Convenţia europeană din 24 aprilie 1967

Notă *) Traducere.

PREAMBUL

Statele membre ale Consiliului Europei, semnatare ale prezentei convenţii,

considerind ca scopul Consiliului Europei este de a realiza o uniune mai strinsa între membrii săi, în vederea, printre altele, a favorizării programului lor social,

considerind ca, deşi instituţia adopţiei copiilor se regaseste în legislaţia tuturor statelor membre ale Consiliului Europei, exista în aceste tari vederi divergenţe asupra principiilor care ar trebui sa guverneze adoptia, precum şi deosebiri în privinta procedurii de adopţie şi a efectelor juridice ale adopţiei,

considerind ca acceptarea de principii comune şi a unor practici comune în ceea ce priveşte adoptia copiilor ar contribui la amplasarea dificultăţilor cauzate de aceste divergenţe şi ar permite în acelaşi timp promovarea binelui copiilor care sunt adoptati,

au convenit după cum urmează:

Partea IObligaţii pe cimp de aplicare

Articolul 1

Fiecare parte contractantă se angajează să asigure conformitatea legislaţiei sale cu dispoziţiile părţii a II-a a prezentei convenţii şi sa notifice secretarului general al Consiliului Europei măsurile luate în acest scop.

Articolul 2

Fiecare parte contractantă se angajează sa ia în considerare dispoziţiile enunţate în partea a III-a a prezentei convenţii şi, dacă le acorda efect sau, după ce le-a acordat efect, încetează sa mai acorde efect oricăreia dintre dispoziţii, ea va trebui sa notifice aceasta secretarului general al Consiliului Europei.

Articolul 3

Prezenta convenţie priveşte numai instituţia juridică a adopţiei unui copil care, în momentul în care adoptatorul solicita adoptia, nu a împlinit vârsta de 18 ani, nu este sau nu a fost căsătorit şi nu este socotit major.

Partea a II-aDispoziţii principale

Articolul 4

Adoptia nu este valabilă decît dacă este pronunţată de o autoritate judiciară sau administrativă, denumita în continuare autoritate competentă.

Articolul 5

1.Sub rezerva paragrafelor 2-4 ale prezentului articol, adoptia nu este pronunţată decît dacă cel puţin consimtamintele următoare au fost acordate şi nu au fost retrase:

a)consimţământul mamei şi, în cazul în care copilul este legitim, cel al tatălui sau, dacă nu exista nici tata, nici mama care să poată consimţi, consimţământul oricărei persoane sau al oricărui organism care ar fi abilitat sa exercite drepturile părinteşti în aceasta privinta;

b)consimţământul soţului adoptatorului.

2.Nu este permis autorităţii competente:

a)de a renunţa sa ia consimţământul uneia dintre persoanele vizate la paragraful 1 de mai sus; sau b) de a trece peste refuzul consimtamintului uneia dintre persoanele sau organismele vizate la mentionatul paragraf 1, decît pentru motive excepţionale determinate prin legislaţie.

3.Dacă tatăl sau mama este lipsită de drepturile sale părinteşti faţă de copil sau, în orice caz, de dreptul de a consimţi la adopţie, legislaţia poate să prevadă că nu se va cere consimţământul sau.

4.Consimţământul unei mame la adoptia copilului sau nu va fi acceptat decît dacă este dat după naştere, la expirarea termenului prevăzut în legislaţie şi care nu trebuie să fie mai mic de 6 saptamini sau, dacă nu se specifică un termen, în momentul în care, potrivit avizului autorităţii competente, mama va fi putut să se restabileasca îndeajuns ca urmare a naşterii.

5.În prezentul articol, se înţelege prin tata şi mama persoanele care în mod legal sunt părinţii copilului.

Articolul 6

1.Legislaţia nu poate permite adoptia unui copil decît de către doua persoane unite prin căsătorie, fie ca adopta simultan, fie succesiv, sau de către un singur adoptator.

2.Legislaţia nu poate permite o noua adopţie a unui copil decît într-unul sau mai multe din următoarele cazuri:

a)când este vorba de un copil adoptiv al soţului adoptatorului;

b)când precedentul adoptator a decedat;

c)când precedenta adopţie este anulată;

d)când precedenta adopţie a încetat.

Articolul 7

1.Un copil nu poate fi adoptat decît dacă adoptatorul a atins vârsta minimă în acest scop, aceasta vârsta neputind fi mai mica de 21 de ani, nici mai mare de 35 de ani.

2.Totuşi, legislaţia poate să prevadă posibilitatea de derogare de la condiţia virstei minime:

a)dacă adoptatorul este tatăl sau mama copilului; sau b) ţinând seama de circumstanţe excepţionale.

Articolul 8

1.Autoritatea competenţa nu va pronunţa o adopţie decît dacă şi-a format convingerea ca adoptia va fi în interesul copilului.

2.În fiecare caz autoritatea competentă va da o deosebită importanţa, în asa fel încât aceasta adopţie să-i ofere copilului un cămin stabil şi armonios.

3.Ca regula generală, autoritatea competentă nu va considera îndeplinite condiţiile mai sus citate dacă diferenţa de vârsta între adoptator şi copil este sub cea care separa în mod obişnuit părinţii de copiii lor.

Articolul 9

1.Autoritatea competenţa nu va pronunţa o adopţie decît după o ancheta corespunzătoare privind adoptatorul, copilul şi familia sa.

2.Ancheta va trebui, corespunzător fiecărui caz, sa cuprindă printre altele, următoarele elemente:

a)personalitatea, starea sănătăţii şi situaţia economică a adoptatorului, viaţa sa familială, condiţiile de locuit, aptitudinea sa de educare a copilului;

b)motivele pentru care adoptatorul doreşte sa adopte copilul;

c)motivele pentru care, în cazul în care numai unul dintre cei doi soţi solicita sa adopte un copil, celălalt soţ nu se asociaza la cerere;

d)potrivirea reciprocă între copil şi adoptator, durata perioadei în care el a fost încredinţat în grija sa;

e)personalitatea şi starea sănătăţii copilului; dacă nu exista interdicţie legală, antecedentele copilului;

f)sentimentul copilului cu privire la adoptia propusă;

g)religia adoptatorului şi religia copilului, dacă este cazul.

3.Aceasta ancheta va trebui să fie încredinţată unei persoane sau unui organism recunoscut prin lege sau agreat în acest scop de către o autoritate judiciară sau administrativă. Ea va trebui, în măsura posibilului, să fie efectuată de lucrători sociali calificaţi în acest domeniu prin pregătirea sau experienta lor.

4.Dispoziţiile prezentului articol nu afectează cu nimic puterea şi obligaţia autorităţii competente de a obţine toate informaţiile sau dovezile care fac sau nu obiectul anchetei şi pe care le considera ca putind fi utile.

Articolul 10

1.Adoptia conferă adoptatorului, cu privire la copilul adoptat, drepturile şi îndatoririle de orice natura care sunt cele ale unui tata sau ale unei mame cu privire la copilul sau legitim.

Adoptia conferă adoptatului, faţă de adoptator, drepturile şi îndatoririle de orice natura ale unui copil legitim faţă de tatăl sau de mama sa.

2.De îndată ce se nasc drepturile şi îndatoririle vizate la paragraful 1 al prezentului articol, drepturile şi îndatoririle de aceeaşi natura dintre adoptat şi tatăl sau mama sa sau orice altă persoană sau organisme încetează sa existe. Totuşi, legislaţia poate prevedea ca soţul adoptatorului să-şi păstreze drepturile şi îndatoririle faţă de adoptat, dacă acesta este copilul sau legitim, nelegitim sau adoptiv.

Cu toate acestea, legislaţia poate menţine pentru părinţi obligaţia alimentara faţă de copil, obligaţia de întreţinere, de a-i asigura o situaţie, de a-l inzestra, în cazul în care adoptatorul nu aduce la îndeplinire una dintre aceste obligaţii.

3.Ca regula generală, adoptatul va putea fi în măsura sa dobindeasca numele de familie al adoptatorului sau sa-l adauge la propriul sau nume de familie.

4.Dacă un părinte firesc are drept de folosinţă asupra bunurilor copilului sau, dreptul de folosinţă al adoptatorului asupra bunurilor adoptatului poate, în pofida paragrafului 1 al prezentului articol, să fie limitat prin legislaţie.

5.În materie succesorală, în măsura în care legislaţia da copilului legitim un drept la succesiunea tatălui sau mamei sale, copilul adoptat este tratat în aceasta privinta la fel ca şi copilul legitim al adoptatorului.

Articolul 11

1.Dacă copilul adoptat nu are, în cazul adopţiei de către o singura persoana, cetăţenia adoptatorului sau, în cazul adopţiei de către soţi, cetăţenia lor comuna, partea contractantă ai carei cetăţeni sunt adoptatorul sau adoptatorii va înlesni dobindirea de către copil a cetateniei acestora.

2.Pierderea cetateniei, care ar putea rezultă din adopţie, este subordonata posesiei sau dobândirii unei alte cetăţenii.

Articolul 12

1.Numărul de copii care pot fi adoptati de un singur adoptator nu va fi limitat prin legislaţie.

2.Nu se va interzice prin legislaţie unei persoane sa adopte un copil pentru motivul ca ea are sau ar putea avea un copil legitim.

3.Dacă adoptia imbunatateste situaţia juridică a copilului, nu se va putea interzice prin legislaţie, unei persoane, sa adopte copilul sau nelegitim.

Articolul 13

1.Atita vreme cît adoptatul nu este major, adoptia nu poate fi revocată decît prin decizia unei autorităţi judiciare sau administrative pentru motive grave şi numai dacă revocarea pentru asemenea motive este admisă prin legislaţie.

2.Paragraful precedent nu priveşte cazurile în care:

a)adoptia este nulă;

b)adoptia încetează ca urmare a legitimării adoptatului de către adoptator.

Articolul 14

Când anchetele efectuate pentru aplicarea art. 8 şi 9 din prezenta convenţie se vor raporta la o persoană care are sau a avut reşedinţa pe teritoriul unei alte părţi contractante, aceasta parte contractantă va face tot posibilul ca informaţiile necesare care îi sunt cerute să fie transmise fără întârziere. Autorităţile pot comunică direct între ele în acest scop.

Articolul 15

Se vor lua măsuri pentru interzicerea oricărui cistig nejustificat provenind din încredinţarea unui copil în vederea adopţiei sale.

Articolul 16

Fiecare dintre părţile contractante păstrează facultatea de a adopta dispoziţii mai favorabile pentru copilul adoptat.

Partea a III-aDispoziţii suplimentare

Articolul 17

Adoptia nu poate fi pronunţată decît dacă copilul a fost încredinţat în grija adoptatorilor o perioadă îndeajuns de lungă pentru ca autoritatea competentă să poată în mod raţional sa aprecieze relaţiile care s-ar stabili între ei, dacă adoptia ar fi pronunţată.

Articolul 18

Autorităţile publice vor veghea la promovarea şi buna funcţionare a instituţiilor publice sau private cărora pot să se adreseze cei care doresc sa adopte sau să fie adoptat un copil, în vederea obţinerii de sprijin şi de sfaturi.

Articolul 19

Aspectele sociale şi juridice ale adopţiei vor figura în programele de pregătire a lucrătorilor sociali.

Articolul 20

1.Se vor lua măsuri ca o adopţie să poată interveni, dacă este cazul, fără ca identitatea adoptatorului să fie dezvaluita familiei copilului.

2.Se vor lua măsuri pentru a se reglementa sau a se permite ca procedura adopţiei să se desfăşoare în şedinţa secreta.

3.Adoptatorul şi adoptatul vor putea obţine documente extrase din registrele publice, al căror conţinut atesta faptul, data şi locul naşterii adoptatului, dar nu dezvaluie în mod expres adoptia şi nici identitatea părinţilor fireşti.

4.Registrele publice vor fi ţinute sau, cel puţin, conţinutul lor va fi reprodus în asa fel încât persoanele care nu au un interes legitim sa nu poată a afla faptul ca o persoană a fost adoptată sau, dacă acest fapt este cunoscut, identitatea părinţilor fireşti.

Partea a IV-aClauze finale

Articolul 21

1.Prezenta convenţie este deschisă semnării statelor membre ale Consiliului Europei. Ea va fi ratificată sau acceptată. Instrumentele de ratificare sau de acceptare vor fi depuse pe lângă secretarul general al Consiliului Europei.

2.Convenţia va intra în vigoare după 3 luni de la data depunerii celui de-al treilea instrument de ratificare sau de acceptare.

3.Ea va intra în vigoare, faţă de orice stat semnatar care o va ratifica sau accepta ulterior, după 3 luni de la data depunerii instrumentului sau de ratificare sau de acceptare.

Articolul 22

1.După intrarea în vigoare a prezentei convenţii, Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei va putea invita orice stat nemembru al consiliului sa adere la prezenta convenţie.

2.Aderarea se va efectua prin depunerea, pe lângă secretarul general al Consiliului Europei, a unui instrument de aderare, care va produce efect după 3 luni de la data depunerii sale.

Articolul 23

1.Orice parte contractantă poate, în momentul semnării sau în momentul depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare sau de aderare, sa desemneze teritoriul sau teritoriile cărora urmează sa li se aplice prezenta convenţie.

