunzătoare pentru a nu constitui un obstacol şi a nu fi influenţat de turbulenţe atmosferice locale;

(îi) vizibil de la locul de decolare şi aterizare al elicopterelor şi amplasat cât mai departe de clădiri, copaci sau teren accidentat;

(iii)în formă de trunchi de con/"mânecă de vânt" (vezi fig. 2-2); în mod excepţional se poate utiliza un steag cu înălţimea de minimum 3 m şi cu dimensiunile pânzei de 0,8 m x 1,0 m. În ambele variante se recomandă utilizarea de materiale textile uşoare, în două culori, de preferinţă alb cu roşu, în 5 benzi alternante, prima şi ultima fiind de culoare roşie;

b)marcaje pentru vizualizarea perimetrului ariei de decolare/aterizare: pot fi utilizate fanioane dreptunghiulare cu înălţimea de 50 cm şi cu dimensiunile pânzei de 20 cm x 30 cm, dispuse cel puţin în colţurile ariei respective.

Fanioanele vor fi de culoare albă vara şi roşie iarna.

3.4.Documentaţia tehnică de autorizare

Documentaţia tehnică aferentă heliporturilor temporare trebuie să includă:

a)fişa heliportului temporar;

b)harta (schiţa) heliportului temporar;

c)harta (schiţa) de zonă şi obstacole a heliportului temporar;

d)tabel cu obstacole la heliportul temporar;

e)fişa de inspecţie periodică a heliportului temporar.

Capitolul IVCondiţii de operare pe terenurile temporare

4.1.Asigurarea cu combustibili de aviaţie

4.1.1.- (1) Operatorii aeronavelor care utilizează terenuri temporare şi desfăşoară activitatea de aprovizionare, stocare şi alimentare cu combustibil a aeronavelor (avioane, elicoptere) la sol în sistem propriu trebuie să aplice proceduri specifice acestei activităţi.

(2)Procedurile în cauză trebuie să respecte cerinţele reglementărilor aeronautice de profil în vigoare şi să fie conforme cu facilităţile tehnice destinate combustibilului de aviaţie deţinute.

(3)Procedurile specifice menţionate la alin. (1) se elaborează de operatorii aeronavelor şi se includ, după caz, în Manualul operaţional.

4.1.2.Dacă activitatea de aprovizionare, stocare şi alimentare cu combustibil a aeronavelor la sol pe terenuri temporare nu se desfăşoară în sistem propriu, această activitate trebuie efectuată de un distribuitor de combustibili de aviaţie autorizat de AACR.

4.1.3.Asigurarea cu combustibili de aviaţie pe terenurile temporare de aeronautică civilă se efectuează de persoane competente, desemnate responsabile prin decizii ale conducătorilor organizaţiilor din care fac parte, care vor permite alimentarea cu combustibil a aeronavelor numai dacă:

a)facilităţile destinate combustibililor de aviaţie sunt corespunzătoare stocării şi alimentării aeronavelor, conform reglementărilor aeronautice în vigoare;

b)facilităţile sunt marcate corespunzător sortimentelor de combustibil stocate;

c)probele prelevate pentru controlul vizual, înainte de alimentare, sunt corespunzătoare;

d)alimentarea se face cu respectarea prevederilor reglementărilor de profil în vigoare.

4.1.4.- (1) Persoanele responsabile cu asigurarea combustibililor de aviaţie vor menţine înregistrări scrise, care trebuie să includă:

a)detalii despre activitatea de recepţie/stocare/livrare în şi din depozit a combustibilului şi alimentare a aeronavelor;

b)detalii despre toate probele de combustibil luate şi rezultatele testelor acelor probe (teste de laborator şi pe teren);

c)detalii despre activitatea de întreţinere şi inspecţie ale facilităţilor pentru combustibilii de aviaţie.

(2)Înregistrările trebuie făcute corect şi menţinute pe o perioadă de timp conform sistemului de asigurarea calităţii al organizaţiei care desfăşoară activitatea de asigurare cu combustibil de aviaţie.

4.2.Echipamente de salvare şi stingerea incendiilor

În timpul desfăşurării operaţiunilor aeriene, pe terenurile temporare trebuie să existe cel puţin:

a)un sistem de comunicaţii (inclusiv GSM), care să permită contactarea serviciilor locale de salvare, pompieri etc.;

b)mijloace şi materiale uzuale pentru stingerea incendiilor (echipamente de stingere care să asigure aplicarea a minimum 90 l agent de stingere cu viteze de descărcare de 60 l/min sau 90 kg de pulberi chimice de stingere, unelte, nisip etc.);

c)două truse medicale de prim ajutor, cu materiale şi medicamente necesare pentru tratarea plăgilor, imobilizarea fracturilor etc.;

d)un autovehicul capabil să transporte echipamentul şi personalul necesare pentru intervenţie.

4.3.Proceduri de coordonare

Dacă terenurile temporare sunt amplasate în zone de control (CTR), trebuie stabilite proceduri de coordonare cu furnizorii serviciilor de trafic aerian, în conformitate cu prevederile reglementărilor aplicabile.

