Convenţie nr. 147 din 29 octombrie 1976

Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii,

convocată la Geneva de către Consiliul de administraţie al Biroului Internaţional al Muncii şi reunita acolo la 13 octombrie 1976 în cea de-a 62-a sesiune a sa,

reamintind prevederile Recomandarii referitoare la angajarea navigatorilor (nave străine), 1958, şi pe cele ale Recomandarii privind condiţiile de viaţa, de muncă şi de securitate ale navigatorilor, 1958,

după ce a decis sa adopte diferite propuneri referitoare la navele la care prevalează condiţii inferioare standardelor, în special cele înmatriculate sub pavilioane de complezenta, chestiune care constituie cel de-al 5-lea punct pe ordinea de zi a sesiunii,

după ce a decis ca aceste propuneri sa ia forma unei convenţii internaţionale,

adopta în aceasta a 29-a zi a lunii octombrie 1966 convenţia ce urmează, care va fi denumita Convenţia privind standardele minime la bordul navelor comerciale, 1976.

──────────

Notă *) Traducere.

Articolul 1

1.Sub rezerva dispoziţiilor contrarii care figurează în prezentul articol, aceasta convenţie se aplică fiecărei nave maritime, proprietate publică sau privată, care este angajata în transportul de mărfuri sau de pasageri în scop comercial sau care este angajata în orice alt scop comercial.

2.Legislaţia naţionala va stabili condiţiile în care navele vor fi considerate nave maritime în sensul acestei convenţii.

3.Aceasta convenţie se aplică remorcherelor maritime.

4.Aceasta convenţie nu se aplică:

a)navelor propulsate în principal cu vele, indiferent dacă sunt echipate sau nu cu motoare auxiliare;

b)navelor de pescuit sau balenierelor ori altor nave utilizate în scopuri similare;

c)navelor mici sau platformelor de foraj marin sau de extracţie a petrolului, atunci când acestea nu navighează; decizia privind navele incluse în acest subparagraf va fi luată de către autoritatea competentă din fiecare ţara, cu consultarea celor mai reprezentative organizaţii ale armatorilor şi ale navigatorilor.

5.Nici o prevedere a prezentei convenţii nu va fi considerată ca o extindere a câmpului de aplicare a convenţiilor enumerate în anexa la prezenta convenţie sau a vreuneia dintre dispoziţiile acestora.

Articolul 2

Orice membru care ratifica aceasta convenţie se angajează:

a)sa adopte o legislaţie pentru navele înmatriculate pe teritoriul sau, referitoare la:

(i)standarde de securitate, incluzând standarde de competenţa, durata muncii şi efectivul echipajului, pentru a asigura ocrotirea vieţii omeneşti la bordul navei;

(îi) un regim corespunzător de securitate socială; şi

(iii)condiţii de angajare la bord şi condiţii de viaţa la bordul navei, în măsura în care, în opinia sa, acestea nu sunt acoperite de contractele colective sau stabilite de tribunalele competente într-o maniera care să-i lege în mod egal pe armatorii şi pe navigatorii interesaţi;

şi să se asigure ca prevederile unei astfel de legislaţii sunt echivalente, în ansamblu, cu convenţiile sau cu articolele convenţiilor la care se face referire în anexa la prezenta convenţie, în afară de cazul în care membrul nu este ţinut sa dea efect într-un alt mod convenţiilor respective;

b)să îşi exercite, în mod efectiv, jurisdicţia sau controlul asupra navelor care sunt înmatriculate pe teritoriul sau, în ceea ce priveşte:

(i)standardele de securitate, incluzând standarde de competenţa, durata muncii şi efectivul echipajului, stabilite de legislaţia naţionala;

(îi) punerea în practica a regimului de securitate socială stabilit de legislaţia naţionala;

