Decizie nr. 1.520 din 17 noiembrie 2009

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, excepţie ridicată de Florin Purigiu şi Călin Dragoş Alin în Dosarul nr. 1.420/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei ridicate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 8 mai 2009, pronunţată în Dosarul nr. 1.420/2/2009, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, excepţie ridicată de Florin Purigiu şi Călin Dragoş Alin într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva unei sentinţe prin care li s-a respins acordarea sporului de doctorat prevăzut de art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât titlul ştiinţific de doctor nu reprezintă o condiţie de exercitare a calităţii de judecător sau procuror. Se arată că recunoaşterea acestui spor, indiferent de performanţele profesionale ale deţinătorilor titlurilor de doctor sau doctor docent, constituie o discriminare în raport cu magistraţii care au o pregătire profesională mai temeinică decât cea a doctorilor în drept în chiar domeniul de activitate în care aceştia şi-au obţinut titlul ştiinţific. În fine, constituie o altă discriminare faptul că textul criticat nu recunoaşte în mod circumstanţiat acest spor, astfel încât se poate ajunge la situaţia ca un magistrat să obţină acest spor în condiţiile în care domeniul în care s-a obţinut titlul ştiinţific nu are nicio legătură cu activitatea judiciară.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este întemeiată, întrucât instituirea unui spor de doctorat la indemnizaţia de încadrare brută lunară, fără a se distinge între un titlu ştiinţific obţinut în materia dreptului sau unul într-o altă materie, nu are o justificare obiectivă şi rezonabilă şi nu îşi găseşte reflectarea în munca prestată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Avocatul Poporului apreciază că textul legal criticat este constituţional.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, publicată în Monitorul Oficial la României, Partea I, nr. 314 din 7 aprilie 2006, care au următorul cuprins:

Art. 5. – Judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora şi magistraţii-asistenţi care posedă titlul ştiinţific de doctor sau doctor docent beneficiază de un spor de 15% din indemnizaţia de încadrare brută lunară, care se acordă de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a solicitat.

Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi. Totodată, sunt invocate şi prevederile art. 2 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice şi art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ambele texte vizând principiul egalităţii în drepturi şi al nediscriminării.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că sporul de 15% din indemnizaţia de încadrare brută lunară acordat judecătorilor, procurorilor, personalului asimilat acestora şi magistraţilor-asistenţi care posedă titlul ştiinţific de doctor sau doctor docent reprezintă drepturi salariale suplimentare. Acordarea unor asemenea drepturi de natură salarială, care nu aparţin sferei drepturilor şi libertăţilor fundamentale, ţine de opţiunea exclusivă a legiuitorului. Desigur, o atare opţiune nu este una nelimitată, în sensul că la baza acesteia trebuie să stea o raţiune suficientă pentru instituirea unui asemenea spor. Astfel, raţiunea acordării acestui spor este încurajarea magistraţilor de a participa activ în viaţa ştiinţifică, de a-şi perfecţiona cunoştinţele într-un domeniu dat şi de a-şi îmbunătăţi performanţele profesionale la locul de muncă. Prin urmare, legiuitorul poate acorda un supliment la indemnizaţia de încadrare pentru cei ce deţin calitatea de doctor sau doctor docent, opţiunea sa fiind legitimată din punct de vedere constituţional.

În raport cu critica ce vizează faptul că acest spor se aplică generic magistraţilor care deţin titlul de doctor sau doctor docent, fără a se distinge între titlul ştiinţific obţinut în materia dreptului sau în alte materii, se reţine că aceasta apare ca fiind o chestiune de interpretare şi aplicare a legii. Angajatorul, precum şi instanţele de judecată trebuie să interpreteze şi să aplice acest text în raport cu raţiunea care a stat la baza adoptării sale. Astfel, aceştia trebuie să interpreteze în mod teleologic dispoziţiile legale criticate, fiind evident că acest spor vizează numai domeniul în care magistraţii, prin definiţie, îşi desfăşoară activitatea.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, excepţie ridicată de Florin Purigiu şi Călin Dragoş Alin în Dosarul nr. 1.420/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 noiembrie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Benke Karoly