Capitolul VResponsabilităţi şi obligaţii ale operatorilor aeronavelor

5.1.În vederea amplasării, amenajării şi utilizării unui teren temporar, operatorul aeronavei implicat trebuie să deţină în prealabil:

a)acordul proprietarului terenului;

b)avizul organului administraţiei publice locale pe a cărui rază se află terenul respectiv.

5.2.Operatorii aeronavelor trebuie să aleagă, să amenajeze, să autorizeze şi să utilizeze terenurile temporare în conformitate cu prevederile prezentei reglementări.

5.3.- (1) Operatorii aeronavelor vor organiza activităţile de zbor şi conexe pe terenurile temporare în funcţie de caracteristicile şi performanţele aeronavelor utilizate, de recomandările producătorilor aeronavelor respective, de particularităţile activităţilor executate, de prevederile reglementărilor/normelor aplicabile etc.

(2)Operatorii aeronavelor vor asigura, după caz, delimitarea şi semnalizarea sectoarelor de teren interzise/periculoase, instruirea corespunzătoare a tuturor persoanelor implicate direct sau indirect în activităţile de zbor sau conexe executate pe terenurile temporare în cauză, alte mijloace necesare în interesul siguranţei zborului.

5.4.Suplimentar cerinţelor formulate la paragraful 5.1, operatorul aeronavei care autorizează şi utilizează un teren temporar trebuie să facă dovada că deţine sau asigură:

a)starea fizică acceptabilă a pistei/terenului de zbor sau a ariei de decolare-aterizare şi zonele de siguranţă corespunzătoare;

b)echipamente minime adecvate operării în siguranţă pe terenul temporar în cauză, inclusiv pentru stingerea incendiilor;

c)personal competent şi cu experienţă în operarea şi întreţinerea corespunzătoare a terenului temporar;

d)proceduri operaţionale care să permită desfăşurarea în siguranţă a operaţiunilor pe terenul temporar respectiv;

e)evaluarea şi înregistrarea modificărilor survenite privind caracteristicile şi amenajarea terenului temporar faţă de condiţiile utilizării anterioare;

f)documentaţia tehnică de autorizare aferentă terenului temporar.

5.5.Operatorii aeronavelor care utilizează terenuri temporare autorizate de alţi operatori trebuie să cunoască în prealabil şi să aplice/respecte cerinţele tehnice şi operaţionale stabilite pentru terenurile în cauză de operatorii care le-au autorizat.

5.6.- (1) Pentru siguranţa operaţiunilor pe toată perioada de utilizare a unui teren temporar, operatorul aeronavei trebuie să pună în aplicare o procedură pentru evaluarea şi supravegherea, de către o persoană competentă, a terenului respectiv.

(2)Această procedură va ţine seama de posibilele schimbări ale caracteristicilor terenului, apărute după ultima acţiune de supraveghere.

(3)Procedura menţionată la alin. (1) va fi inclusă, după caz, în Manualul operaţional al operatorului aeronavei.

5.7.- (1) Operatorii aeronavelor trebuie să cunoască zonele interzise, restricţionate şi periculoase, conform hărţilor din Publicaţia de Informare Aeronautică - AIP România, să adapteze în mod corespunzător procedurile operaţionale şi să informeze piloţii în acest sens.

(2)De asemenea, operatorii aeronavelor trebuie să informeze piloţii despre starea curentă a pistei/terenului de zbor sau a ariei de decolare-aterizare aferente terenurilor temporare, obstacolele semnificative din zonă etc.

5.8.- (1) Operatorii aeronavelor trebuie să întocmească şi să deţină Lista terenurilor temporare autorizate.

(2)Lista respectivă trebuie transmisă la AACR şi actualizată, după caz.

5.9.Operatorii aeronavelor trebuie să elaboreze şi să deţină documentaţia tehnică de autorizare aferentă fiecărui teren temporar pe care operează sau îşi propun să opereze, potrivit prevederilor prezentei reglementări.

5.10.Faţă de cerinţele prezentei reglementări, operatorii aeronavelor pot întreprinde acţiuni şi pot aplica măsuri pe care le consideră necesare în interesul siguranţei zborului, adecvate fiecărei situaţii şi conforme cu prevederile actelor normative naţionale în vigoare şi ale reglementărilor aeronautice de profil.

5.11.Răspunderea pentru desfăşurarea activităţilor de zbor pe terenurile temporare, cu respectarea reglementărilor aeronautice în vigoare privind siguranţa, precum şi răspunderea în cazul producerii de daune ca urmare a activităţii de zbor desfăşurate pe astfel de terenuri, revin în totalitate operatorului aeronavei.

5.12.În perioada de valabilitate a avizului emis de organul administraţiei publice locale pentru un anumit teren temporar, aviz prevăzut la paragraful 5.1, zona aferentă este afectată de servituţi aeronautice şi, ca urmare, intră sub incidenţa prevederilor reglementărilor aeronautice aplicabile.