Decizie nr. 233 din 20 decembrie 1999

Curtea Constituţională a fost sesizată, în temeiul art. 144 lit. a) din Constituţie şi al art. 17 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu privire la neconstituţionalitatea Legii privind Statutul funcţionarilor publici, de către un grup de 51 de deputaţi, şi anume: Ioan Gavra, Valeriu Tabara, Gheorghe Secara, Petru Steolea, Lazar Ladariu, Mihai Drecin, Petre Turlea, Nicolae Leonachescu, Anghel Stanciu, Viorel Burlacu, Constantin Babalau, Ştefan Baban, Ioan Sonea, Nicolae Bud, Mircea Valcu, Leon Pop, Vasile Ghica, Florea Buga, Nicolae Ionescu, Chichisan Miron, Mitzura-Domnica Arghezi, Corneliu Ciontu, Ioan Iuliu Furo, Leonida Lari Iorga, Romulus Raicu, Ilie Neacsu, Daniela Buruiana-Aprodu, Luca Stefanoiu, Didi Spiridon, Ioan Pintea, Mitica Balaet, Sever Mesca, Ion Dutu, Gheorghe Ariton, Ioan-Cezar Coraci, Vasile Miclaus, Nicolae Popa, Daniela Popa, Nicolae Groza, Romeo-Marius Trifu, Marcu Tudor, Nicolae Vasilescu, Liviu Spataru, Adrian Tudor Moroianu-Geaman, Nicolae Gradinaru, Victor-Ştefan Achimescu, Ioan Popa, Aurel-Constantin Papuc, Viorel Pop, Florian Udrea şi Slavomir Gvozdenovici.

Sesizarea a fost trimisa Curţii Constituţionale prin Adresa nr. 490 din 8 decembrie 1999 a secretarului general al Camerei Deputaţilor, fiind înregistrată sub nr. 3.848 din 8 decembrie 1999, şi formează obiectul Dosarului nr. 241A/1999.

La aceeaşi dată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600, a fost publicată Legea nr. 188 din 8 decembrie 1999 privind Statutul funcţionarilor publici, promulgată prin Decretul nr. 418 din 8 decembrie 1999.

În temeiul prevederilor art. 18 alin. (2) şi ale art. 19 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, sesizarea formulată de grupul de deputaţi a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului spre a-şi putea exprima punctele de vedere asupra obiectiei de neconstituţionalitate.

Preşedintele Senatului, în punctul sau de vedere, referindu-se la legalitatea sesizării, considera ca "în cazul în care sesizarea Curţii este în cadrul termenelor prevăzute la art. 17 din Legea nr. 47/1992, ce se calculează în condiţiile alin. (3) din acest articol pe zile pline, Curtea este obligată să se pronunţe, termenele menţionate fiind inerente

dreptului de sesizare prevăzut la art. 144 lit. a) din Constituţie."

De asemenea, în punctul de vedere al preşedintelui Senatului se apreciază ca, pe fond, sunt neintemeiate criticile de neconstituţionalitate formulate în sesizarea grupului de 51 de deputaţi care se referă la unele articole din Legea privind Statutul funcţionarilor publici.

Guvernul, în punctul sau de vedere, considera, cu referire la legalitatea sesizării de neconstituţionalitate, ca aceasta este inadmisibila. Astfel, făcându-se referire la conţinutul art. 17 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992, se arata ca Legea privind Statutul funcţionarilor publici, asupra căreia Guvernul şi-a angajat răspunderea în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului în şedinţa comuna din 29 noiembrie 1999, a fost anunţată în plenul Camerei Deputaţilor în şedinţa de luni, 6 decembrie 1999, urmând ca deputaţii să îşi exercite dreptul de a contesta legea la Curtea Constituţională în termen de doua zile, termen ce se calculează pe zile pline, iar nu pe zile libere. Acest mod de calcul rezultă din dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora procedura jurisdicţională prevăzută în această lege se completează cu regulile procedurii civile, dar numai "în măsura în care ele sunt compatibile cu natura procedurii în faţa Curţii Constituţionale. Compatibilitatea se hotărăşte exclusiv de Curte", precum şi din prevederile art. 117 alin. 3 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, care preiau integral textul art. 17 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992.

În temeiul alin. (4) al art. 107 din acelaşi regulament, în cazul în care legea a fost adoptată cu procedura de urgenta, aceasta se trimite "sub semnatura preşedintelui Camerei Deputaţilor, Preşedintelui României, în vederea promulgării ", după împlinirea termenului de doua zile. În consecinţa, termenul pentru depunerea sesizării de neconstituţionalitate a început să curgă în ziua de luni, 6 decembrie 1999, şi s-a împlinit marti, 7 decembrie 1999, la sfârşitul programului de lucru. Deoarece obiecţia de neconstituţionalitate a fost înregistrată la Secretariatul general al Camerei Deputaţilor în ziua de miercuri, 8 decembrie 1999, se apreciază ca aceasta este tardivă, urmând să fie respinsă.

De asemenea, în punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca pe fond sunt neintemeiate criticile de neconstituţionalitate formulate în sesizarea de neconstituţionalitate care se referă la unele articole din Legea privind Statutul funcţionarilor publici.

Preşedintele Camerei Deputaţilor nu a comunicat punctul sau de vedere.

În temeiul art. 5 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională a solicitat o informare din partea secretarului general al Camerei Deputaţilor asupra modului în care s-au desfăşurat, la aceasta Camera, procedurile prevăzute la alin. (2)-(4) ale art. 17 din Legea nr. 47/1992. Totodată, s-au solicitat copii, în extras, de pe stenogramele şedinţelor Camerei Deputaţilor în cursul cărora s-au desfăşurat aceste proceduri legale. Din datele comunicate de secretarul general al Camerei Deputaţilor, prin Adresa nr. 3.450 din 9 decembrie 1999, rezultă, în esenta, următoarele:

1.asupra Legii privind Statutul funcţionarilor publici, Guvernul şi-a angajat răspunderea, conform prevederilor art. 113 alin. (1) din Constituţie, în şedinţa comuna a Camerei Deputaţilor şi Senatului, ţinuta în ziua de luni, 29 noiembrie 1999, începând cu ora 16,00;

2.legea a fost depusa la secretarul general al Camerei Deputaţilor în ziua de joi, 2 decembrie 1999, zi în care Camera Deputaţilor a lucrat în plen; în zilele de vineri, 3 decembrie, sambata, 4 decembrie, şi duminica, 5 decembrie 1999, Parlamentul nu a lucrat în plen;

3.depunerea legii la secretarul general, în vederea exercitării dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale, a fost comunicată în plenul Camerei Deputaţilor, în prima şedinţa, în ziua de luni, 6 decembrie 1999, între orele 16,00-17,00;

4.legea a fost trimisa Preşedintelui României, spre promulgare, în ziua de miercuri, 8 decembrie 1999, ora 8,30; s-a considerat ca termenul de doua zile în care se putea face sesizarea Curţii Constituţionale în cazul legii adoptate cu procedura de urgenta a expirat în ziua de marti, 7 decembrie 1999, avându-se în vedere "cele 24 de ore care au precedat anunţul de luni, 6 decembrie 1999, şi următoarele 24 de ore ce au urmat acestui anunţ";

5.sesizarea de neconstituţionalitate semnată de cei 51 de deputaţi a fost depusa la secretarul general al Camerei Deputaţilor în ziua de miercuri, 8 decembrie 1999, la ora 11,30, şi a fost înregistrată la Curtea Constituţională în aceeaşi zi, la ora 12,30.

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,

examinând obiecţia de neconstituţionalitate formulată de grupul de 51 de deputaţi, punctele de vedere ale preşedintelui Senatului şi Guvernului, informarea secretarului general al Camerei Deputaţilor, raportul judecătorului-raportor, documentele existente la dosar, referitoare la procedura de promulgare a Legii privind Statutul funcţionarilor publici, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992 retine următoarele:

În cauza de faţa nu sunt întrunite condiţiile prevăzute la art. 144 lit. a) din Constituţie şi la art. 17 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, pentru exercitarea controlului de constituţionalitate înainte de promulgarea legii, motiv pentru care Curtea Constituţională nu poate proceda la examinarea pe fond a sesizării.

Astfel, art. 144 din Constituţie, stabilind atribuţiile Curţii Constituţionale, prevede la lit. a) ca aceasta "se pronunţa asupra constituţionalităţii legilor, înainte de promulgarea acestora [...] ". Asa fiind, la examinarea unei sesizări, Curtea trebuie să constate, printre altele, dacă legea, al carei control de constituţionalitate se solicita, a fost sau nu promulgată, şi aceasta chiar şi atunci când retine ca este sesizată în vederea declanşării controlului de constituţionalitate de către subiecte abilitate în acest scop. Or, în prezenta cauza, Legea privind Statutul funcţionarilor publici a fost promulgată de Preşedintele României prin Decretul nr. 418 din 8 decembrie 1999 şi, primind numărul 188, a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 8 decembrie 1999, data la care s-a depus şi sesizarea pentru controlul constituţionalităţii ce face obiectul prezentei decizii.

În ceea ce priveşte procedura de promulgare a legilor, Constituţia prevede la art. 77 alin. (1) ca "Legea se trimite, spre promulgare, Preşedintelui României. Promulgarea legii se face în termen de cel mult 20 de zile de la primire". Curtea observa ca nici o norma constituţională nu prevede termenul în care o lege adoptată de Parlament se trimite spre promulgare Preşedintelui României şi nici perioada sau condiţiile în care legea adoptată se păstrează la dispoziţia subiectelor de drept public abilitate sa exercite dreptul de sesizare a Curţii Constituţionale. Procedura premergătoare trimiterii legii spre promulgare este reglementată prin Legea nr. 47/1992, republicată, şi prin regulamentele de organizare şi funcţionare a Camerelor Parlamentului. În acest sens, dispoziţiile alin. (2) şi (3) ale art. 17 din legea menţionată prevăd:

(2)În vederea exercitării dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale, cu 5 zile înainte de a fi trimisa spre promulgare, legea se comunică Guvernului şi Curţii Supreme de Justiţie şi se depune la secretarul general al Camerei Deputaţilor şi al Senatului. În cazul în care legea a fost adoptată cu procedura de urgenta, termenul este de 2 zile.