(iii)condiţiile de angajare la bord şi condiţiile de viaţa stabilite de legislaţia naţionala sau de tribunalele competente într-o maniera care să-i lege în mod egal pe armatorii şi pe navigatorii interesaţi;

c)să se asigure ca între armatori sau organizaţiile acestora şi organizaţiile navigatorilor, constituite în conformitate cu prevederile fundamentale ale Convenţiei privind libertatea sindicala şi protecţia dreptului sindical, 1948, şi ale Convenţiei privind dreptul de organizare şi negociere colectivă, 1949, sunt convenite măsuri care să asigure un control eficient al condiţiilor de angajare şi de viaţa de la bordul acelor nave, atunci când membrul nu exercita o jurisdicţie efectivă;

d)să se asigure ca:

(i)exista proceduri adecvate, supuse supervizarii generale a autorităţii competente, ca urmare, dacă este cazul, a unei consultări tripartite între aceasta autoritate şi organizaţiile reprezentative ale armatorilor şi ale navigatorilor, privind recrutarea navigatorilor pe nave înmatriculate pe teritoriul sau şi pentru examinarea plangerilor depuse în acest sens;

(îi) exista proceduri adecvate, supuse supervizarii generale a autorităţii competente, ca urmare, dacă este cazul, a unei consultări tripartite între aceasta autoritate şi organizaţiile reprezentative ale armatorilor şi ale navigatorilor, privind examinarea oricărei plângeri făcute în legătură cu angajarea şi formulate, pe cat posibil, în momentul angajării pe teritoriul sau a navigatorilor de aceeaşi naţionalitate cu a sa, pe nave înmatriculate într-o ţara străină, şi să se asigure ca asemenea plângeri, precum şi ca orice plângere referitoare la angajare şi formulată, pe cat posibil, în momentul angajării pe teritoriul sau a navigatorilor străini, pe nave înmatriculate într-o ţara străină, sunt transmise cu promptitudine de către autoritatea competentă autorităţii competente din ţara în care nava este înmatriculată, o copie fiind comunicată directorului general al Biroului Internaţional al Muncii;

e)să se asigure ca navigatorii angajaţi pe navele înmatriculate pe teritoriul sau sunt calificaţi şi instruiti în mod corespunzător pentru postul pentru care sunt angajaţi, având în vedere Recomandarea privind pregătirea profesională a navigatorilor, 1970;

f)sa verifice, prin inspecţii sau prin alte mijloace corespunzătoare, dacă navele înmatriculate pe teritoriul sau respecta convenţiile internaţionale ale muncii aplicabile şi în vigoare, pe care le-a ratificat, legislaţia cerută la lit. a) şi, în măsura în care, ţinând seama de legislaţia naţionala, se considera necesar, contractele colective de muncă;

g)să efectueze o ancheta oficială privind accidentele maritime grave care implica navele înmatriculate pe teritoriul sau, în special atunci când au ca rezultat raniri sau pierderi de vieţi omeneşti. Raportul final al unei astfel de anchete trebuie, în mod normal, să fie făcut public.

Articolul 3

Orice membru care a ratificat aceasta convenţie îşi va informa cetăţenii, în măsura în care este posibil, despre problemele care pot aparea în momentul în care un navigator se angajează pe o nava înmatriculată într-un stat care nu a ratificat prezenta convenţie, până când nu se convinge ca sunt aplicate standarde echivalente cu cele stabilite de aceasta convenţie. Măsurile luate în acest scop de către statul care ratifica prezenta convenţie nu vor trebui să fie în contradictie cu principiul liberei circulatii a lucrătorilor, stipulat în tratatele la care cele doua state pot fi parte.

Articolul 4

1.Dacă un membru care a ratificat aceasta convenţie şi în portul căruia o nava face escala în cursul normal al voiajului sau, ori pentru un motiv care trebuie explicat primeşte o plângere sau obţine dovada ca nava nu respecta standardele acestei convenţii, după intrarea sa în vigoare, poate adresa un raport guvernului tarii în care nava a fost înmatriculată, însoţit de o copie pentru directorul general al Biroului Internaţional la Muncii, şi poate lua măsurile necesare pentru redresarea oricărei situaţii la bord care constituie în mod clar un pericol pentru siguranţa sau sănătate.

2.Luând asemenea măsuri, membrul va trebui sa informeze imediat pe cel mai apropiat reprezentant maritim, consular sau diplomatic al statului de pavilion şi sa îi solicite acestui reprezentant să fie prezent la faţa locului, dacă este posibil.

Acest lucru nu va trebui sa conducă la reţineri sau întârzieri nejustificate ale navei.

3.În sensul acestui articol, prin plângere se înţelege orice informaţie comunicată de un membru al echipajului, un organism profesional, o asociaţie, un sindicat sau, în general, de orice persoană interesată de siguranţă navei, inclusiv sub aspectul riscurilor legate de securitatea sau sănătatea echipajului sau.

Articolul 5

1.Aceasta convenţie este deschisă ratificării membrilor care sunt parte la instrumentele internaţionale enumerate mai jos sau, în ceea ce priveşte instrumentele enumerate la lit. c), au pus în aplicare dispoziţiile acestora:

a)Convenţia internationala pentru ocrotirea vieţii omeneşti pe mare, 1960, ori Convenţia internationala pentru ocrotirea vieţii omeneşti pe mare, 1974, sau orice alta convenţie care le revizuieste;

b)Convenţia Internationala asupra liniilor de încărcare, 1966, sau orice alta convenţie care o revizuieste;

c)Regulamentul pentru prevenirea abordajelor pe mare, 1960, ori Convenţia asupra regulamentelor internaţionale pentru prevenirea abordajelor pe mare, 1972, sau orice alta convenţie care revizuieste aceste instrumente internaţionale.

2.Aceasta convenţie este deschisă, în plus, ratificării oricărui membru care se angajează, prin ratificare, sa îndeplinească condiţiile cărora paragraful precedent le subordonează ratificarea şi pe care nu le îndeplineşte încă.

3.Ratificarile formale ale acestei convenţii vor fi comunicate directorului general al Biroului Internaţional al Muncii şi înregistrate de către acesta.

Articolul 6

1.Prezenta convenţie nu va lega decât pe membrii Organizaţiei Internaţionale a Muncii ale căror ratificări vor fi fost înregistrate de directorul general al Biroului Internaţional al Muncii.

2.Prezenta convenţie va intra în vigoare după 12 luni de la înregistrarea ratificărilor a cel puţin 10 membri care deţin împreună un tonaj brut de 25% din tonajul brut al flotei comerciale mondiale.

3.În continuare, aceasta convenţie va intra în vigoare, pentru fiecare membru, la 12 luni de la data la care ratificarea sa va fi fost înregistrată.

Articolul 7

1.Orice membru care a ratificat aceasta convenţie poate să o denunţe după expirarea termenului de 10 ani de la data intrării iniţiale în vigoare a convenţiei, printr-un act comunicat directorului general al Biroului Internaţional al Muncii şi înregistrat de către acesta. O astfel de denunţare nu va avea efect decât după un an de la data înregistrării.

2.Orice membru care a ratificat aceasta convenţie şi care, în termen de un an de la expirarea perioadei de 10 ani, prevăzută de paragraful anterior, nu şi-a exercitat dreptul de denunţare prevăzut de prezentul articol va fi legat pentru o noua perioada de 10 ani şi ca urmare va putea sa denunţe aceasta convenţie la expirarea fiecărei perioade de 10 ani, în condiţiile prevăzute de prezentul articol.

Articolul 8

1.Directorul general al Biroului Internaţional al Muncii îi va înştiinţa pe toţi membrii Organizaţiei Internaţionale a Muncii cu privire la înregistrarea tuturor ratificărilor şi denuntarilor care i-au fost comunicate de către membrii organizaţiei.

2.Atunci când condiţiile enunţate la art. 6 paragraful 2 vor fi fost îndeplinite, directorul general al Biroului Internaţional al Muncii va atrage atenţia membrilor organizaţiei asupra datei la care prezenta convenţie va intra în vigoare.

Articolul 9

Directorul general al Biroului Internaţional al Muncii va comunică secretarului general al Naţiunilor Unite, spre înregistrare, în conformitate cu art. 102 din Carta Naţiunilor Unite, informaţii complete privind toate ratificarile şi toate actele de denunţare pe care le-a înregistrat în conformitate cu articolele precedente.

Articolul 10

Oricând va considera necesar, Consiliul de administraţie al Biroului Internaţional al Muncii va prezenta un raport Conferintei generale cu privire la aplicarea prezentei convenţii şi va examina dacă este cazul să se înscrie pe ordinea de zi a conferintei problema revizuirii totale sau parţiale a convenţiei.

Articolul 11

1.În cazul în care Conferinţa adopta o noua convenţie având ca obiect revizuirea, totală sau parţială, a prezentei convenţii şi numai dacă noua convenţie nu prevede altfel, atunci:

a)ratificarea de către un membru a noii convenţii de revizuire va antrena de plin drept, independent de prevederile art. 7, denunţarea imediata a acestei convenţii, sub rezerva ca noua convenţie care revizuieste sa fi intrat în vigoare;

b)de la data la care noua convenţie care revizuieste va intra în vigoare, prezenta convenţie nu va mai fi deschisă ratificării de către membri.

2.Prezenta convenţie va rămâne în orice caz în vigoare în forma şi în conţinutul sau actual pentru membrii care au ratificat-o, dar nu au ratificat convenţia care revizuieste.

Articolul 12

Versiunile în limbile engleza şi franceza ale textului acestei convenţii sunt egal autentice.

Anexa 1

1.- Convenţia nr. 138/1973 privind vârsta minima de încadrare în munca; sau

–Convenţia nr. 58/1936 privind vârsta minima de încadrare în munca maritima; sau

–Convenţia nr. 7/1920 privind vârsta minima de încadrare în munca maritima.

2.- Convenţia nr. 55/1936 privind obligaţiile armatorilor în cazul imbolnavirii sau accidentarii marinarilor; sau

–Convenţia nr. 56/1936 privind asigurarea în caz de boala a navigatorilor; sau

–Convenţia nr. 130/1969 privind ingrijirile medicale şi indemnizaţiile de boala.

3.- Convenţia nr. 73/1946 privind examinarea medicală a navigatorilor.

4.- Convenţia nr. 134/1970 privind prevenirea accidentelor navigatorilor (art. 4 şi 7).

5.- Convenţia nr. 92/1949 privind cazarea echipajelor (revizuită).

6.- Convenţia nr. 68/1946 privind alimentaţia echipajului şi servirea mesei la bordul navelor (art. 5).

7.- Convenţia nr. 53/1936 privind brevetele de capacitate ale ofiţerilor (art. 3 şi 4).

(NOTĂ: În cazul în care respectarea stricta a normelor pertinente ale Convenţiei privind brevetele de capacitate ale ofiţerilor, 1936, ar prejudicia sistemul şi procedurile stabilite de către un stat pentru acordarea brevetelor de capacitate, se va aplica principiul echivalentei de ansamblu pentru a nu exista un conflict cu aranjamentele stabilite de statul respectiv în acest domeniu).

8.- Convenţia nr. 22/1926 privind contractul de angajare al navigatorilor.

9.- Convenţia nr. 23/1926 privind repatrierea marinarilor.

10.- Convenţia nr. 87/1948 privind libertatea sindicala şi protecţia dreptului sindical.

11.- Convenţia nr. 98/1949 privind dreptul de organizare şi de negociere colectivă.

────────────