Decizie nr. 540 din 7 decembrie 2004

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Marilena Mincă - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 273, 278 şi 278^1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Elena Corsei în Dosarul nr. 6.505/2004 al Judecătoriei Timişoara.

La apelul nominal răspunde avocat Arcadie Anastasescu, pentru autoarea excepţiei. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Având cuvântul pe fond, avocatul autoarei excepţiei arată că textele de lege criticate încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât se creează un tratament inegal între procuror şi învinuit sau inculpat datorită lipsei unui termen legal privind redeschiderea urmăririi penale. Se mai arată că, în absenţa unei reglementări care să prevadă posibilitatea persoanei interesate de a ataca în faţa instanţei ordonanţa prin care s-a dispus redeschiderea urmăririi penale, se încalcă dispoziţiile art. 21 din Constituţie, privind accesul liber la justiţie. În concluzie, se solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate aşa cum a fost formulată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că textul legal criticat nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autoarea excepţiei.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 16 iunie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 6.505/2004, Judecătoria Timişoara a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 273, 278 şi 278^1 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Elena Corsei în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect soluţionarea plângerii formulate de aceasta împotriva Ordonanţei nr. 628/II/6/2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile art. 273, 278 şi 278^1 din Codul de procedură penală contravin prevederilor constituţionale ale art. 16, referitoare la egalitatea în drepturi, precum şi celor ale art. 21, privind accesul liber la justiţie. În acest sens, autoarea excepţiei arată că dispoziţiile art. 273 din Codul de procedură penală creează un tratament inegal între procuror şi învinuit sau inculpat datorită lipsei unui termen legal privind redeschiderea urmăririi penale. De asemenea, autoarea excepţiei arată că dispoziţiile art. 278 şi ale art. 278^1 din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale, venind în contradicţie cu prevederile art. 21 din Constituţie, întrucât nu prevăd posibilitatea persoanei interesate de a ataca în faţa instanţei ordonanţa prin care s-a dispus redeschiderea urmăririi penale, această măsură având un caracter absolut, nefiind supusă vreunei verificări de legalitate şi oportunitate.

Judecătoria Timişoara arată că dispoziţiile art. 273 din Codul de procedură penală nu contravin în nici un fel art. 16 din Constituţie. Totodată, se arată că prevederile art. 278 şi ale art. 278^1 nu pot fi considerate neconstituţionale pe motiv că nu ar permite contestarea în instanţă a soluţiei de redeschidere a urmăririi penale de către o persoană ale cărei interese legitime ar fi vătămate de o asemenea soluţie, atâta timp cât persoana interesată a contestat o asemenea soluţie.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece, pe de o parte, redeschiderea urmăririi penale, potrivit dispoziţiilor art. 273 din Codul de procedură penală, nu se dispune în modalităţi diferite, pe baza unor criterii discriminatorii, iar pe de altă parte, învinuitul sau inculpatul, în ipoteza în care se va dispune trimiterea sa în judecată, are asigurat accesul la justiţie prin trecerea în faza a doua a procesului penal, faza cercetării judecătoreşti, iar în situaţia în care s-ar dispune scoaterea de sub urmărire penală, încetarea urmăririi penale ori clasarea, dispoziţiile art. 278 şi ale art. 278^1 din Codul de procedură penală asigură posibilitatea persoanei vătămate, precum şi a oricărei alte persoane ale cărei interese legitime au fost vătămate, de a formula o plângere împotriva soluţiei procurorului.

Avocatul Poporului apreciază că este neîntemeiată critica de neconstituţionalitate faţă de dispoziţiile art. 16 din Constituţie, întrucât prevederile art. 273 din Codul de procedură penală nu conţin privilegii sau discriminări. Mai arată că prevederile art. 278 şi ale art. 278^1 din Codul de procedură penală nu contravin art. 21 din Legea fundamentală, deoarece accesul la justiţie nu presupune, în toate cazurile, accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac prevăzute de lege.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 273, 278 şi 278^1 din Codul de procedură penală, astfel cum au fost modificate şi completate prin Legea nr. 281/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003, dispoziţii care au următorul conţinut:

–Art. 273 (Reluarea în caz de redeschidere a urmăririi): "Redeschiderea urmăririi penale în cazul în care s-a dispus încetarea urmăririi penale sau scoaterea de sub urmărire are loc dacă ulterior se constată că nu a existat în fapt cazul care a determinat luarea acestor măsuri sau că a dispărut împrejurarea pe care se întemeia încetarea sau scoaterea de sub urmărire.

Redeschiderea urmăririi penale are loc, de asemenea, când instanţa de judecată, potrivit art. 278^1 a admis plângerea împotriva ordonanţei sau, după caz, a rezoluţiei procurorului de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale ori de clasare şi a trimis cauza procurorului în vederea redeschiderii urmăririi penale. În cazul în care instanţa, potrivit art. 278^1, a admis plângerea împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale şi a trimis cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale, acesta poate reveni asupra neînceperii urmăririi şi dispune începerea urmăririi în condiţiile prevăzute de lege.

În cazurile prevăzute în alin. 1 şi 1^1, dacă se consideră pe baza datelor din dosar că se justifică luarea unei măsuri preventive, procurorul procedează potrivit art. 233 sau 236, care se aplică în mod corespunzător. În ordonanţa prin care s-a dispus reluarea urmăririi penale, se face menţiune cu privire la luarea acestor măsuri.

Redeschiderea urmăririi penale se dispune de procuror prin ordonanţă.";

–Art. 278 (Plângerea contra actelor procurorului): "Plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispoziţiilor date de acesta se rezolvă de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel ori de procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.

În cazul când măsurile şi actele sunt ale prim-procurorului ori ale procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel sau ale procurorului şef de secţie al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie ori au fost luate sau efectuate pe baza dispoziţiilor date de către aceştia, plângerea se rezolvă de procurorul ierarhic superior.

În cazul rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau al ordonanţei ori, după caz, al rezoluţiei de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, plângerea se face în termen de 20 de zile de la înştiinţarea persoanelor interesate, potrivit art. 228 alin. 6, art. 246 alin. 1 şi art. 249 alin. 2.

Dispoziţiile art. 275-277 se aplică în mod corespunzător.";

–Art. 278^1 (Plângerea în faţa instanţei împotriva rezoluţiilor sau a ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată): "După respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278, la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.

În cazul în care prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie ori procurorul ierarhic superior nu a soluţionat plângerea în termenul de 20 de zile prevăzut în art. 277, termenul de 20 de zile prevăzut în alin. 1 curge de la data expirării termenului de 20 de zile.

Dosarul va fi trimis de parchet instanţei în termen de 5 zile de la primirea adresei prin care se cere dosarul.

Persoana faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire sau încetarea urmăririi, precum şi persoana care a făcut plângerea se citează. Neprezentarea acestor persoane legal citate nu împiedică soluţionarea cauzei. Când instanţa consideră că este absolut necesară prezenţa persoanei lipsă, poate lua măsuri pentru prezentarea acesteia.

La judecarea plângerii prezenţa procurorului este obligatorie.

La termenul fixat pentru judecarea plângerii, instanţa dă cuvântul persoanei care a făcut plângerea, persoanei faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire sau încetarea urmăririi şi apoi procurorului.

Instanţa, judecând plângerea, verifică rezoluţia sau ordonanţa atacată, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate.

Instanţa pronunţă una dintre următoarele soluţii:

a)respinge plângerea, prin sentinţă, menţionând soluţia din rezoluţia sau ordonanţa atacată;

b)admite plângerea, prin sentinţă, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi trimite cauza procurorului în vederea începerii sau a redeschiderii urmăririi penale, după caz. Dispoziţiile art. 333 alin. 2 se aplică în mod corespunzător;

c)admite plângerea, prin încheiere, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi, când probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei, reţine cauza spre judecare, dispoziţiile privind judecarea în primă instanţă şi căile de atac, aplicându-se în mod corespunzător.

În cazul prevăzut la alin. 8 lit. c), actul de sesizare a instanţei, ca primă instanţă, îl constituie plângerea persoanei la care se referă alin. 1.

Hotărârea instanţei pronunţată potrivit alin. 8 lit. a) şi b) poate fi atacată cu recurs de procuror, de persoana care a făcut plângerea, de persoana faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum şi de orice persoane ale căror interese legitime sunt vătămate.

În situaţia prevăzută în alin. 8 lit. a) persoana în privinţa căreia instanţa, prin hotărâre definitivă, a decis că nu este cazul să se înceapă ori să se redeschidă urmărirea penală, nu mai poate fi urmărită pentru aceeaşi faptă, afară de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală şi nu a intervenit unul dintre cazurile prevăzute în art. 10.

