Decizie nr. 210 din 7 martie 2006

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 28 alin. (7) şi (8) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată de Adam Jinaru în Dosarul nr. 1.273/2005 al Judecătoriei Brezoi.

La apelul nominal sunt prezenţi Dan Doru Ghiga şi Sorin Mirel Ghiga, prin avocat Ştefania Ricman, precum şi Societatea Comercială "Forest Investments Group" - S.R.L. din Bucureşti, prin avocat Dorin Georgescu. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Avocatul părţilor Dan Doru Ghiga şi Sorin Mirel Ghiga solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale, întrucât, prin intrarea în vigoare a Legii nr. 1/2000, legiuitorul a readus în actualitate o formă de indiviziune forţată şi perpetuă, al cărei regim juridic presupune numai o altă modalitate de exercitare a dreptului de proprietate sau a dreptului de moştenire. Aceste particularităţi ale dreptului de proprietate în indiviziune sunt determinate de faptul că bunurile respective sunt administrate şi exploatate exclusiv în formele asociative prevăzute de lege, corespunzător situaţiei existente în momentul trecerii lor în proprietatea statului. Limitele şi conţinutul dreptului de proprietate comună recunoscut în favoarea formelor asociative prevăzute de lege au fost stabilite în acord cu dispoziţiile art. 44 alin. (1) din Constituţie. Depune note scrise.

Avocatul Societăţii Comerciale "Forest Investments Group" - S.R.L. solicită admiterea excepţiei, susţinând că alineatele (7) şi (8) ale art. 28 din Legea nr. 1/2000 "desfiinţează" dreptul de dispoziţie asupra terenurilor aflate în indiviziune, contravenind dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, iar trecerea în proprietatea publică a proprietăţii indivize în cazul dizolvării acestor forme asociative echivalează cu o expropriere.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, arătând că legiuitorul a avut în vedere anumite particularităţi ale proprietăţii în forme asociative, în concordanţă cu dispoziţiile art. 44 alin. (1) din Constituţie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 24 noiembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 1.273/2005, Judecătoria Brezoi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 28 alin. (7) şi (8) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată de Adam Jinaru într-o cauză civilă având ca obiect constatarea nulităţii absolute a unui contract de vânzare-cumpărare.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că textele de lege criticate contravin art. 44 alin. (1) din Constituţie, întrucât, fiind vorba de proprietate comună în formă asociativă (în speţă obştea), toţi membrii acesteia, de comun acord, ar trebui să decidă cu privire la exercitarea dreptului de dispoziţie.

Judecătoria Brezoi apreciază excepţia ca nefondată. În acest sens consideră că, având în vedere particularităţile regimului juridic al proprietăţii comune, legiuitorul poate aduce limitări dreptului de proprietate, în concordanţă cu dispoziţiile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră excepţia neîntemeiată. Este invocată în susţinere jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

Avocatul Poporului consideră prevederile legale criticate ca fiind constituţionale, invocând, de asemenea, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului şi al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei îl reprezintă prevederile art. 28 alin. (7) şi (8) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000. Prevederile de lege criticate au fost modificate prin punctul 31 din Titlul VI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, şi au următoarea redactare:

(7)Terenurile acestor forme asociative nu pot fi înstrăinate în nici un mod, în întregime sau în parte.

(8)În cazul dizolvării formelor asociative proprietatea indiviză a acestora va trece în proprietatea publică a consiliilor locale în raza cărora se află terenurile respective.

Textul constituţional considerat a fi încălcat este cel al art. 44 alin. (1) privind garantarea dreptului de proprietate.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată pentru considerentele ce urmează.

Cu privire la regimul juridic al unor forme tradiţionale de organizare a exploatării terenurilor forestiere (obşti, composesorate etc.), reglementate în prezent în Legea nr. 1/2000, Curtea, prin Decizia nr. 173 din 12 iunie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 9 iulie 2002, pronunţată în cadrul controlului a priori, a statuat că proprietatea comună sub toate formele pe care sistemul juridic românesc le cunoaşte nu este o formă de proprietate al cărei exerciţiu ar fi supus unor îngrădiri. Indiviziunea, ca formă a proprietăţii comune, are în vedere pluralitatea subiectelor dreptului de proprietate, iar conţinutul acestuia priveşte o universalitate de bunuri. Atunci când există diferenţe între formele de proprietate comună ori între acestea şi proprietatea exclusivă, în ceea ce priveşte exercitarea unora dintre atributele dreptului de proprietate, aceste diferenţe corespund particularităţilor regimului juridic al acelei forme de proprietate. În aceste condiţii, regimul juridic al proprietăţii privind terenurile forestiere restituite foştilor proprietari, în cadrul formelor asociative menţionate, este determinat de legiuitor, în considerarea particularităţilor economice şi sociale şi juridice ale acestora, înaintea trecerii terenurilor în proprietatea statului. Aceste particularităţi cuprind anumite limitări ale exercitării dreptului de proprietate, decurgând tocmai din modul de organizare a unor astfel de forme asociative.

De aceea, legiuitorul a reglementat în mod deosebit această categorie de bunuri, sub condiţia exploatării terenurilor forestiere în forme asociative şi cu respectarea regimului silvic. Limitele şi conţinutul acestui drept au fost stabilite în acord cu dispoziţiile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie.

De altfel, în acest sens s-a pronunţat Curtea şi prin Decizia nr. 584 din 8 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.143 din 19 decembrie 2005, atunci când a respins excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 28 alin. (5), (6) şi (8) din Legea nr. 1/2000.

Cele statuate în deciziile menţionate sunt valabile şi în cauza de faţă, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 28 alin. (7) şi (8) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată de Adam Jinaru în Dosarul nr. 1.273/2005 al Judecătoriei Brezoi.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 martie 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu