Lege Nr. 14 din 8 februarie 1991

Parlamentul României adopta prezenta lege.

Capitolul 1Dispoziţii generale

Articolul 1

(1)Pentru munca prestată în condiţiile prevăzute în contractul individual de muncă, fiecare persoana are dreptul la un salariu în bani, convenit la încheierea contractului. (2) Salariul cuprinde salariul de baza, adaosurile şi sporurile la acesta. (3) Salariul de baza se stabileşte pentru fiecare salariat în raport cu calificarea, importanţa, complexitatea lucrărilor ce revin postului în care este încadrat, cu pregătirea şi competenţa profesională. (4) Adaosurile şi sporurile la salariul de baza se acordă în raport cu rezultatele obţinute, condiţiile concrete în care se desfăşoară activitatea şi, după caz, vechimea în munca. (5) Adaosurile şi sporurile la salariul de baza se iau în calcul la stabilirea drepturilor care se determina în raport de salariu, în măsura în care se prevede prin lege. (6) Salariul de baza, adaosurile şi sporurile sînt confidenţiale.

Articolul 2

La stabilirea salariului nu pot fi făcute discriminări pe criterii politice, etnice, confesionale, de vîrsta, sex sau de stare materială.

Articolul 3

Prevederile prezentei legi se aplică:

a)persoanelor angajate cu domiciliul în România sau care au autorizaţie de a lucra în România, dacă îşi desfăşoară activitatea în ţara; b) cetăţenilor români angajaţi ai unităţilor constituite pe teritoriul României, care îşi desfăşoară activitatea peste hotare.

Capitolul 2Modul de stabilire a salariilor şi rolul statului în protecţia socială a salariaţilor

Articolul 4

(1)Sistemul de salarizare pe baza căruia se fixează salariile individuale se stabileşte potrivit prevederilor prezentei legi, în raport cu forma de organizare a unităţii, modul de finanţare şi caracterul activităţii. (2) Salariile se stabilesc prin negocieri colective sau, după caz, individuale, între persoanele juridice sau fizice care angajează şi salariaţi sau reprezentanţi ai acestora, în funcţie de posibilităţile financiare ale persoanei care angajează. (3) Fac excepţie: a) salariile personalului unităţilor bugetare, care se stabilesc de către Guvern, cu consultarea sindicatelor, precum şi salariile personalului organelor puterii legislative, executive şi judecătoreşti, care se stabilesc prin lege; b) salariile personalului regiilor autonome cu specific deosebit, nominalizate de Guvern, care se stabilesc în acelaşi mod ca la unităţile bugetare; c) salariile conducătorilor de societăţi comerciale şi regii autonome, care se stabilesc de către organele împuternicite sa numească aceste persoane. (4) Modificarea salariilor determinate prin negociere nu poate fi cerută de părţile din contractul de muncă mai înainte de împlinirea unui an de la data stabilirii lor.

Articolul 5

(1)Salariul de baza minim pe ţara se stabileşte prin hotărîre a Guvernului, după consultarea sindicatelor şi a patronatului. (2) Salariile de baza determinate prin negociere, precum şi cele stabilite prin hotărîri ale Guvernului sau prin legi, nu pot fi mai mici decît salariul de baza minim pe ţara aprobat pentru programul normal de muncă.

Articolul 6

În condiţiile creşterii preţurilor şi tarifelor, sistemul de compensare - indexare a salariilor de baza se stabileşte cu consultarea sindicatelor şi a patronatului, prin hotărîre a Guvernului.

Capitolul 3Dispoziţii tranzitorii şi finale

Articolul 7

(1)Plata salariului se face periodic, la intervale de cel mult o luna. (2) Drepturile băneşti cuvenite angajatului se plătesc înaintea oricăror alte obligaţii băneşti ale unităţii. (3) Salariul nu poate fi urmărit sau reţinut decît în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege. (4) În cazul decesului salariatului, drepturile băneşti care i se cuvin pînă la data la care s-a produs decesul se plătesc soţului supravieţuitor, copiilor sau părinţilor lui, iar în lipsa acestora se plătesc celorlalţi moştenitori în condiţiile dreptului comun.

Articolul 8

Pentru frînarea procesului inflationist şi a somajului, Guvernul, cu consultarea sindicatelor, poate lua, pentru o perioadă de cel mult un an, măsuri de moderare a creşterii salariilor prin introducerea unor impozite suplimentare suportate de către cel care angajează.

Articolul 9

La propunerea Guvernului, prin lege, se pot aproba prelungirea duratei de timp prevăzute la art. 8, precum şi inghetarea salariilor pe perioade limitate.

Articolul 10

În cazul în care, cu ocazia negocierii salariilor pentru anul 1991, apar divergenţe care nu pot fi soluţionate în termen de 30 de zile calendaristice, se va aplica sistemul de arbitraj reglementat prin Legea privind soluţionarea conflictelor colective de muncă.

Articolul 11

Prezenta lege intră în vigoare în termen de 30 de zile de la publicarea sa în Monitorul Oficial al României.

Articolul 12

Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abroga actele normative prevăzute în anexa, precum şi orice alte dispoziţii contrare.

Această lege a fost adoptată de Adunarea Deputaţilor în şedinţa din 5 februarie 1991.

PREŞEDINTELE ADUNĂRII DEPUTAŢILOR

MARŢIAN DAN

Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 7 februarie 1991.

PREŞEDINTELE SENATULUI

academician ALEXANDRU BÎRLĂDEANU

În temeiul art. 82 lit. m) din Decretul-lege nr. 92/1990 pentru alegerea parlamentului şi a Preşedintelui României, promulgăm Legea salarizarii şi dispunem publicarea sa în Monitorul Oficial al României.

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

Anexa 1

ACTE NORMATIVE

care se abroga la intrarea în vigoare a Legii salarizarii

–Legea retribuirii după cantitatea şi calitatea muncii nr. 57 din 29 octombrie 1974, republicată în 23 iulie 1980 în Buletinul Oficial nr. 59-60, cu excepţia art. 75, 193 alin. 1, art. 196 şi art. 197.

–Legea cu privire la principiile de baza ale perfecţionării sistemului de retribuire a muncii şi de repartiţie a veniturilor oamenilor muncii nr. 2 din 9 iulie 1983, publicată în Buletinul Oficial nr. 51 din 9 iulie 1983.

–Legea privind retribuirea în acord global şi în acord direct a personalului muncitor nr. 1 din 3 aprilie 1986, publicată în Buletinul Oficial nr. 21 din 10 aprilie 1986.

–Legea cu privire la majorarea retributiilor personalului muncitor nr. 4 din 29 iunie 1988, publicată în Buletinul Oficial nr. 36 din 4 iulie 1988.

–Legea privind perfecţionarea sistemului de retribuire pentru stimularea producţiei de export şi a exportului nr. 15 din 2 decembrie 1988, publicată în Buletinul Oficial nr. 62 din 7 decembrie 1988.

–Decretul Consiliului de Stat pentru aplicarea Legii retribuirii după cantitatea şi calitatea muncii, nr. 100 din 7 martie 1979.

–Decretul Consiliului de stat pentru majorarea retributiei personalului muncitor nr. 325 din 9 septembrie 1983, publicat în Buletinul Oficial nr. 66 din 10 septembrie 1983, cu excepţia art. 11 alin. 1.

–Decretul Consiliului de Stat privind aplicarea formei de retribuire în acord global şi a altor forme de retribuire specifice unor ramuri sau activităţi nr. 335 din 10 septembrie 1983, publicat în Buletinul Oficial nr. 69 din 13 septembrie 1983.

–Decretul Consiliului de Stat privind calcularea şi controlul utilizării fondului de retribuire nr. 336 din 10 septembrie 1983, publicat în Buletinul Oficial nr. 70 din 17 septembrie 1983.

–Decretul-lege privind modificarea şi completarea unor prevederi referitoare la salarizare şi alte drepturi ale personalului trimis în străinătate pentru realizarea de obiective şi lucrări nr. 79 din 8 februarie 1990, cu excepţia art. 5 şi art. 7.

–Decretul Consiliului de Stat pentru aplicarea majorării retributiilor personalului muncitor nr. 206 din 25 iulie 1988, publicat în Buletinul Oficial nr. 40 din 26 iulie 1988, cu excepţia art. 7.

–Decretul Consiliului de Stat privind fondul de participare a oamenilor muncii la realizarea producţiei, a beneficiilor şi la împărţirea beneficiilor şi a fondului de premiere pentru anul 1988 şi cotele de constituire a acestor fonduri pe anul 1989 nr. 105 din 24 aprilie 1989.