2.Orice parte contractantă poate, în momentul depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare sau de aderare, sau în orice alt moment următor, sa extindă aplicarea prezentei convenţii, prin declaraţie adresată secretarului general al Consiliului Europei, la orice alt teritoriu desemnat în declaraţie, ale cărui relaţii internaţionale le asigura sau pentru care este abilitata sa stipuleze.

3.Orice declaraţie facuta în temeiul paragrafului precedent va putea fi retrasă în ceea ce priveşte orice teritoriu desemnat prin aceasta declaraţie, în condiţiile prevăzute la art. 27 din prezenta convenţie.

Articolul 24

1.Orice parte contractantă, a carei legislaţie prevede mai mult decît o formă de adopţie, va avea facultatea să aplice numai uneia dintre aceste forme dispoziţiile paragrafelor 1, 2, 3 şi 4 ale art. 10 din prezenta convenţie şi paragrafelor 2 şi 3 ale art. 12.

2.Partea contractantă care foloseşte aceasta facultate o va notifica secretarului general al Consiliului Europei în momentul semnării sau în momentul depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare sau de aderare, sau când va face o declaraţie potrivit paragrafului 2 al art. 23 din prezenta convenţie, şi va indica modalităţile de exercitare a acestei facultăţi.

3.Aceasta parte contractantă poate pune capăt exercitării acestei facultăţi; ea va aviza despre aceasta pe secretarul general al Consiliului Europei.

Articolul 25

1.Orice parte contractantă poate, în momentul semnării sau în momentul depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare sau de aderare, sau când va face o declaraţie potrivit paragrafului 2 al art. 23 din prezenta convenţie, sa formuleze cel mult două rezerve cu privire la dispoziţiile părţii a II-a a acesteia.

Rezerve cu caracter general nu sunt permise; fiecare rezerva nu poate fi formulată decît cu privire la o singura dispoziţie.

Fiecare rezerva va avea efect timp de 5 ani cu începere de la intrarea în vigoare a prezentei convenţii faţă de partea avută în vedere. Ea va putea fi reînnoită pentru perioade succesive de cîte 5 ani, printr-o declaraţie adresată secretarului general al Consiliului Europei înaintea expirării fiecărei perioade.

2.Fiecare parte contractantă poate retrage, total sau în parte, o rezervă facuta de ea în temeiul paragrafului precedent, printr-o declaraţie adresată secretarului general al Consiliului Europei şi care va produce efect la data primirii sale.

Articolul 26

Fiecare parte contractantă va comunică secretarului general al Consiliului Europei numele şi adresa autorităţilor cărora li se pot transmite cererile prevăzute de art. 14.

Articolul 27

1.Prezenta convenţie va rămâne în vigoare fără limita de durata.

2.Orice parte contractantă va putea, în ceea ce o priveşte, sa denunţe prezenta convenţie adresind o notificare secretarului general al Consiliului Europei.

3.Denunţarea va produce efect după 6 luni de la data primirii notificării de către secretarul general.

Articolul 28

Secretarul general al Consiliului Europei va notifica statelor membre ale Consiliului Europei şi oricărui stat care a aderat la prezenta convenţie:

a)orice semnare;

b)depunerea oricărui instrument de ratificare, de acceptare sau de aderare;

c)orice data de intrare în vigoare a prezentei convenţii potrivit art. 21;

d)orice notificare primită în aplicarea dispoziţiilor art. 1;

e)orice notificare primită în aplicarea dispoziţiilor art. 2;

f)orice declaraţie primită în aplicarea dispoziţiilor paragrafelor 2 şi 3 ale art. 23;

g)orice informaţie primită în aplicarea dispoziţiilor paragrafelor 2 şi 3 ale art. 24;

h)orice rezerva formulată în aplicarea dispoziţiilor paragrafului 1 din art. 25;

i)reînnoirea oricărei rezerve, efectuată în aplicarea dispoziţiilor paragrafului 1 din art. 25;

j)retragerea oricărei rezerve, efectuată în aplicarea dispoziţiilor paragrafului 2 al art. 25;

k)orice notificare formulată în aplicarea dispoziţiilor art. 26;

l)orice notificare primită în aplicarea dispoziţiilor art. 27 şi data la care denunţarea va produce efect.

Drept pentru care subsemnatele, autorizate în acest scop, au semnat prezenta convenţie.

Întocmită la Strasbourg, astăzi 24 aprilie 1967, în limbile franceza şi engleza, ambele texte având aceeaşi valabilitate, într-un singur exemplar, care se va depune în arhivele Consiliului Europei.

Secretarul general al Consiliului Europei va comunică copie certificată conformă, fiecăruia dintre statele semnatare şi care adera.