(3)Data la care legea a fost depusa la secretarii generali ai Camerelor se aduce la cunoştinţa în plenul fiecărei Camere în termen de 24 de ore de la depunere. Depunerea şi comunicarea se fac numai în zilele în care Camerele Parlamentului lucrează în plen.

Aceste reglementări legale au fost preluate de art. 117 alin. 3 şi 4 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, precum şi de art. 112 alin. 2 şi 3 din Regulamentul Senatului.

Analizând informarea primită prin Adresa nr. 3.450 din 9 decembrie 1999 de la secretarul general al Camerei Deputaţilor, precum şi stenogramele şedinţelor Parlamentului, Curtea constata ca Legea privind Statutul funcţionarilor publici a fost adoptată, potrivit art. 113 alin. (1)-(3) din Constituţie, prin procedura angajării răspunderii Guvernului, în şedinţa comuna a Camerei Deputaţilor şi Senatului, ţinuta în ziua de 29 noiembrie 1999, între orele 16,00-18,45. Potrivit textelor constituţionale menţionate, legea se considera adoptată după epuizarea termenului de 3 zile în care se poate depune o moţiune de cenzura în scopul demiterii Guvernului. În speta, acest termen s-a împlinit la data de 2 decembrie 1999, când legea a fost depusa la secretarul general al Camerei Deputaţilor. În acea zi, Camera Deputaţilor a lucrat în plen, însă în zilele următoare, şi anume 3, 4 şi 5 decembrie 1999, Camera nu a lucrat în plen. În ziua de 6 decembrie 1999, între orele 16,00-17,00, s-a comunicat plenului Camerei Deputaţilor ca Legea privind Statutul funcţionarilor publici a fost depusa la secretarul general al Camerei în vederea exercitării dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale. În ziua de 8 decembrie 1999, la ora 8,30, legea a fost trimisa spre promulgare Preşedintelui României.

Curtea constata ca, întrucât legea examinata a fost adoptată prin procedura de urgenta, aferentă actului de angajare a răspunderii Guvernului, termenul de păstrare a legii, în vederea exercitării dreptului de sesizare, este de doua zile (iar nu de 48 de ore), conform art. 17 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată. Chiar şi în ipoteza în care se considera ca acest termen a început să curgă din ziua de 6 decembrie 1999, când s-a comunicat în plenul Camerei Deputaţilor depunerea legii la secretarul general al acesteia în vederea exercitării dreptului de a sesiza Curtea Constituţională, concluzia este ca termenul s-a împlinit la sfârşitul zilei de 7 decembrie 1999.

Într-adevăr, termenele prevăzute la art. 17 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, sunt termene care privesc desfăşurarea raporturilor constituţionale dintre autorităţile publice şi, prin urmare, în măsura în care nu se prevede altfel în mod expres, nu se calculează pe zile libere. După cum rezultă din examinarea informaţiilor cuprinse în documentele aflate la dosar, legea a fost trimisa Preşedintelui României spre promulgare în ziua de 8 decembrie 1999, la ora 8,30, fiind promulgată în aceeaşi zi. Se constata astfel ca trimiterea legii spre promulgare s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor legale aplicabile, iar promulgarea s-a efectuat cu respectarea prevederilor art. 77 alin. (1) din Constituţie. Decretul nr. 418 pentru promulgarea legii a fost publicat, conform prevederilor art. 99 alin. (1) din Constituţie, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 8 decembrie 1999, împreună cu textul legii. Prin urmare, sesizarea formulată de cei 51 de deputaţi pentru controlul constituţionalităţii legii, depusa la secretarul general al Camerei Deputaţilor în ziua de 8 decembrie 1999 şi înregistrată la Curtea Constituţională în aceeaşi zi, este inadmisibila spre a fi examinata pe fond de către Curtea Constituţională, conform prevederilor art. 144 lit. a) din Constituţie.

Pe baza considerentelor expuse şi în conformitate cu prevederile art. 77 alin. (1), ale art. 113 alin. (1)-(3), ale art. 144 lit. a) şi ale art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi potrivit dispoziţiilor art. 17 şi următoarele din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Constata ca sesizarea de neconstituţionalitate, semnată de 51 de deputaţi, referitoare la Legea privind Statutul funcţionarilor publici, este inadmisibila, Curtea Constituţională fiind sesizată după promulgarea acesteia.

Definitivă şi obligatorie.

Decizia se comunică Preşedintelui României.

Dezbaterile au avut loc la data de 20 decembrie 1999 şi la ele au participat: Lucian Mihai, preşedinte, Costica Bulai, Constantin Doldur, Kozsokar Gabor, Ioan Muraru, Nicolae Popa, Lucian Stangu, Florin Bucur Vasilescu, Romul Petru Vonica, judecători.

PREŞEDINTELE CURŢII

CONSTITUŢIONALE,

LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent şef,

Claudia Miu