Decizie nr. 368 din 20 martie 2008

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simona Ricu - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent-şef

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. 1 şi 4, art. 10, art. 11 alin. 1, art. 12 alin. 1, art. 13, art. 14, art. 15 alin. 1-3 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, excepţie ridicată de municipiul Constanţa, prin primar, şi Consiliul Local al Municipiului Constanţa în dosarele nr. 9.059/212/2006 şi nr. 11.199/212/2007 ale Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă.

La apelul nominal răspunde avocatul Monica Alexandrescu pentru partea R.A.E.D.P.P. Constanţa. Lipsesc autorii excepţiei şi celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 222D/2008 şi nr. 290D/2008, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 290D/2008 la Dosarul nr. 222D/2007, care este primul înregistrat.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:

Prin încheierile din 31 ianuarie 2008, pronunţate în dosarele nr. 9.059/212/2007 şi nr. 11.199/212/2007, Judecătoria Constanţa - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. 1 şi 4, art. 10, art. 11 alin. 1, art. 12 alin. 1, art. 13, art. 14, art. 15 alin. 1-3 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat.

Excepţia a fost ridicată de municipiul Constanţa, prin primar, şi de Consiliul Local al Municipiului Constanţa într-o cauză civilă având ca obiect obligaţia de a face.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1)(4), (8) şi (9), art. 77, art. 49, art. 50, art. 53, art. 56 alin. (3) şi art. 135 lit. f), precum şi art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, raportat la art. 1 al Primului Protocol adiţional şi art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acest sens, arată, în esenţă, că "textele de lege criticate instituie în sarcina proprietarilor legali obligaţia de a vinde silit bunurile lor (locuinţe, spaţiile comune şi terenul aferent) către chiriaşi, la un preţ cu mult inferior preţului pe care l-au plătit pentru dobândirea acestor bunuri şi în raport de valoarea lor reală de circulaţie. În acest mod se doreşte asigurarea unei protecţii sociale şi deci a unui nivel de trai decent pentru beneficiarii legii."

Judecătoria Constanţa - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituţional.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 7 alin. 1 şi 4, art. 10, art. 11 alin. 1, art. 12 alin. 1, art. 13, art. 14 şi art. 15 alin. 1, 2 şi 3 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 15 iulie 1998, dispoziţii care au următoarea redactare:

–Art. 7 alin. 1 şi 4: "Locuinţele construite din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, altele decât locuinţele de intervenţie, vor fi vândute titularilor contractelor de în chiriere, la cererea acestora, cu plata integrală sau în rate a preţului, în condiţiile Decretului-lege nr. 61/1990 şi ale prezentei legi. [..]

Evaluarea şi vânzarea locuinţelor prevăzute la alin. 1 şi 2 şi la art. 1 alin. 1, pentru care nu s-au încheiat contracte de vânzare-cumpărare până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se vor face în condiţiile Decretului-lege nr. 61/1990 şi ale prezentei legi, completate cu prevederile referitoare la coeficienţii de uzură din Decretul nr. 93/1977, la un preţ indexat în funcţie de creşterea salariului minim brut pe ţară la data cumpărării, faţă de cel existent la data intrării în vigoare a Legii nr. 85/1992.";

–Art. 10: "În cazul în care într-o clădire sunt mai multe locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie, odată cu dreptul de proprietate asupra acestora se dobândeşte şi dreptul de proprietate pe cote-părţi de construcţii şi instalaţii, precum şi asupra dotărilor care, prin natura lor, nu se pot folosi decât în comun.

Dreptul de proprietate prevăzut la alin. 1 se dobândeşte indiferent de tronsonul, scara sau etajul la care sunt situate locuinţa şi spaţiul cu altă destinaţie.

Dreptul de proprietate prevăzut la alin. 1 se dobândeşte şi asupra terenului aferent clădirii, aşa cum a fost determinat prin autorizaţia de construire sau prin fişele tehnice de măsurători ale terenului aferent clădirii.

Pentru persoanele care dobândesc locuinţele în condiţiile Decretului-lege nr. 61/1990 şi ale prezentei legi, atribuirea terenului se face în condiţiile art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991.

Persoanele care nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor în România vor primi, sub formă de concesiune, cotele de terenuri aferente, pe toată durata existenţei clădirii.

Dreptul de proprietate prevăzut la alin. 1, 3 şi 4 se determină pe cote, proporţional cu suprafaţa construită a locuinţelor şi a spaţiilor cu altă destinaţie.";

–Art. 11 alin. 1: "În cazul vânzării locuinţelor prevăzute la art. 1, art. 2 alin. 4 şi art. 7, cu plata în rate a preţului, la încheierea contractului se va achita un avans minim de 10% din preţul locuinţei.";

–Art. 12 alin. 1: "Avansul se încasează de către unităţile vânzătoare odată cu încheierea contractului, iar ratele lunare, inclusiv dobânzile aferente, se vor achita astfel:

a)de către salariaţi, prin reţinerea pe statul de plată la chenzina a doua;

b)de către pensionari, prin reţineri din pensie;

c)de către alte categorii de cumpărători, prin achitarea la ghişeele C.E.C., în contul prevăzut în contract.";

–Art. 13: "Pentru tinerii în vârstă de până la 30 de ani, titulari de contract de închiriere sau de repartiţie, încheiat sau, după caz, emisă până la data intrării în vigoare a prezentei legi, dobânda va fi de 2%.";

–Art. 14: "De prevederile art. 13 beneficiază şi persoanele prevăzute la art. 10 din Decretul-lege nr. 61/1990, precum şi persoanele prevăzute la art. 8, art. 9 şi art. 10 din Legea nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri şi acordarea unor drepturi urmaşilor acestora, răniţilor, precum şi luptătorilor pentru victoria Revoluţiei din Decembrie 1989.";

–Art. 15 alin. 1 , 2 şi 3: "Prevederile art. 11 se aplică la contractele cu plata în rate a preţului, care se vor încheia cu începere de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

În cazul neachitării la termenele stabilite a ratelor lunare din preţul locuinţei, cumpărătorul va plăti o dobândă de 8% pe an asupra acestor rate.

În caz de neplată a 6 rate scadente de către cumpărătorul locuinţei, unitatea vânzătoare va putea cere executarea silită asupra locuinţei şi evacuarea deţinătorului, în condiţiile legii."

Textele constituţionale considerate a fi încălcate sunt următoarele: art. 16 alin. (1) "Egalitatea în drepturi", art. 44 alin. (1)-(4), (8) şi (9) "Dreptul de proprietate privată", art. 47 "Nivelul de trai", art. 49 "Protecţia copiilor şi a tinerilor", art. 50 "Protecţia persoanelor cu handicap", art. 53 "Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi", art. 56 alin. (3) "Contribuţii financiare" şi art. 135 lit. f) "Economia".

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prin Decizia nr. 1.024 din 13 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 9 din 7 ianuarie 2008, a soluţionat o excepţie de neconstituţionalitate identică, respingând-o.

Curtea a statuat, în esenţă, că prin Legea nr. 85/1992 a fost consacrată o normă de justiţie socială, întrucât dă posibilitatea chiriaşilor să cumpere locuinţele la construirea cărora au contribuit direct sau indirect în vechiul sistem statal-juridic. În cazul privatizării unităţilor din ale căror fonduri au fost construite locuinţele ce au făcut obiectul vânzării-cumpărării, obligaţia de vânzare către chiriaşi, prevăzută de dispoziţiile Legii nr. 85/1992, este o obligaţie în rem (locuinţa construită din fondurile unităţii economice sau bugetare), iar nu o obligaţie în personam, care ar fi avut în considerare societatea comercială ce a luat naştere pe calea privatizării.

În ceea ce priveşte critica potrivit căreia textele de lege supuse controlului obligă să se vândă locuinţele la un preţ inferior valorii de circulaţie pe piaţa liberă, Curtea a reţinut că acest aspect nu constituie o problemă de constituţionalitate, ci una de opţiune legislativă. Legiuitorul a înţeles să stabilească preţul de vânzare într-un cuantum care să permită chiriaşilor să îşi poată exercita efectiv dreptul la cumpărarea locuinţelor, în sens contrar dreptul acestora devenind iluzoriu.

Considerentele şi soluţia deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. 1 şi 4, art. 10, art. 11 alin. 1, art. 12 alin. 1, art. 13, art. 14, art. 15 alin. 1-3 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, excepţie ridicată de Municipiul Constanţa, prin Primar, şi Consiliul Local al Municipiului Constanţa în Dosarele nr. 9.059/212/2006 şi nr. 11.199/212/2007 ale Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 martie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent-şef,

Doina Suliman