Decizie nr. 107 din 1 iulie 1999

Ioan Muraru - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstitutiona litate a dispoziţiilor art. 505 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Bogdan Tinteanu în Dosarul nr. 3.837/1998 al Tribunalului Bacau - Secţia civilă.

La apelul nominal răspunde Bogdan Tinteanu personal şi asistat de avocat Ionel Olteanu, în baza delegaţiei depuse la dosar. Lipsesc Nicolae Puscaciu, Nicolae Sorii şi reprezentantul Ministerului Finanţelor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, apărătorul autorului excepţiei solicita admiterea acesteia, sustinand ca dispoziţiile art. 505 alin. 2 din Codul de procedură penală, care limitează în timp exercitarea dreptului la acţiune pentru repararea pagubei, încalcă prevederile art. 48 alin. (3) din Constituţie, precum şi pe cele ale art. 5 paragraful 5 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care nu stipulează nici o asemenea limitare. Depune concluzii scrise.

Reprezentantul Ministerului Public arata ca, deşi dispoziţiile legale criticate stabilesc un termen în care se poate exercita dreptul la acţiune pentru repararea pagubei, acestea nu contravin nici Constituţiei şi nici Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi, în consecinţa, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 17 februarie 1999, pronunţată în Dosarul nr. 3.837/1998, Tribunalul Bacau - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 505 alin. 2 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Bogdan Tinteanu într-un litigiu al cărui obiect îl constituie acţiunea în pretenţii pentru repararea pagubelor suferite de autorul excepţiei ca urmare a arestării preventive, nedrepte. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arata ca prevederile art. 505 alin. 2 din Codul de procedură penală, care limitează exercitarea acţiunii în desdaunare pentru prejudicii produse în urma unor erori judiciare, la termenul de un an de la rămânerea definitivă a hotărârii de achitare sau de la data ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală, au devenit anacronice atât în raport cu prevederile art. 48 alin. (3) din Constituţie, cat şi cu cele ale art. 5 paragraful 5 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Exprimandu-şi opinia, instanţa de judecată apreciază excepţia ca neîntemeiată. Aceasta arata ca dispoziţia legală atacată, "stabilind termenul de un an, în care persoana indreptatita poate porni acţiunea în despăgubiri împotriva statului, nu aduce o limitare a acestui drept în raport de dispoziţiile constituţionale, întrucât avem de a face cu un drept patrimonial şi regula în aceasta materie o reprezintă prescriptibilitatea acestora. Dacă legiuitorul ar fi dorit ca dreptul la acţiune reglementat de art. 505 din Codul de procedură penală să fie imprescriptibil, ar fi făcut aceasta menţiune fie în legea arătată, fie, cu atât mai mult, în Constituţie, care a fost adoptată după promulgarea Codului de procedura penală".

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, au fost solicitate punctele de vedere ale preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.

În punctul sau de vedere preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază ca stabilirea unor termene procedurale cu privire la exercitarea dreptului la acţiune pentru repararea pagubei produse ca urmare a unei erori judiciare este în deplin acord cu ordinea de drept constituţională şi nu periclitează în nici un fel interesele cetăţeanului aflat într-o astfel de situaţie. Se menţionează că în acest sens a statuat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 45/1998.

În punctul de vedere al Guvernului se apreciază, de asemenea, ca excepţia ridicată este neîntemeiată, întrucât "Acţiunea pentru repararea pagubelor - prevăzută la art. 504-507 - este o acţiune civilă", prin care se urmăreşte realizarea unui drept patrimonial, iar "regula instituită în acest caz este aceea a prescriptibilitatii dreptului la acţiune prin care poate fi valorificat dreptul la despăgubiri". Nici art. 48 alin. (3) din Constituţie şi nici tratatele internaţionale nu prevăd termene pentru exercitarea acţiunii în reparatie, făcând trimitere la legea interna, care are menirea de a reglementa modalităţile procedurale de exercitare a acestui drept. Termenul de prescripţie a dreptului la acţiune trebuie să fie în asa fel stabilit, încât sa nu aducă atingere substanţei dreptului la despăgubiri. În opinia Guvernului, termenul de un an, prevăzut la art. 505 alin. 2 din Codul de procedură penală, asigura toate posibilităţile celui prejudiciat prin măsuri nedrepte de privare de libertate pentru a-şi pregati şi porni acţiunea în pretenţii la despăgubire.

Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie şi art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa să soluţioneze excepţia ridicată.

Excepţia de neconstituţionalitate priveşte art. 505 alin. 2 din Codul de procedură penală, care prevede: "Acţiunea poate fi pornită în termen de un an de la rămânerea definitivă a hotărârii de achitare sau de la data ordonanţei de scoatere de sub urmărire."

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine ca aceste dispoziţii legale, limitand la un an dreptul de exercitare a acţiunii pentru repararea pagubei produse în urma unei erori judiciare, încalcă prevederile constituţionale ale art. 48 alin. (3), potrivit cărora "Statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare săvârşite în procesele penale", precum şi prevederile art. 5 pct. 5 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, conform cărora "Orice persoană care este victima unei arestari sau a unei detineri în condiţii contrare dispoziţiilor acestui articol are dreptul la reparaţii".

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată şi urmează a fi respinsă.

Dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei sau alte norme cuprinse în Constituţia României, în pacte ori tratate internaţionale la care România este parte nu prevăd imprescriptibilitatea dreptului persoanelor prejudiciate prin măsuri ilegale de deţinere de a porni acţiune în repararea pagubei şi nici un termen limita în care acest drept poate fi exercitat. Art. 48 alin. (3) din Constituţie, prin expresia "potrivit legii", lasă la opţiunea legiuitorului stabilirea condiţiilor procedurale în care dreptul la reparaţii poate fi exercitat. Aceeaşi idee se regaseste şi în dispoziţiile art. 3 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, potrivit cărora "Atunci când o condamnare penală definitivă este ulterior anulată sau când este acordată graţierea, pentru ca un fapt nou sau recent descoperit dovedeşte ca s-a produs o eroare judiciară, persoana care a suferit o pedeapsă din cauza acestei condamnări este despagubita conform legii ori potrivit practicii în vigoare în statul respectiv, cu excepţia cazului în care se dovedeşte ca nedescoperirea în timp util a faptului necunoscut îi este imputabilă în tot sau în parte".

Termenul de un an, prevăzut la art. 505 alin. 2 din Codul de procedură penală, este un termen de prescripţie a dreptului la acţiune, rezonabil, care asigura condiţiile optime celui prejudiciat pentru a exercita acţiune în justiţie în scopul obţinerii reparaţiilor legale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 505 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Bogdan Tinteanu în Dosarul nr. 3.837/1998 al Tribunalului Bacau - Secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 1 iulie 1999.

PREŞEDINTE,

prof. univ. dr. Ioan Muraru

Magistrat-asistent,

Gabriela Dragomirescu