Program din 10 august 2016

Articolul 1

(1)În vederea obținerii unei stări chimice bune a apelor de suprafață și în conformitate cu dispozițiile și obiectivele stabilite la art. 2^1 din Legea nr. 107/1996, cu modificările și completările ulterioare, prezentul program de eliminare treptată a evacuărilor, emisiilor și pierderilor de substanțe prioritar periculoase, denumit în continuare Program, stabilește măsurile tehnice și cadrul instituțional pentru:

a)aplicarea standardelor de calitate a mediului (SCM) pentru substanțele prioritare și principalii poluanți, prevăzute în anexa nr. 1 partea A la program;

b)modalitățile de aplicare a acestor standarde de calitate a mediului la apele de suprafață, prevăzute în anexa nr. 1 partea B la program, și termenele de atingere ale acestor standarde, prevăzute în art. 3 la program.

(2)Prezentul program cuprinde toate măsurile aplicate apelor de suprafață pentru reducerea poluării cu substanțe prioritare și principalii poluanți sau eliminarea poluării cu substanțe prioritar periculoase, provenite din toate sursele de poluare ale activității umane, care pot afecta calitatea apelor de suprafață, prin atingerea standardelor de calitate prevăzute la alin. (1) lit. a), în conformitate cu prevederile art. 2^1 lit. d) din Legea nr. 107/1996, cu modificările și completările ulterioare.

Articolul 2

(1)Autoritatea publică centrală în domeniul apelor este desemnată autoritatea responsabilă pentru coordonarea și supervizarea măsurilor desfășurate în temeiul prezentului program și raportarea rezultatelor acestor măsuri la Comisia Europeană, denumită în continuare autoritate responsabilă.

(2)Administrația Națională "Apele Române" este desemnată autoritatea competentă pentru aplicarea măsurilor din prezentul program, în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1) lit. a) și h) și alin. (2) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 107/2002 privind înființarea Administrației Naționale "Apele Române", aprobată cu modificări prin Legea nr. 404/2003, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare autoritate competentă.

(3)În scopul implementării programului, autoritatea competentă adoptă măsuri adecvate în toate activitățile care au ca scop conservarea, protecția și îmbunătățirea apelor de suprafață și a mediului acvatic, în conformitate cu prevederile art. 2 lit. l) din Legea nr. 107/1996, cu modificările și completările ulterioare.

Articolul 3

(1)În scopul atingerii unei stări chimice bune a apelor de suprafață în termenele stabilite potrivit prezentului articol, prin aplicarea SCM-urilor aprobate în prezentul program pentru substanțele prioritar periculoase, autoritatea competentă aplică SCM-urile prevăzute în anexa nr. 1 partea A, respectând cerințele prevăzute în partea B, astfel:

a)pentru substanțele prevăzute la nr. crt. 2, 5, 15, 20, 22, 23, 28 din anexa nr. 1 partea A, cu începere de la data intrării în vigoare a prezentului program până la 22 decembrie 2021, se stabilesc programele de măsuri necesare acestor substanțe și se includ în planurile de management al bazinelor hidrografice elaborate periodic, în conformitate cu art. 43 alin. (1^9) din Legea nr. 107/1996, cu modificările și completările ulterioare;

b)pentru substanțele nou-identificate prevăzute la nr. crt. 34-45 în anexa nr. 1 partea A, autoritatea competentă elaborează și înaintează Comisiei Europene, până la 22 decembrie 2018, un program de monitorizare suplimentară și un program preliminar de măsuri pentru substanțele respective, care să fie implementate cu începere de la 22 decembrie 2018 până la 22 decembrie 2027, în scopul prevenirii deteriorării stării chimice a corpurilor de apă de suprafață, în conformitate cu art. 20, 43 și anexa nr. 3 din Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările și completările ulterioare. Programul final de măsuri se stabilește cel târziu până la 22 decembrie 2021 și aplică prevederile art. 23, 24, 25, 27, 29 și 43 din Legea nr. 107/1996, cu modificările și completările ulterioare, ca atare, schimbând ceea ce este de schimbat și fără nicio modificare în ceea ce privește substanțele prevăzute la alin. (1) lit. a) și b), devenind pe deplin operațional cât mai curând posibil după această dată, dar nu mai târziu de 22 decembrie 2024.

(2)Pentru substanțele prevăzute la nr. crt. 5, 15, 16, 17, 21, 28, 34, 35, 37, 43 și 44 din anexa nr. 1 partea A, autoritatea competentă aplică SCM-urile pentru biotă stabilite în anexa nr. 1 partea A.

(3)Pentru alte substanțe din anexa nr. 1 decât cele prevăzute la alin. (2), autoritatea competentă aplică SCM-urile pentru apă stabilite în anexa nr. 1 partea A.

(4)Autoritatea competentă poate decide, pentru una sau mai multe ape de suprafață, să aplice un SCM pentru o matrice diferită de cea specificată la alin. (2) sau pentru taxoni ai biotei diferiți de cei specificați în anexa nr. 1 partea A, dacă este relevant.

(5)Dacă autoritatea competentă utilizează opțiunea prevăzută la alin. (4), aplică SCM-ul corespunzător stabilit în anexa nr. 1 partea A; dacă în anexa nr. 1 partea A nu este prevăzut niciun SCM pentru matricea sau pentru taxonul biotei alese, autoritatea competentă stabilește și utilizează un SCM care să ofere cel puțin același nivel de protecție ca SCM-ul prevăzut în anexa nr. 1 partea A.

(6)Autoritatea competentă poate utiliza opțiunea prevăzută la alin. (4) și (5) numai dacă metoda de analiză aleasă pentru matricea sau taxonul biotei selectate îndeplinește criteriile minime de performanță prevăzute la pct. 2 și 3 din anexa nr. 3 la hotărâre; dacă aceste criterii nu sunt îndeplinite pentru nicio matrice, autoritatea competentă se asigură că monitorizarea se efectuează prin utilizarea celor mai bune tehnici disponibile care nu presupun costuri excesive și că metoda de analiză funcționează cel puțin la fel de bine precum cea disponibilă pentru matricea specificată la alin. (3) pentru substanța în cauză, astfel:

a)dacă a fost identificat, în urma unei expuneri acute, un potențial risc pentru sau prin intermediul mediului acvatic ca rezultat al concentrațiilor ori emisiilor măsurate sau estimate, autoritatea competentă se asigură că, unde se aplică SCM pentru biotă ori sediment, monitorizarea se efectuează și în apele de suprafață și aplică standardele de calitate de mediu - concentrația maximă admisibilă (SCM - CMA) din anexa nr. 1 partea A la program, atunci când acestea sunt stabilite;

b)dacă, în conformitate cu prevederile pct. 4-6 din anexa nr. 3 la hotărâre, valoarea medie calculată a măsurătorilor, pentru substanța care se măsoară, este considerată "inferioară limitei de cuantificare" a celei mai bune tehnici disponibile care nu presupune costuri excesive, iar "limita de cuantificare" a acelei tehnici este superioară SCM, rezultatele acestor măsurători nu se iau în considerare la evaluarea stării chimice globale a respectivului corp de apă.

(7)În cazul substanțelor pentru care este aplicat un SCM pentru sedimente și/sau biotă, autoritatea competentă monitorizează substanța în matricea relevantă cel puțin o dată pe an, exceptând cazurile în care cunoștințele tehnice și opinia experților justifică un alt interval.

(8)Autoritatea competentă include în impactul revizuit al activităților umane asupra stării corpurilor de apă, parte a planurilor actualizate de management a bazinelor hidrografice ce se constituie ca parte componentă de gospodărire calitativă a schemelor directoare, elaborate în conformitate cu art. 43 alin. (1) și (1^5) corelat cu art. 2^2 și 2^10 din Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările și completările ulterioare, următoarele actualizări:

a)tabelul cu limitele de cuantificare actualizate ale metodelor de analiză aplicate, precum și performanța actualizată a acestor metode față de criteriile minime de performanță stabilite la pct. 2 și 3 din anexa nr. 3 la hotărâre;

b)pentru substanțele în cazul cărora s-a utilizat opțiunea prevăzută la alin. (4)-(6):

(i)motivele și baza utilizării opțiunii respective;

(ii)după caz, SCM-urile alternative actualizate stabilite, dovezi ale faptului că aceste SCM-uri oferă cel puțin același nivel de protecție ca și SCM-urile prevăzute în anexa nr. 1 partea A, inclusiv datele și metodologia utilizate pentru determinarea SCM-urilor alternative, precum și actualizarea categoriilor de apă de suprafață pentru care acestea se aplică;

(iii)pentru comparație cu informațiile prevăzute la lit. a), limitele de cuantificare ale metodelor de analiză pentru matricea sau matricele specificate în anexa nr. 1 partea A, inclusiv informații cu privire la performanța acestor metode față de criteriile minime de performanță stabilite la pct. 2 și 3 din anexa nr. 3 la hotărâre;

c)justificarea frecvenței monitorizării aplicate în conformitate cu alin. (7), dacă intervalele de monitorizare depășesc 1 an;

d)lista de "principali poluanți" identificați la nivel național în cantități relevante, din lista prevăzuta în anexa nr. 6 din Legea nr. 107/1996, cu modificările și completările ulterioare, în cadrul revizuirii impactului și presiunilor generate de activitățile umane asupra stării corpurilor de apă, în conformitate cu prevederile subpct. 1.4 lit. a) și b) pct. 1 din anexa nr. 1^3 la Legea nr. 107/1996, cu modificările și completările ulterioare, care sunt evacuați în cantități relevante odată cu apele uzate și au impact semnificativ la nivelul corpurilor de ape de suprafață din bazinul hidrografic național, în scopul aplicării prevederilor art. 2^8 alin. (1) și subpct. 1.3.1.3 lit. e) din secțiunea 1.3.1 din anexa nr. 1^1 la Legea nr. 107/1996, cu modificările și completările ulterioare, pentru ape de suprafață și caracteristicile acestor principali poluanți privind standardele de calitate și datele de toxicitate acută și cronică, pentru aplicarea prevederilor alin. 1 al pct. 1.2.6 din anexa nr. 1^1 la Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările și completările ulterioare; acești principali poluanți se stabilesc ca urmare a aplicării prevederilor pct. 1.4 al pct. 1 din anexa nr. 1^1 din Legea nr. 107/1996, cu modificările și completările ulterioare.

(9)Lista de principali poluanți prezenți la nivel național, evacuați în cantități relevante în toate apele de suprafață din bazinul hidrografic național, completează lista substanțelor prioritare prevăzută în anexa nr. 2, se actualizează periodic, în funcție de apariția de noi principali poluanți identificați la nivel național la revizuirea impactului activităților umane asupra stării corpurilor de apă din planurile de management, componenta calitativă a schemelor directoare, în scopul aplicării prevederilor lit. c) și alin. (2) al pct. 1.3.3 din anexa nr. 1^1 la Legea nr. 107/1996, cu modificările și completările ulterioare, și ale alin. (8), la propunerea autorității competente.

(10)Autoritatea competentă ia măsurile necesare pentru a se asigura că atât planurile actualizate de management a bazinelor hidrografice, elaborate în conformitate cu art. 43 alin. (1^5) din Legea nr. 107/1996, cu modificările și completările ulterioare, și care conțin rezultatele și impactul măsurilor întreprinse pentru prevenirea poluării chimice a apelor de suprafață, cât și raportul intermediar cuprinzând progresele înregistrate în punerea în aplicare a programelor de măsuri, planificate în conformitate cu art. 44^1 alin. (3) din Legea nr. 107/1996, cu modificările și completările ulterioare, sunt publicate pe site-ul autorității competente.

(11)Autoritatea competentă ia măsuri pentru analiza evoluției pe termen lung a concentrațiilor substanțelor prevăzute la nr. crt. 2, 5, 6, 7, 12, 15-18, 20, 21, 26, 28, 30, 34-37, 43 și 44 prevăzute în anexa nr. 1 partea A, care tind să se acumuleze în sedimente și/sau în biotă, monitorizând aceste substanțe și în sedimente și/sau biotă dacă analiza tendințelor realizată numai pe baza monitorizării stării apei de suprafață, efectuate în conformitate cu art. 35 din Legea nr. 107/1996, cu modificările și completările ulterioare, nu este relevantă. Autoritatea competentă ia măsuri pentru a se asigura, pentru aplicarea art. 2^1-2^5 și art. 43 din Legea nr. 107/1996, cu modificările și completările ulterioare, că aceste concentrații nu cresc în mod considerabil în sedimente și/sau în biota respectivă în timp; autoritatea competentă stabilește frecvența necesară monitorizării sedimentelor și/sau a biotei, astfel încât să furnizeze suficiente date necesare pentru o analiză credibilă a tendințelor pe termen lung și o propune spre aprobare autorității responsabile. Cea mai redusă frecvență de monitorizare acceptabilă este de o dată la fiecare 3 ani, exceptând cazurile în care cunoștințele tehnice și opinia experților justifică o frecvență mai mare.

(12)Pentru aplicarea prevederilor prezentului alineat se utilizează ghidurile tehnice sau metodologiile comunitare relevante, existente la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri pentru:

a)strategiile de monitorizare și metodele analitice aplicabile substanțelor, inclusiv pentru prelevarea și monitorizarea biotei, pentru:

b)monitorizarea substanțelor în biotă, astfel cum se prevede la alin. (2)-(6);

c)metode analitice care respectă criteriile minime de performanță stabilite la pct. 2 și 3 din anexa nr. 3 la hotărâre, în cazul substanțelor noi, numerotate de la 34 la 45 în anexa nr. 1 partea A, precum și al substanțelor pentru care SCM-urile din anexa nr. 1 partea A sunt mai stricte decât cele stabilite pentru primul plan de management aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 80/2011, respectiv substanțele prevăzute la nr. crt. 2, 5, 15, 20, 22, 23 și 28 din anexa nr. 1 partea A.

(13)În cazul substanțelor pentru care nu au fost elaborate ghiduri tehnice la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, termenul prevăzut la alin. (1) lit. a) se stabilește până la data de 22 decembrie 2018, respectiv până la data de 22 decembrie 2027.

Articolul 4

(1)În planurile de management al bazinelor hidrografice, elaborate în conformitate cu art. 6, art. 43 alin. (1^4) și (1^5), art. 44^1 alin. (2) și (3), art. 45 și anexa nr. 1^3 și în completarea cerințelor pct. 1.4.3 din anexa nr. 1^1 la Legea nr. 107/1996, cu modificările și completările ulterioare, referitoare la harta de prezentare a stării chimice globale cu substanțele din anexa nr. 2 la hotărâre, care atestă atingerea obiectivelor și obligațiilor prevăzute la art. 2^1 și anexa nr. 3 la Legea nr. 107/1996, cu modificările și completările ulterioare, raportarea autorității competente poate avea forma unui set de hărți, câte una pentru fiecare substanță prioritară individuală, pentru claritatea formatului de raportare; fiecare hartă include informațiile actualizate referitoare la starea chimică pentru fiecare dintre substanțele prioritare prevăzute la lit. a)-c) obținute ca urmare a revizuirii impactului activităților umane, în completarea informațiilor existente pentru restul de substanțe din anexa nr. 1 partea A la prezentul program și raportate în cadrul primului plan de management, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 80/2011, astfel:

a)substanțele prevăzute la nr. crt. 5, 21, 28, 30, 35, 37, 43 și 44 - substanțe care se comportă la fel ca substanțele persistente, bioacumulabile și toxice (PBT) omniprezente;

b)substanțele prevăzute la nr. crt. 34-45 - substanțe nou-identificate la revizuirea impactului;

c)substanțele prevăzute la nr. crt. 2, 5, 15, 20, 22, 23 și 28 - substanțe cu SCM-uri revizuite, mai stricte;

(2)Autoritatea competentă poate prezenta și marja de deviere de la valorile SCM pentru fiecare dintre substanțele prevăzute la alin. (1), în cadrul planurilor de management al bazinelor hidrografice menționate la alin. (1).

(3)Autoritatea competentă elaborează aceste hărți individuale pentru a asigura intercomparabilitatea acestora în raportarea globală la nivel de bazin hidrografic internațional și la nivel comunitar.

(4)Autoritatea competentă poate monitoriza substanțele prevăzute la nr. crt. 5, 21, 28, 30, 35, 37, 43 și 44 din anexa nr. 1 partea A cu o frecvență mai mică decât frecvența anuală prevăzută în art. 3 alin. (7) din program și prevederile din anexa nr. 1^1 la Legea nr. 107/1996, cu modificările și completările ulterioare, în cazul substanțelor prioritare, cu condiția ca monitorizarea să fie reprezentativă și să fie disponibilă o bază statistică solidă privind prezența acestor substanțe în mediul acvatic. În conformitate cu prevederile art. 3 alin. (11) din program, monitorizarea se efectuează din 3 în 3 ani, exceptând cazurile în care cunoștințele tehnice și opinia experților justifică un alt interval.

Articolul 5

(1)Substanțele care pot prezenta risc semnificativ de persistență, bioacumulare și toxicitate la nivel comunitar pentru mediul acvatic sau prin intermediul mediului acvatic și pentru care datele de monitorizare existente la nivel comunitar sunt insuficiente fac parte din Lista de supraveghere, pentru care urmează să se colecteze date de monitorizare la nivel național, necesare aplicării prevederilor art. 43 alin. (5) lit. a) și c) din Legea nr. 107/1996, cu modificările și completările ulterioare.

(2)Prima listă de supraveghere conține 10 substanțe sau grupuri de substanțe și este adoptată prin Decizia de punere în aplicare (UE) 2015/495 a Comisiei din 20 martie 2015 de stabilire a unei liste de supraveghere a substanțelor pentru monitorizare la nivelul UE în domeniul apei, în temeiul Directivei 2008/105/CE a Parlamentului European și a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L, nr. 78 din 24 martie 2015; lista se poate completa cu câte o substanță la fiecare actualizare a listei de supraveghere, până la un număr maximum de 14 substanțe.

(3)Autoritatea competentă monitorizează fiecare dintre cele 10 substanțe sau grupe de substanțe din lista de supraveghere stabilită prin Decizia 2015/495/CE pentru o perioadă de cel puțin 12 luni consecutive, începând cu data intrării în vigoare a prezentului program, la stațiile de monitorizare reprezentative selectate la nivel național; pentru fiecare substanță inclusă ulterior în lista de supraveghere actualizată la nivel comunitar, autoritatea competentă începe monitorizarea în termen de 6 luni de la includerea în lista actualizată.

(4)Autoritatea competentă selectează numărul de stații de monitorizare naționale reprezentative la nivel național, aplicând cumulat următoarele patru criterii:

a)cel puțin o stație de monitorizare la nivel național;

b)încă o stație de monitorizare dacă statul membru respectiv are peste un milion de locuitori;

c)numărul de stații de monitorizare egal cu rezultatul obținut prin împărțirea ariei sale geografice în kmp la 60.000, rotunjit la numărul întreg cel mai apropiat;

d)numărul de stații de monitorizare egal cu rezultatul obținut prin împărțirea populației sale la 5 milioane, rotunjit la numărul întreg cel mai apropiat.

La alegerea stațiilor reprezentative de monitorizare, a frecvenței și a calendarului de monitorizare pentru fiecare substanță, autoritatea competentă ține seamă de modurile de utilizare și de posibila apariție a substanței în apele de suprafață; frecvența monitorizării este de cel puțin o dată pe an.

(5)Dacă autoritatea competentă deține date de monitorizare suficiente, comparabile, reprezentative și recente pentru o anumită substanță sau grupe de substanțe din cele 10, din programe sau studii de monitorizare existente pe plan național, altele decât programul de monitorizare prevăzut la alin. (3), poate decide să nu efectueze monitorizarea suplimentară solicitată pentru substanța respectivă aflată în lista de supraveghere, cu condiția ca substanța să fi fost monitorizată prin utilizarea unei metodologii care respectă cerințele prevăzute în ghidurile tehnice comunitare elaborate pentru monitorizarea listei de supraveghere, în conformitate cu prevederile alin. (3) și (4).

(6)Autoritatea responsabilă coordonează activitatea de raportare către Comisia Europeană a rezultatelor monitorizării obținute ca urmare a aplicării prevederilor alin. (3)-(5), efectuată de autoritatea competentă. Rezultatele monitorizării substanțelor din prima lista de supraveghere de 10 substanțe se raportează la data de 20 decembrie 2016 și ulterior la fiecare 12 luni, pe perioada în care fiecare substanță dintre cele 10 este menținută pe lista de supraveghere comunitară. Pentru fiecare substanță nou-inclusă, autoritatea competentă raportează Comisiei Europene rezultatele monitorizării, în termen de 21 de luni de la includerea respectivei substanțe în lista de supraveghere și ulterior la fiecare 12 luni, pe perioada în care respectiva substanță este menținută pe lista de supraveghere comunitară. Raportul include și informațiile naționale cu privire la reprezentativitatea stațiilor de monitorizare și la strategia de monitorizare, alături de informațiile solicitate de Decizia 2015/495/CE.

Articolul 6

(1)Autoritatea competentă poate desemna zone de amestec adiacente punctelor de evacuare, zone în care concentrațiile uneia sau mai multor substanțe din anexa A pot depăși SCM-urile stabilite, cu condiția ca aceste zone să nu afecteze conformitatea restului corpului de apă de suprafață cu aceste SCM.

(2)Zonele de amestec desemnate de autoritatea competentă, în conformitate cu prevederile alin. (1), se includ în planul național de management al bazinului hidrografic al Dunării de pe teritoriul României, delimitat în conformitate cu prevederile art. 6 alin. (3) din Legea nr. 107/1996, cu modificările și completările ulterioare. Informațiile referitoare la zonele de amestec includ:

a)abordările și metodologiile aplicate pentru a identifica și desemna zonele de amestec; șib) măsurile adoptate în vederea reducerii pe viitor a întinderii zonelor de amestec; aceste măsuri aplică prevederile anexei nr. 3 pct. C lit. k) din Legea nr. 107/1996, cu modificările și completările ulterioare, sau reglementările privind autorizarea emisiilor industriale prevăzute în anexa nr. 3 pct. C lit. g) din Legea nr. 107/1996, cu modificările și completările ulterioare, sau din Legea nr. 278/2013 privind emisiile industriale, reglementări care se includ în autorizațiile revizuite, acordate pentru toate emisiile industriale care sunt evacuate în zonele de amestec desemnate.

(3)La desemnarea zonelor de amestec, autoritatea competentă se asigură că suprafața oricărei astfel de zone este:

a)restricționată la proximitatea punctului de evacuare;

b)proporțională în raport cu concentrațiile de substanțe prioritare din emisiile industriale de la punctul de evacuare ce conțin aceste substanțe; aceste concentrații, stabilite în conformitate cu cele mai bune tehnici disponibile, se includ în autorizațiile revizuite în conformitate cu prevederile alin. (2) sau al oricăror altor prevederi legislative naționale și comunitare privind emisiile de substanțe, în scopul aplicării prevederilor art. 2^8 și art. 43 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 107/1996, cu modificările și completările ulterioare; autorizațiile revizuite includ și revizuirea procedurilor de control adecvate emisiilor industriale revizuite.

Articolul 7

(1)Autoritatea responsabilă și autoritatea competentă nu încalcă obligațiile stabilite prin prezentul program prin depășirea limitei impuse de un SCM, în cazul în care poate demonstra că:

a)depășirea s-a datorat unei surse de poluare din afara jurisdicției naționale a acestuia;

b)din cauza unei astfel de poluări transfrontaliere nu a putut lua măsuri eficiente pentru a se conforma cu SCM-urile relevante; șic) a aplicat mecanismele de coordonare stabilite la art. 6 din Legea nr. 107/1996, cu modificările și completările ulterioare, sau, după caz, a recurs la dispozițiile art. 2^3, 2^4, 2^5 și 43 din Legea nr. 107/1996, cu completările și modificările ulterioare, pentru corpurile de apă afectate de poluarea transfrontalieră.

(2)Autoritatea responsabilă și autoritatea competentă utilizează mecanismul prevăzut la art. 44^3 din Legea nr. 107/1996, cu modificările și ulterioare, pentru a furniza Comisiei informațiile necesare în situațiile prevăzute la alin. (1), precum și un rezumat al măsurilor adoptate în legătură cu poluarea transfrontalieră, în cadrul planului de management al bazinului hidrografic în cauză, în conformitate cu obligațiile de raportare prevăzute la art. 44^1 din Legea nr. 107/1996, cu modificările și completările ulterioare.

Articolul 8

(1)Pe baza informațiilor obținute prin aplicarea prevederilor art. 35 și art. 43 alin. (1^4) și (1^5) din Legea nr. 107/1996, cu modificările și completările ulterioare, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 166/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 ianuarie 2006 de instituire a unui registru european al emisiilor și transferului de poluanți și de modificare a Directivelor 91/689/CEE și 96/61/CE ale Consiliului și al altor date disponibile referitoare la emisiile, evacuările și pierderile de substanțe prioritar periculoase și principalii poluanți, autoritatea competentă elaborează un inventar al emisiilor, evacuărilor și pierderilor pentru toate substanțele vizate de prezentul program, pentru fiecare district de bazin hidrografic sau parte a unui district de bazin hidrografic.

(2)Inventarul prevăzut la alin. (1) include și hărți ale emisiilor, evacuărilor și pierderilor pentru toate substanțele prevăzute în anexa nr. 1 partea A, precum și concentrația acestor substanțe din sedimente și biotă, după caz.

(3)Perioada de referință pentru estimarea concentrațiilor de substanțe înregistrate în inventarul prevăzut la alin. (1) este fixată la un an, următorul inventar fiind cel care ia în considerare anul 2016, urmat apoi de inventare periodice care iau în considerare oricare an din fiecare interval de 3 ani ulteriori. Pentru substanțele prioritare nr. 1, 3, 8, 9, 13, 14, 18, 19, 29, 33, 34, 36, 38, 39, 40, 41, 42, 44, 45 din anexa nr. 2, pentru care se regăsesc reglementări și în Hotărârea Guvernului nr. 1.559/2004 privind procedura de omologare a produselor de protecție a plantelor în vederea plasării pe piață și a utilizării lor pe teritoriul României, cu modificările și completările ulterioare, datele introduse în următorul inventar reprezintă media anilor 2017-2019 și inventarele ulterioare acestuia respectă ciclurile ulterioare de câte 3 ani.

(4)Autoritatea competentă comunică Comisiei Europene, pentru aplicarea obligațiilor de raportare prevăzute la art. 44^1 alin. (1) din Legea nr. 107/1996, cu modificările și completările ulterioare, inventarele întocmite în conformitate cu prevederile alin. (1) și (2) și menționează perioadele de referință luate în considerare.

(5)Autoritatea competentă actualizează inventarele în cadrul revizuirilor analizelor caracteristicilor bazinelor hidrografice, efectuate pentru aplicarea prevederilor art. 43 alin. (1^5) din Legea nr. 107/1996, cu modificările și completările ulterioare.

(6)Perioada de referință pentru determinarea valorilor înregistrate în inventarele actualizate o constituie anul precedent celui în care se încheie analiza; pentru substanțele prioritare nr. 1, 3, 8, 9, 13, 14, 18, 19, 29, 33, 34, 36, 38, 39, 40, 41, 42, 44, 45 din anexa nr. 2, pentru care se regăsesc reglementări și în Hotărârea Guvernului nr. 1.559/2004 privind procedura de omologare a produselor de protecție a plantelor în vederea plasării pe piață și a utilizării lor pe teritoriul României, cu modificările și completările ulterioare, datele introduse pot fi calculate ca fiind media celor 3 ani anteriori încheierii analizei.

(7)Autoritatea competentă publică inventarele actualizate în planurile actualizate de management al bazinelor hidrografice, în conformitate cu prevederile art. 43 alin. (1^4) și (1^5) din Legea nr. 107/1996, cu modificările și completările ulterioare.

Articolul 9

(1)Autoritatea competentă transmite Comisiei Europene rapoartele întocmite pentru aplicarea prevederilor art. 44^3 din Legea nr. 107/1996, cu modificările și completările ulterioare, și cele cu privire la poluarea transfrontalieră și aplică măsurile suplimentare specifice stabilite la nivel comunitar, inclusiv măsuri privind controlul emisiilor, dacă analiza rapoartelor transmise de statele membre a impus modificări legislative la nivel comunitar.

(2)Pentru substanțele prioritare care se încadrează în domeniul de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 1.907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1.488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 396 din 29 mai 2007, Regulamentului (CE) nr. 1.107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare și de abrogare a Directivelor 79/117/CEE și 91/414/CEE ale Consiliului, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 309 din 24 noiembrie 2009, și Regulamentul (UE) nr. 528/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 mai 2012 privind punerea la dispoziție pe piață și utilizarea produselor biocide, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 167 din 27 iunie 2012, sau al Legii nr. 278/2013, rapoartele, elaborate și transmise în conformitate cu prevederile alin. (1), evidențiază dacă măsurile stabilite de prevederile art. 2^1 alin. (1) lit. a)-d) din Legea nr. 107/1996, cu modificările și completările ulterioare, pentru stoparea sau eliminarea treptată a evacuărilor, emisiilor și pierderilor de substanțe prioritar periculoase care sunt aplicate la nivel național sunt suficiente și aplică măsurile suplimentare relevante stabilite la nivel comunitar pentru atingerea acestui obiectiv, după stabilirea acestora.

(3)Dacă analiza rezultatelor raportului, transmis Comisiei în conformitate cu prevederile alin. (1) și (2), indică faptul că sunt necesare măsuri suplimentare la nivel național pentru aplicarea completă a art. 43 alin. (1^1) din Legea nr. 107/1996, cu modificările și completările ulterioare, în privința unei anumite substanțe aprobate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1.107/2009 sau al Regulamentului (UE) nr. 528/2012, autoritatea competentă aplică art. 21 sau art. 44 din Regulamentul (CE) nr. 1.107/2009 sau art. 15 sau 48 din Regulamentul (UE) nr. 528/2012, după caz, substanței respective sau produselor care conțin respectiva substanță, la solicitarea Comisiei.

(4)La aplicarea dispozițiilor regulamentelor menționate la alin. (3), autoritatea competentă ține cont de toate evaluările riscurilor, analizele socioeconomice și analizele de costuri-beneficii necesare, efectuate în conformitate cu prevederile regulamentelor respective, inclusiv în ceea ce privește disponibilitatea alternativelor.

Articolul 10

Anexa nr. 1 partea A și partea B fac parte integrantă din prezentul program.

Anexa nr. 1

la program

Standardele de calitate a mediului pentru

substanțele prioritare și o serie de alți poluanțiPartea A Standarde de calitate a mediului (SCM)

MA: media anuală

CMA: concentrația maximă admisibilă

Unitate: (мg/l) pentru coloanele 4-7

(мg/kg de greutate umedă) pentru coloana 8

*1) CAS: Chemical Abstracts Service - Serviciul de catalogare a substanțelor chimice.

*2) Acest parametru reprezintă standardul de calitate a mediului exprimat ca valoare medie anuală (SCM-MA). În afară de cazul în care se specifică altfel, acesta se aplică la concentrația totală a tuturor izomerilor.

*3) Apele de suprafață interioare cuprind râurile și lacurile, precum și corpurile de apă artificiale sau puternic modificate care au legătură cu acestea.

*4) Acest parametru reprezintă standardul de calitate a mediului exprimat sub formă de concentrație maximă admisibilă (SCM-CMA). Atunci când pentru SCM-CMA apare indicația "nu se aplică", se consideră că valorile SCM-MA asigură protecție împotriva vârfurilor de poluare pe termen scurt care apar în cazul evacuărilor continue, deoarece acestea sunt semnificativ mai scăzute decât valorile obținute pe baza toxicității acute.

*5) Pentru grupul de substanțe prioritare reprezentat de difenileterii bromurați (nr. 5), SCM-urile se referă la suma concentrațiilor izomerilor de poziție cu numerele 28, 47, 99, 100, 153 și 154.

*6) Pentru cadmiu și compușii săi, poziția nr. 6, valorile SCM-urilor variază în funcție de duritatea apei, pentru care s-au stabilit cinci clase: clasa 1: < 40 mg CaCO(3)/l, clasa 2: 40 până la < 50 mg CaCO(3)/l, clasa 3: 50 până la < 100 mg CaCO(3)/l, clasa 4: 100 până la < 200 mg CaCO(3)/l și clasa 5: = 200 mg CaCO(3)/l.

*7) Această substanță nu este o substanță prioritară, ci unul dintre ceilalți poluanți pentru care SCM-urile sunt identice cu cele stabilite în legislația aplicată înainte de 13 ianuarie 2009.

*8) Nu este precizat niciun parametru anume pentru acest grup de substanțe. Parametrul sau parametrii anume trebuie definiți cu ajutorul metodei analitice.

*9) DDT total cuprinde suma izomerilor 1,1,1-triclor-2,2 bis (p-clorfenil) etan (nr. CAS 50-29-3; nr. UE 200-024-3); 1,1,1-triclor-2 (o-clorfenil)-2-(p-clorfenil) etan (nr. CAS 789-02-6; nr. UE 212-332-5); 1,1-diclor-2,2 bis (p-clorfenil) etilenă (nr. CAS 72-55-9; nr. UE 200-784-6); și 1,1-diclor-2,2 bis (p-clorfenil) etan (nr. CAS 72-54-8; nr. UE 200-783-0).

*10) Nu sunt disponibile suficiente informații pentru a stabili un SCM-CMA pentru aceste substanțe.

*11) Pentru grupul de substanțe prioritare reprezentat de hidrocarburile poliaromatice (HAP) (nr. 28), SCM-ul pentru biotă și SCM-MA aferente pentru apă se referă la concentrația benzo(a)pirenului și se bazează pe toxicitatea acestuia. Benzo(a)pirenul poate fi considerat un marcator pentru celelalte hidrocarburi aromatice policiclice, așadar numai benzo(a)pirenul trebuie monitorizat în vederea comparației cu SCM pentru biotă sau cu SCM-MA aferente pentru apă.

*12) Exceptând cazul în care se indică altfel, SCM pentru biotă se referă la pești. Ca alternativă, se poate monitoriza în loc un taxon alternativ al biotei sau o altă matrice, cu condiția ca SCM-urile aplicate să ofere un nivel de protecție echivalent. Pentru substanțele cu numerele 15 și 28, biota se referă la crustacee și moluște. În vederea evaluării stării chimice, monitorizarea fluorantenului și a PAH la pești nu este adecvată. Pentru substanța cu numărul 37, respectiv dioxine și compuși de tip dioxină, SCM pentru biotă se referă la pești, crustacee și moluște; în conformitate cu secțiunea 5.3 din anexa la Regulamentul (UE) nr. 1.259/2011 al Comisiei din 2 decembrie 2011 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1.881/2006 în ceea ce privește nivelurile maxime pentru dioxine, PCB de tipul dioxinei și PCB care nu sunt de tipul dioxinei în produsele alimentare (JO L 320, 3.12.2011, p. 18).

*13) Aceste SCM-uri se referă la concentrațiile biodisponibile ale substanțelor.

*14) Policlor dibenzo dioxine: dibenzo-p-dioxine policlorurate; Policlor dibenzo furani: dibenzofurani policlorurați; PCB-DL: difenili policlorurați tip dioxină; TEQ: echivalenți toxici conform factorilor de echivalență toxică ai Organizației Mondiale a Sănătății 2005.

N.A. - nu se aplică

Partea B Aplicarea SCM-urilor prevăzute în partea A1. Coloanele 4 și 5 din tabel: pentru orice corp de apă de suprafață, aplicarea MA-SCM înseamnă că, pentru fiecare punct de supraveghere reprezentativ al acestui corp de apă, media aritmetică a concentrațiilor măsurate în diferite perioade ale anului nu depășește valoarea standard.

Calculul mediei aritmetice, metoda analitică folosită și, în cazul în care nicio metodă analitică adecvată nu îndeplinește criteriile minime de performanță, metoda de aplicare a unui SCM trebuie să fie conforme cu actele de punere în aplicare prin care se adoptă specificații tehnice pentru monitorizarea din punct de vedere chimic și pentru calitatea rezultatelor analitice în conformitate cu Legea nr. 107/1996, cu modificările și completările ulterioare.

2.Coloanele 6 și 7 din tabel: pentru orice corp de apă de suprafață dat, aplicarea SCM-CMA înseamnă că, la orice punct de monitorizare reprezentativ din corpul de apă, concentrația măsurată nu depășește standardul.

Cu toate acestea, în conformitate cu punctul 1.3.4 din anexa nr. 1^1 la Legea nr. 107/1996, cu modificările și completările ulterioare, autoritatea competentă poate introduce metode statistice, precum calculul percentilelor, pentru a asigura un nivel acceptabil de încredere și precizie la stabilirea conformității cu SCM-CMA. În acest caz, metodele statistice respective trebuie să respecte normele detaliate stabilite în conformitate cu procedura de examinare menționată la art. 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie.

3.SCM-urile pentru apă stabilite în prezenta anexă sunt exprimate în concentrații totale în întreaga probă de apă.

Prin excepție de la primul paragraf, în cazul cadmiului, a plumbului, a mercurului și a nichelului, denumite în continuare metale, SCM-urile pentru apă se referă la concentrația de substanțe dizolvate, și anume la faza dizolvată a unei probe de apă obținute prin filtrarea cu ajutorul unui filtru de 0,45 мm sau prin orice altă pretratare echivalentă, ori, atunci când se specifică acest lucru, la concentrația bio disponibilă.

În evaluarea rezultatelor monitorizării în raport cu SCM-urile relevante, autoritatea competentă poate ține cont de:

a)concentrațiile de fond naturale pentru metale și compușii acestora, în cazul în care aceste concentrații nu permit conformarea cu SCM-urile relevante;

b)duritatea, pH-ul, carbonul organic dizolvat sau alți parametri de calitate a apei care afectează biodisponibilitatea metalelor, concentrațiile biodisponibile fiind stabilite pe baza unei modelări adecvate a biodisponibilității.