Instanţa este obligată să rezolve plângerea în termen de cel mult 20 de zile de la primire şi să comunice, de îndată şi motivat, persoanei care a făcut plângerea, modul în care aceasta a fost rezolvată."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Referitor la susţinerea autoarei excepţiei conform căreia dispoziţiile art. 273 din Codul de procedură penală creează un tratament inegal între procuror şi învinuit sau inculpat datorită lipsei unui termen legal privind redeschiderea urmăririi penale, încălcându-se astfel dispoziţiile constituţionale ale art. 16, se constată că aceasta nu poate fi reţinută.

Astfel, pe de o parte, prevederile art. 273 din Codul de procedură penală nu aduc nici o atingere principiului constituţional al egalităţii în drepturi, deoarece sensul art. 16 alin. (1) din Constituţie este garantarea egalităţii în drepturi între cetăţeni în faţa legii şi a autorităţilor publice, iar nu între cetăţeni şi autorităţile publice. Or, procurorul care dispune reluarea urmăririi penale, în condiţiile art. 273 din Codul de procedură penală, acţionează în calitate de reprezentant al unei autorităţi publice, şi anume Ministerul Public.

Pe de altă parte, stabilirea unui termen de felul celui sugerat de către autoarea excepţiei este lipsită de temei atâta timp cât redeschiderea urmăririi penale în cazul în care, ca în speţă, s-a dispus scoaterea de sub urmărire are loc dacă ulterior se constată că nu a existat în fapt cazul care a determinat luarea acestei măsuri ori atunci când a dispărut împrejurarea pe care se întemeia scoaterea de sub urmărire, ipotezele legale care pot surveni oricând înainte de prescripţia răspunderii penale şi fac necesară redeschiderea urmăririi. Existenţa unui termen maxim înlăuntrul căruia poate fi dispusă redeschiderea urmăririi penale reiese din dispoziţiile art. 270 alin. 2, coroborate cu cele ale art. 10 alin. 1 lit. g) din Codul de procedură penală, iar înainte de împlinirea acestui termen organele judiciare sunt obligate să îndeplinească actele necesare desfăşurării procesului penal în concordanţă cu prevederile art. 1-4 din Codul de procedură penală privind scopul procesului penal, principiul legalităţii, principiul oficialităţii, principiul aflării adevărului şi principiul rolului activ al organelor de urmărire penală şi al instanţelor de judecată. În baza acestor principii fundamentale ale procesului penal şi atâta timp cât nu există impedimente legale privind punerea în mişcare a acţiunii penale sau exercitarea acesteia în continuare, organele judiciare au obligaţia să îndeplinească din oficiu actele necesare desfăşurării procesului penal în vederea tragerii la răspundere penală a persoanelor vinovate de săvârşirea unei infracţiuni, potrivit vinovăţiei acesteia.

Nu pot fi reţinute nici susţinerile autoarei excepţiei privind contrarietatea dispoziţiilor art. 278 şi ale art. 278^1 din Codul de procedură penală cu cele ale art. 21 din Legea fundamentală pe motiv că acestea nu reglementează posibilitatea persoanei interesate de a ataca în faţa instanţei ordonanţa prin care s-a dispus redeschiderea urmăririi penale. Sub acest aspect se observă că autoarea excepţiei solicită, în realitate, completarea prevederilor de lege criticate, în sensul de a se permite atacarea la instanţele judecătoreşti nu doar a rezoluţiilor şi ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, ci şi a altor acte sau măsuri ale procurorului, precum, în speţa de faţă, ordonanţa prin care s-a dispus redeschiderea urmăririi penale, ceea ce este contrar atât dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, în conformitate cu care în exercitarea controlului, "Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederea supusă controlului", cât şi prevederilor constituţionale cuprinse în art. 61 alin. (1), potrivit cărora "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării".

Totodată, nu se poate reţine susţinerea potrivit căreia ordonanţa prin care s-a dispus redeschiderea urmăririi penale ar avea un caracter absolut, nefiind supusă vreunei verificări de legalitate şi oportunitate, deoarece învinuitul sau inculpatul, în situaţia în care se dispune trimiterea sa în judecată, are asigurat accesul la justiţie prin posibilitatea de a invoca în faţa instanţei de judecată toate neregularităţile săvârşite în cursul urmăririi penale sau în cazul în care se dispune scoaterea de sub urmărire penală, încetarea urmăririi penale ori clasarea are posibilitatea formulării unei plângeri în faţa instanţei împotriva rezoluţiei sau a ordonanţei procurorului de netrimitere în judecată, în temeiul prevederilor art. 278^1 din Codul de procedură penală.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 273, 278 şi 278^1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Elena Corsei în Dosarul nr. 6.505/2004 al Judecătoriei Timişoara.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 decembrie 2004.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu