Ordin Nr. 45 din 29 iunie 1995

Ministrul agriculturii şi alimentaţiei,

vazind Nota nr. 113.999 din 27 iunie 1995 a Agenţiei Naţionale Sanitare Veterinare, privind armonizarea legislaţiei sanitare veterinare naţionale cu cea a Uniunii Europene,

având în vedere prevederile art. 31 alin. 1 din Legea sanitară veterinara nr. 60/1974, modificată prin Legea nr. 75/1991,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 480/1994 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei, emite următorul ordin:

1.Se aprobă Norma sanitară veterinara privind decelarea trichinei din carnea proaspăta de porcine, vinat (urs, mistret) şi cabaline, şi Norma sanitară veterinara cuprinzând măsurile de supraveghere şi control al unor substanţe şi al reziduurilor acestora la animalele vii şi produsele lor, prevăzute în anexa, care face parte integrantă din prezentul ordin.

2.Prevederile pct. 1 al art. 5 cap. 1 partea a IV-a din Norme şi măsuri sanitare veterinare aprobate prin Ordinul ministrului agriculturii şi industriei alimentare nr. II 4/1975, precum şi orice alte reglementări contrare prezentului ordin, se abroga.

3.Agenţia Naţionala Sanitară Veterinara din cadrul Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei poate modifica anexele la normele aprobate prin prezentul ordin, în funcţie de noile reglementări internaţionale, având obligaţia de a comunică aceste modificări persoanelor interesate.

4.Agenţia Naţionala Sanitară Veterinara din cadrul Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei va aduce la îndeplinire prevederile prezentului ordin şi îl va comunică tuturor celor interesaţi.

Ordinul va fi publicat în Monitorul Oficial al României împreună cu anexele.

Ministrul agriculturii şi alimentaţiei,

Valeriu Tabara

NORMA SANITARĂ VETERINARA

privind decelarea trichinei din carnea proaspăta de porcine, vinat (urs, mistret) şi cabaline

Articolul 1

În sensul prezentei norme, se înţelege prin:

a)carne proaspăta: musculatura scheletica şi organele provenite de la animalele din speciile porcine (inclusiv mistret), urs, cabaline, care nu au fost supuse altui tratament de conservare, cu excepţia frigului (refrigerare, congelare);

b)produse din carne proaspăta: carnea tocata din speciile enunţate la lit. a) şi preparatele din carne cruda, cu sau fără membrana, care nu au fost supuse unui tratament termic adecvat;

c)examen: examenul efectuat într-un laborator autorizat pentru decelarea prezentei trichinei din carnea proaspăta şi în produsele din carnea proaspăta.

Articolul 2

1.Pentru a fi admisă pentru prelucrare în vederea consumului public sau pentru consumul public ca atare, carnea proaspăta şi produsele din carne proaspăta trebuie să fie supuse unui examen efectuat sub controlul şi responsabilitatea unui medic veterinar oficial.

2.Examenul trebuie să se efectueze după una dintre metodele autorizate cuprinse în anexa nr. 1.

3.Examenul trebuie să se efectueze în laboratoare autorizate care trebuie să îndeplinească, pentru a putea funcţiona, condiţiile cuprinse în anexa nr. 2.

Articolul 3

1.Examenul se executa imediat după tăiere şi se finalizează înaintea aplicării ştampilei de salubritate.

2.Marcarea carnii care a fost supusă examenului pentru decelarea trichinei se efectuează în condiţiile stabilite în anexa nr. 3.

Articolul 4

Admiterea unei unităţi pentru aplicarea tratamentului prin frig se decide de către autoritatea competentă pe baza îndeplinirii cerinţelor cuprinse în anexa nr. 4.

Articolul 5

1.Certificatele sanitare veterinare care însoţesc transportul de carne şi produse din carne trebuie să poarte şi ştampila prevăzută în anexa nr. 3.

2.Carnea şi produsele din carne destinate exportului sau provenite din import se supun aceloraşi reglementări privind examinarea, stampilarea şi garantarea, prin certificatul sanitar veterinar însoţitor, a efectuării examenului pentru decelarea trichinei.

3.Carnea proaspăta provenită din tari care aplica numai tratamentul prin congelare, conform prevederilor anexei nr. 4, poate fi admisă la import pe baza certificatelor sanitare veterinare emise de autoritatea competentă a tarii exportatoare, care garantează tratamentul aplicat şi sănătatea carnii ca urmare a acestui tratament.

Anexa 1

METODE PENTRU CERCETAREA TRICHINEI

I. Examenul trichineloscopic

a)Aparatura:

–trichineloscop cu lampa cu incandescenta şi cu o putere de marire de 50-80 până la 100 de ori;

–compresor, constituit din 2 plăcuţe de sticlă care se pot presa una peste alta, lama inferioară fiind divizata în 24 de cîmpuri egale;

–foarfeci mici curbe;

–o pensa mica;

–un cutit pentru taierea probelor;

–recipiente mici numerotate, destinate colectării probelor;

–pipete;

–o sticlă conţinând acid acetic şi una conţinând soluţie de hidroxid de potasiu pentru clarificare în caz de calcificare eventuala sau pentru a inmuia carnea uscata.

b)Recoltarea probelor

Din carcasa întreaga se recolteaza cel puţin o proba de mărimea unei nuci din fiecare pilier diafragmatic din apropierea părţii tendinoase.

Dacă nu exista decît un pilier diafragmatic, se recolteaza din acesta o proba de mărimea a 2 nuci.

În absenta pilierilor diafragmatici, se recolteaza 2 probe, de mărimea unei nuci, din partea musculara a diafragmei situata în apropierea coastelor sau a sternului, din musculatura limbii, din muschii maseteri şi din muschii abdominali.

Pentru piesele din carne: din fiecare piesa se recolteaza, din locuri diferite, din apropierea oaselor sau a tendoanelor, 3 probe de muschi scheletici fără grasime şi, pe cît posibil, de dimensiunea unei nuci.

Din preparatele crude se recolteaza, din 3 puncte diferite, cîte o proba de dimensiunea unei nuci.

c)Examenul trichineloscopic al carnurilor de vinat (urs, mistret)

Examinarea trichineloscopica a carnurilor de vinat se executa astfel:

–după identificarea prin numerotare a carcasei, se recolteaza, de la fiecare dintre muschii diafragmei, muschii intercostali sau abdominali, cîte 2 probe, în total 4 probe a cîte 20 grame pentru fiecare carcasa;

–din fiecare proba se executa cîte un compresor a 28 secţiuni, în total 4 compresoare pentru fiecare carcasa;

–secţiunile se clarifica, de preferinta, cu acid acetic 10% sau oţet alimentar de 9 grade la mistret, şi cu hidroxid de sodiu 3%, la urs. Când chisturile sunt calcificate, la ambele specii, clarificarea se face cu acid acetic 10% .

Norma de lucru pentru examenul trichineloscopic al vinatului este: un mistret sau un urs este echivalent cu 8 carcase.

d)Modul de lucru

Din fiecare dintre cele 2 probe recoltate de la carcasele întregi, examinatorul trebuie să taie cîte 7 fragmente (secţiuni) de mărimea unui bob de ovaz, deci 14 fragmente în total, iar în cazul în care este prezent un singur pilier diafragmatic, 14 fragmente din puncte aflate în apropierea tendoanelor, pe care le depune individual pe cimpurile lamei inferioare a compresorului şi le preseaza după montarea lamei superioare.

Dacă proba de examinat este uscata şi veche, înainte de a fi presata, ea trebuie ţinuta timp de 10-20 de minute în soluţie de hidroxid de potasiu, diluata cu doua părţi de apa.

Dacă, în cazul carcaselor întregi, probele provin din partea musculara a diafragmei, din musculatura limbii sau numai din musculatura abdominala, se taie 14 fragmente de mărimea unui bob de ovaz din fiecare proba, deci 28 fragmente în total.

Din fiecare proba recoltata din piese de carne sau preparate crude din carne se taie 4 fragmente de mărimea unui bob de ovaz, deci 12 fragmente în total.

Examenul trichineloscopic trebuie efectuat astfel încât fiecare preparat să fie examinat incet şi cu atenţie.

Dacă în cursul examenului trichineloscopic se deceleaza formaţiuni suspecte a căror natura nu poate fi determinata cu certitudine chiar şi cu ajutorul unui trichineloscop cu grosisment mai puternic, va trebui să se procedeze la un examen de control cu ajutorul microscopului.

Examenul microscopic se va efectua în asa fel, încât fiecare preparat să fie examinat incet şi cu atenţie, cu un grosisment de 30-40 de ori.

În caz de dubii, examenul trebuie repetat pe alte probe şi preparate, dacă este necesar cu un grosisment superior, până la obţinerea rezultatului precis. Examenul trichineloscopic trebuie să dureze cel puţin 3 minute pentru o proba.

În cazul utilizării probelor recoltate din partea musculara a diafragmei, din musculatura limbii din muschii maseteri sau din muschii abdominali, examenul trichineloscopic trebuie să dureze cel puţin 6 minute.

Timpul fixat pentru examinare nu cuprinde timpul necesar pentru recoltarea probelor şi pentru pregătirea preparatelor.

În mod obişnuit, un operator nu trebuie să examineze la trichineloscop mai mult de 840 secţiuni/zi şi numai în mod excepţional 1.050 secţiuni (fragmente).

II. Metoda digestiei artificiale

a)Aparatura şi materiale:

–cutite pentru recoltarea probelor;

–recipiente mici numerotate, care să poată fi închise pentru conservarea probelor, eventual până la o noua examinare;

–etuva;

–pâlnie din sticlă de 2 până la 3 litri, cu suport şi tub din cauciuc de racordare, pense sau cleme pentru închiderea sau deschiderea tubului din cauciuc;

–sita metalică sau din plastic (diametrul sitei 18 cm, cu ochiuri de 1 mm);

–etamina (pinza fina sau tifon);

–eprubeta subtiata la partea inferioară (conica);

–chiuveta;

–masina de tocat carne;

–stereomicroscop cu o putere de marire de 15-40 ori, dispunind de o luminozitate adecvată;

–lichidul de digestie, compus din 10 g pepsina (80 U/g FIP), 5 ml HCI 37%, aduse la 1 litru cu apa curenta.

b)Prelevarea probelor

Din carcasa întreaga se recolteaza cîte o proba de cel puţin 20 g din fiecare pilier diafragmatic din apropierea părţii tendinoase.

Dacă pilierii diafragmatici nu sunt prezenţi, se recolteaza aceeaşi cantitate din partea musculara a diafragmei sau din musculatura limbii, din muschii maseteri sau din musculatura abdominala.

Din piesele de carne se preleveaza o proba de 20 g cel puţin, din muschii scheletici, fără grasime şi, pe cît posibil, din apropierea oaselor sau tendoanelor.

c)Modul de lucru

Pentru examenul unei probe colective, provenind de la 10 carcase, se recolteaza cîte 10 g din fiecare proba individuală de 20 g. Celelalte 10 g rămase se păstrează pentru examen individual, dacă acesta va fi necesar.

Cele 10 probe a cîte 10 g fiecare sunt reunite într-o proba colectivă, care se marunteste cu ajutorul unei maşini de tocat cu diametrul sitei de 2 mm şi se aseaza fără a fi presate în sita acoperită la exterior cu etamina (tifon).

Sita este suspendată în pâlnia racordata printr-un tub din cauciuc la o eprubeta conica la partea inferioară. Pâlnia este umpluta cu lichidul de digestie până la nivelul care acoperă proba de analizat.

Raportul dintre carne şi lichidul de digestie trebuie să fie de aproximativ 1/20 - 1/30.

După incubare de 18-20 de ore la 37-39 grade Celsius, eprubeta conica se debranseaza de la pâlnie. Lichidul se elimina cu atenţie într-o placa Petri sau capsula de sticlă. Se clateste atent eprubeta, iar lichidul rezultat se toarna, de asemenea, în aceeaşi placa Petri sau capsula.

Se cercetează prezenta trichinelor cu ajutorul stereomicroscopului cu o putere de marire de 20-140 ori.

În cazul rezultatului pozitiv sau dubios al analizei probei colective, se procedează la analizarea individuală a probelor de cîte 10 g rămase din cele 20 g recoltate de la fiecare carcasa sau piesa de carne, conform celor prevăzute la lit. b).

III. Metoda digestiei artificiale pe probe colective

a)Aparatura şi reactivi

–un cutit şi pense pentru recoltarea probelor;

–o masina de tocat carne cu sita cu ochiurile având diametrul între 2-3 mm;

–balon Erlenmeyer de 3 litri cu dop din cauciuc sau vata;

–o pâlnie conica de separare cu capacitatea de 2.000 ml, cu robinet la partea inferioară;

–un stativ suport obişnuit cu picior în A de 29 cm lungime, prevăzut cu o tija de 80 cm;

–un inel metalic cu diametrul de 10-11 cm, ce se poate fixa pe tija suportului;

–o pensa prevăzută cu brate fără zimti (23-40 mm) care să poată fi ataşată unui suport cu manson dublu;

–o sita din plastic sau oţel inoxidabil, cu un diametru exterior de 11 cm şi cu ochiuri fine (0,177 mm);

–o pâlnie cu un diametru interior de cel puţin 12 cm;

–eprubete gradate de 100 ml;

–un stereomicroscop cu putere de marire de 15-40 ori, care să dispună de o iluminare corespunzătoare, sau un trichineloscop cu masa orizontala pentru compresor şi cu iluminare adecvată. În cazul utilizării stereomicroscopului, o serie de plăci Petri cu diametrul de 9 mm al căror fund a fost divizat în patrate de examinare de 10 x 10 mm cu ajutorul unui instrument ascutit;

–în cazul utilizării trichineloscopului, este necesară o cuva acrilica pentru numărarea larvelor, cu următoarele caracteristici:

1.fundul cuvei trebuie să aibă grosimea de 3 cm şi dimensiunile de 180 x 40 mm şi este împărţit în patrate;

2.pereţii laterali: 230 x 30 mm;

3.pereţii frontali: 40 x 20 mm.

Fundul şi pereţii frontali se fixează între cei 2 pereţi laterali, astfel încât sa formeze o cuva prevăzută cu 2 mici minere la cele 2 extremitati. Partea superioară a fundului trebuie să fie ridicată cu 7 până la 9 mm în raport cu baza cadrului format de pereţii laterali şi frontali. Pereţii trebuie să fie lipiti cu un material adeziv adecvat;

–mai multe pubele de 10 litri pentru decontaminare printr-un tratament cu formol al aparaturii şi pentru sucul digestiv care rămâne, în cazul rezultatului pozitiv;

–acid clorhidric concentrat (37%);

–pepsina cu concentraţia de 1:10.000 NF (Farmacopeea Naţionala a S.U.A.) care corespunde cu 1:12.500 BP (British Pharmacopea) sau cu 2.000 FIP (Federaţia Internationala de Farmacie);

–un număr de tavi care să poată cuprinde 50 probe a cîte 2 g fiecare;

–o balanţa cu precizie de 0,1 g.

b)Recoltarea probelor

Din carcasa întreaga se recolteaza o proba de aproximativ 2 g din unul dintre pilierii diafragmei din apropierea părţii tendinoase; dacă pilierii nu sunt prezenţi, se recolteaza aceeaşi cantitate din partea musculara a diafragmei sau din musculatura limbii din muschii maseteri sau din musculatura abdominala.

Din piesele de carne se recolteaza o proba de circa 2 g din muschii scheletici, fără grasime şi, dacă este posibil, cît mai aproape de os sau de tendon.

c)Metoda

1.a) Grupe complete de probe (100 o dată)

Se recolteaza o cantitate de aproximativ 1 g din fiecare din cele 100 de probe individuale. Proba colectivă se trece o dată prin masina de tocat carne.

Carnea tocata se introduce într-un balon Erlenmeyer de 3 litri şi se adauga 7 g pepsina, se acoperă cu 2 litri apa curenta preincalzita la 40-41 grade Celsius şi cu 25 ml HCI concentrat. Se agita amestecul pentru dizolvarea pepsinei. Soluţia are un pH în jur de 1,5-2,0:

–pentru digestie, balonul Erlenmeyer se introduce într-o etuva la temperatura de 40-41 grade Celsius timp de circa 4 ore; se agita manual de cel puţin 2 ori/ora;

–soluţia digerata se filtreaza printr-o sita pusă deasupra unei pâlnii conice de separare de 2 litri şi se lasă în repaus pe stativul-suport cel puţin o ora;

–se recolteaza 45 ml din conţinutul pâlniei de separare prin deschiderea robinetului, într-o eprubeta gradata de 100 ml care apoi se repartizează în trei plăci Petri, cu fundul divizat în patrate, cîte 15 ml pentru fiecare placa;

–fiecare placa Petri este minutios examinata la stereomicroscop pentru decelarea larvelor.

În cazul folosirii cuvelor pentru numărarea larvelor, cei 45 ml sunt repartizaţi în 2 cuve şi se examinează la trichineloscop.

Larvele apar pe fundul cuvei ca organisme cu forme caracteristice şi, dacă apa este calduta, se observa frecvent infasurarea şi desfăşurarea spiralelor:

–lichidul de digestie trebuie să fie examinat cît mai repede posibil. În nici un caz examenul nu trebuie aminat pentru a doua zi.

Dacă lichidele de digestie nu sunt suficient de transparente sau nu sunt examinate în primele 30 de minute de la preparare, ele se supun unui procedeu de clarificare după cum urmează: se trece proba finala de 45 ml într-o eprubeta gradata şi se lasă sa sedimenteze 10 minute; la sfârşitul intervalului se iau 30 ml din lichidul supernatant prin aspirare, iar la cei 15 ml rămaşi se adauga apa curenta până la obţinerea unui volum total de 45 ml; după o noua perioada de repaus de 10 minute, se iau 30 ml din lichidul supernatant prin aspirare; cei 15 ml rămaşi în eprubeta se trec într-o placa Petri sau cuva pentru numărarea larvelor şi se examinează. Se spala eprubeta gradata cu 10 ml apa de robinet şi se toarna în placa Petri sau în cuva pentru numărarea larvelor şi se examinează.

1.b) Grupele de cel puţin 100 de probe

La un grup complet de 100 de probe se pot adauga maximum 15 probe individuale pentru a fi examinate în acelaşi timp cu acestea. Dacă numărul probelor este superior lui 15 şi inferior lui 100, lichidul de digestie trebuie redus proporţional.

2.În cazul rezultatului pozitiv sau dubios la examenul unei probe colective, se recolteaza o proba de 20 g de la fiecare carcasa, conform indicaţiilor vizate la lit. b) de mai sus.

Probele de 20 g provenind de la 5 carcase trebuie reunite şi examinate după metoda descrisă mai sus.

Rezultă deci ca probele celor 100 de carcase examinate colectiv se vor împărţi în 20 de grupe, fiecare grupa reprezentind 5 carcase. Fiecare grupa de probe se va examina asa cum s-a descris mai sus.

Dacă se deceleaza trichina într-un grup de probe de la 5 carcase, de la fiecare carcasa aparţinând acelei grupe se vor recolta probe de 20 g şi se va examina după metoda descrisă

IV. Metoda digestiei pe probe colective cu agitatie mecanică/tehnica sedimentarii

a)Aparatura şi reactivi:

–un cutit sau foarfeci pentru taierea probelor;

–tavi compartimentate în 50 de careuri care să poată cuprinde fiecare cîte o proba de carne de circa 2 g;

–un stomacher Lab-blender 3500-Thermo model;

–pungi de plastic adaptate la stomacher Lab-blender;

–pâlnii de separare de forma conica pentru decantare, cu o capacitate de 2 litri, prevăzute cu robinete de siguranţă din teflon;

–suporturi cu inele şi dispozitiv de fixare;

–site fine, cu ochiuri de 0,177 mm de un diametru exterior de 11 cm cu structura din material inoxidabil;

–pâlnii cu diametru interior de cel puţin 12 cm pe care se pot aplica sitele;

–eprubete gradate de 100 ml;

–un dozator de 25 ml (eprubeta gradata prevăzută cu para de cauciuc);

–pahare cu o capacitate de 3 litri;

–o lingura sau o tija de sticlă pentru agitarea lichidului de digestie din borcan;

–o seringa de plastic cu un tub pentru aspirare;

–o lingura gradata de 6 g;

–un termometru cu o precizie +,- 0,5 grade Celsius însemnat de la 1 grad la 100 grade;

–un vibrator (agitator) electric;

–un releu care se aprinde şi se stinge la fiecare minut;

–un trineloscop prevăzut cu o masa orizontala sau un stereomicroscop cu luminozitate adecvată;

–cuva pentru numărarea larvelor (în cazul utilizării trichineloscopului). Cuva trebuie să fie formată din pereţi acrilici cu o grosime de 3 mm şi care trebuie să aibă următoarele caracteristici:

–fundul cuvei: 180 x 40 mm, divizat în patrate;

–pereţi laterali: 230 x 20 mm;

–pereţi frontali: 40 x 20 mm;

Fundul şi pereţii frontali se fixează între plăcile laterale, astfel încât sa formeze 2 minere la cele 2 extremitati. Partea superioară a fundului trebuie să se găsească ridicată la 7-9 mm în raport cu baza cadrului format de pereţii laterali şi frontali. Pereţii se fixează cu ajutorul unui adeziv corespunzător.

În cazul utilizării stereomicroscopului, un număr de plăci Petri cu diametru de 9 mm, al căror fond trebuie să fie divizat în patrate cu latura de 10 mm:

–soluţie de acid clorhidric 17,5%;

–pepsina cu concentraţia de 1:10.000 NF corespunzător la 1:12.500 BP, corespunzător la 2.000 FIP;

–mai multe pubele de 10 litri pentru decontaminarea printr-un tratament cu formol al aparaturii şi sucului digestiv, în caz de rezultat pozitiv.

b)Recoltarea probelor

Din carcasa întreaga se recolteaza o proba de circa 2 g din unul dintre pilierii diafragmatici din apropierea părţii tendinoase; dacă pilierii lipsesc, se recolteaza aceeaşi cantitate din partea musculara a diafragmei, din muschii maseteri sau din musculatura abdominala.

Din piesele din carne se recolteaza o proba de aproximativ 2 g din muschii scheletici fără grasime şi, pe cît posibil, cît mai aproape de os sau tendon.

c)Metoda

1.Procesul de diagnostic

1.1.Grupe complete de probe (100 probe o dată):

–se fixează la stomacherul 3500 o punga dubla din plastic şi se

regleaza la temperatura de 40-41 grade Celsius;

–se introduce un litru şi jumătate de apa calda la 33-35 grade

Celsius în punga interioară şi se aduce la 40-41 grade Celsius;

–se transfera în sac 25 ml de soluţie de acid clorhidric 17,5;

–se adauga apoi 100 de probe de circa 1 g fiecare (la 25-30 grade

Celsius) recoltate de la fiecare din probele individuale după

procesul vizat la lit. b);

–se adauga apoi 6 g de pepsina. Trebuie respectata riguros ordinea

operaţiilor pentru a evita descompunerea pepsinei;

–se digera în stomacher timp de 25 de minute;

–se ia punga de plastic din stomacher, se filtreaza lichidul de

digestie cu ajutorul sitei şi se lasă să curgă într-un pahar de 3

litri;

–se spala sacul de plastic cu 100 ml apa care se foloseşte apoi la

clatirea sitei şi se adauga la filtrul din pahar.

La un grup complet de 100 de probe se pot adauga maximum 15 probe individuale pentru a fi examinate în acelaşi timp cu acestea.

1.2.Grupe cu mai puţin de 100 de probe:

–se fixează la stomacherul 3500 o punga dubla din plastic şi se

regleaza la temperatura de 40-41 grade Celsius;

–se prepara un lichid de digestie amestecând un litru şi jumătate

de apa şi 25 ml acid clorhidric de concentraţie 17,5% . Se adauga

6 g pepsina şi se aduc la temperatura de 40-41 grade Celsius. Se

va respecta riguros ordinea operaţiunilor pentru a evita

descompunerea pepsinei;

–se determina un volum de lichid de digestie corespunzind la 15

ml/g de proba (astfel, pentru 30 de probe luate 30 x 15 ml = 450

ml) şi se transfera în sacul de plastic interior o dată cu

probele de carne de aproximativ 1 g ( la 25-30 grade Celsius) din

fiecare din probele individuale, după procedeul descris la lit.

b);

–se vărsa apa de 41 grade Celsius în sacul exterior până la

obţinerea unui volum total de 1 litru şi jumătate în cei 2 saci;

–se digera în stomacher timp de 25 de minute;

–se ridica punga de plastic din stomacher, se filtreaza lichidul de

digestie prin sita în paharul de 3 litri;

–se spala punga de plastic cu 100 ml apa care se va folosi la

clatirea sitei şi se adauga la lichidul din pahar.

2.Izolarea larvelor prin sedimentare:

–la lichidul de digestie din pahar se adauga 300-400 g de fulgi de

gheaţa pentru a obţine un volum de 2 litri. Se agita până se

topeste gheaţa. În cazul grupurilor mai mici de probe, cantitatea

de gheaţa se reduce;

–se transfera lichidul de digestie racit într-un recipient pentru

decantare de 2 litri, prevăzut cu un vibrator fixat cu o pensa

suplimentară;

–pentru sedimentare se lasă lichidul în recipientul pentru

decantare timp de 30 de minute, alternând cîte un minut de

vibrare şi unul de oprire;

–după 30 de minute, se introduc rapid 60 ml de sediment într-o

eprubeta gradata de 100 ml;

–se lasă proba în repaus în eprubeta, se inlatura lichidul

supernatant prin aspirare până rămâne în eprubeta un volum de 15

ml care se va examina pentru decelarea prezentei larvelor; pentru

aspirare se foloseşte o seringa din plastic prevăzută cu un tub

de plastic. Lungimea acestuia trebuie să fie astfel încât 15 ml

de lichid sa ramina în eprubeta gradata atunci când capatul

seringii se afla la nivelul marginii cilindrului;

–se introduc cei 15 ml rămaşi într-o cuva pentru numărarea

larvelor sau în 2 plăci Petri şi se examinează cu

trichineloscopul sau stereomicroscopul;

–lichidele de digestie trebuie examinate cît mai repede posibil.

În nici un caz examenul nu se lasă pentru a doua zi.

Dacă lichidele de digestie nu sunt suficient de transparente sau dacă nu se examinează în primele 30 de minute de la preparare, ele trebuie supuse unui procedeu de clarificare după cum urmează: se vărsa proba finala de 60 ml într-o eprubeta gradata şi se lasă sa sedimenteze timp de 10 minute. La sfârşitul intervalului se extrag prin aspirare 45 ml din lichidul supernatant şi se adauga apa curenta celor 15 ml rămaşi până se obţine un volum total de 45 ml. După o noua perioada de repaus de 10 minute se extrag prin aspirare 30 ml lichid supernatant, se trec cei 15 ml rămaşi într-o placa Petri sau într-o cuva pentru numărarea larvelor.

Se spala eprubeta gradata cu 10 ml de apa curenta; se adauga lichidul obţinut la proba din placa Petri sau în cuva pentru numărarea larvelor şi se procedează la examinare.

3.În cazul rezultatului pozitiv sau dubios la examenul probei colective, se recolteaza cîte o proba de 20 g de la fiecare carcasa conform prescripţiilor de la lit. b) de mai sus.

Probele de 20 g provenind de la 5 carcase se reunesc şi se examinează după metoda descrisă mai sus.

În acelaşi mod se examinează probele de 20 g de la 5 carcase. Dacă se deceleaza trichina într-un grup de probe de la 5 porci, probele de 20 g se recolteaza de la fiecare carcasa aparţinând acelui grup şi se examinează după metoda descrisă.

V. Metoda de digestie pe probe colective cu agitatie mecanică/tehnica de izolare prin filtrare

a)Aparatura şi reactivi

Aceleaşi de la lit. a) de la Metoda IV plus:

–o pâlnie Gelmar de un litru cu suport pentru filtru (diametrul suportului de 45 mm);

–discuri filtrante compuse din:

–un gratar din material inoxidabil, rotund, cu ochiuri fine de

0,35 mm, diametrul discului 45 mm;

–2 inele din cauciuc de o grosime de 1 mm, diametrul exterior 34

mm, diametrul interior 32 mm.

Gratarul trebuie să fie fixat între cele 2 inele cu ajutorul unui adeziv cu o compoziţie adecvată celor 2 materiale;

–un balon Erlenmeyer de 3 litri dotat cu un tub lateral pentru aspirare;

–o trompa de apa (de vid);

–pungi de plastic cu capacitate de cel puţin 80 ml;

–material adeziv, plastic;

–renilaza, 1:50.000 unităţi Soxlet/g.

b)Recoltarea probelor

A se vedea lit. b) de la Metoda IV.

c)Metoda

1.Procesul de digestie:

–grupe complete de probe (100 de probe o dată) - a se vedea lit. c) pct. 1 de la Metoda IV;

–grupe de cel puţin 100 de probe - a se vedea lit. c) pct. 1 de la Metoda IV.

2.Izolarea larvelor prin filtrare:

–se adauga la lichidul de digestie 300-400 g de fulgi de gheaţa, pentru a obţine un volum de 2 litri. În cazul grupurilor mai mici, cantitatea de gheaţa se reduce proporţional;

–se agita lichidul de digestie până se topeste gheaţa. Se lasă lichidul de digestie racit timp de 3 minute cel puţin pentru ca larvele să se spiraleze;

–se monteaza pâlnia Gelmar prevăzută cu un suport pentru filtru, în care se găseşte un disc filtrant pe un balon Erlenmeyer legat la o trompa de apa;

–se introduce lichidul de digestie în pâlnia Gelmar şi se filtreaza. Spre sfârşit trecerea lichidului prin filtru poate fi accelerata prin aspirare cu ajutorul trompei de apa (vid). Se termina aspirarea înainte ca filtrul să se usuce, adică atunci când rămân 2 până la 5 ml lichid în pâlnie;

–după filtrarea totală a lichidului de digestie, se ia discul filtrant şi se pune într-o punga de plastic de 80 ml, adaugind 15-20 ml soluţie de renilaza. Pentru obţinerea soluţiei de renilaza se introduc 2 g de renilaza în 100 ml apa curenta.

Se practica o dubla sudura a pungii de plastic şi se pune la stomacher timp de 3 minute, timp în care aparatul este utilizat pentru analiza unui grup complet sau incomplet de probe.

După 3 minute se scoate din stomacher sacul de plastic conţinând discul filtrant şi soluţia de renilaza şi se deschide cu ajutorul unei foarfeci. Se introduce conţinutul într-o cuva pentru numărarea larvelor sau într-o placa Petri. Se spala sacul cu 5-10 ml apa care se introduce în cuva în scopul trichineloscopiei sau într-o placa Petri pentru examen la stereomicroscop.

Lichidele de digestie se examinează repede. În nici un caz examenul nu se amina pentru a doua zi.

a)Aparatura şi reactivi:

–un cutit şi pense pentru recoltarea probelor;

–tavi compartimentate în 50 de careuri care să poată conţine fiecare cîte o proba de carne de circa 2 g;

–o mulineta (un dispozitiv electric de tocare fina);

–agitator magnetic prevăzut cu o placa sofanta (incalzitoare) la temperatura controlată şi un bastonas magnetic (acoperit cu teflon) de circa 5 mm;

–baloane conice pentru decantare cu o capacitate de 2 litri;

–suporturi cu inele şi dispozitive de fixare;

–site cu ochiuri fine de 0,177 mm, cu diametrul exterior de 11 cm, prevăzute cu o structura (cadru) din material inoxidabil;

–pâlnii cu un diametru interior de cel puţin 12 cm pe care se aseaza sita;

–un pahar Berzelius de 3 litri;

–pâlnii de separare de 2-3 litri cu robinet de teflon la partea inferioară;

–eprubete gradate cu o capacitate de circa 50 ml sau cupe de centrifugare;

–un trichineloscop prevăzut cu o masa orizontala sau un stereomicroscop care să dispună de o iluminare adecvată;

–o cuva pentru numărarea larvelor (în cazul utilizării trichineloscopului). Cuva trebuie să fie formată din plăci acrilice cu o grosime de 3 mm, cu următoarele caracteristici:

–fundul recipientului 180 x 40 mm împărţit în patratele;

–pereţi laterali 230 x 20 mm;

–pereţi frontali 40 x 20 mm;

–fundul şi pereţii frontali trebuie fixati în pereţii laterali

în asa fel încât sa formeze 2 minere mici la cele 2

extremitati. Partea superioară a fundului trebuie să se

găsească la 7-9 mm deasupra bazei cadrului format de pereţii

laterali şi frontali. Plăcile se fixează cu un adeziv

corespunzător materialului cuvei;

–mai multe plăci Petri (în cazul utilizării stereomicroscopului) al căror fund este împărţit în patratele de 10 x 10 mm;

–o folie de aluminiu;

–acid clorhidric de concentraţie 20%;

–pepsina cu concentraţie de 1:10.000 NF (conform Formularului Naţional S.U.A.) care corespunde la 1:12.500 BF (British Pharmacopea) şi la 2.000 FIP (Federaţia Internationala de Farmacie);

–apa curenta incalzita la 46-48 grade Celsius;

–mai multe pubele de 10 litri pentru decontaminarea cu formol a aparaturii şi sucului digestiv care rămâne, în caz de rezultat pozitiv;

–o balanţa cu precizie de 0,1 g.

b)Prelevarea probelor

Din carcasa întreaga se va preleva cîte o proba de circa 2 g dintr-unul din pilierii diafragmatici din apropierea părţii tendinoase; dacă nu exista un pilier diafragmatic, se va preleva aceeaşi cantitate din porţiunea musculara a diafragmei, din muschii maseteri sau din musculatura abdominala.

Din piesele de carne se recolteaza cîte o proba de circa 2 g din muschii scheletici fără grasime şi, dacă este posibil, aproape de os sau de tendon.

c)Metoda

1.Grupe complete de probe (100 o dată):

–se vor toca în mulineta 100 de probe de cîte 1 g luate din fiecare proba individuală, conform indicaţiilor de la lit. b);

–aparatul se pune în funcţiune de 3 sau 4 ori cît o secunda;

–se va transfera carnea tocata într-un pahar Berzelius de 3 litri şi se va pudra cu 10 g de pepsina. Se adauga 2 litri de apa curenta preincalzita la 46-48 grade Celsius şi 16 ml de acid clorhidric de concentraţie 20%;

–se va clati de mai multe ori dispozitivul de tocat cu lichidul de digestie din pahar, pentru a se desprinde şi particulele care sunt aderente;

–se introduce magnetul în paharul care se acoperă cu o folie de aluminiu;

–se aseaza paharul pe o placa preincalzita a agitatorului magnetic şi se porneşte agitarea. Înainte de a începe procesul de agitare, agitatorul magnetic trebuie astfel reglat, încât să poată fi menţinută temperatura constanta 44-46 grade Celsius pe parcursul funcţionarii. În decursul procesului de agitare lichidul de digestie trebuie să se învârtească cu o viteză suficient de mare pentru ca să se formeze un virtej central, profund, fără să se producă spuma şi stropi;

–se agita lichidul de digestie timp de 30 de minute, se opreşte aparatul, se filtreaza lichidul de digestie printr-o sita amplasata pe gaura unei pâlnii şi se recolteaza filtratul într-un vas pentru decantare (pâlnie de separare cu robinet la partea inferioară);

–se lasă lichidul de digestie în recipientul pentru decantare timp de 30 de minute;

–după 30 de minute se recolteaza rapid 40 ml de lichid de digestie în eprubeta gradata sau în cuva de centrifugare;

–se lasă în repaus cei 40 ml timp de 10 minute şi se aspira apoi 30 ml de lichid supernatant raminind astfel un volum de 10 ml;

–proba de 10 ml de sediment care a rămas se vărsa într-o cuva pentru numărarea larvelor sau într-o placa Petri;

–se clateste eprubeta gradata sau cuva de centrifugare cu circa 10 ml apa curenta care va fi adăugată probei în cuva de numărat larve sau în placa Petri. Urmează apoi examenul la trichineloscop sau la stereomicroscop, după caz.

Lichidele de digestie se examinează rapid. În nici un caz examenul nu trebuie aminat pentru ziua următoare.

Dacă lichidele de digestie nu sunt examinate în primele 30 de minute după preparare, ele trebui supuse unui procedeu de clarificare după cum urmează: se vărsa proba finala de circa 40 ml într-o eprubeta gradata şi se lasă să se sedimenteze timp de 10 minute, apoi se inlatura 30 ml lichid supernatant. Cei 10 ml rămaşi la fundul eprubetei sau cuvei se aduc la 40 ml prin adăugarea de apa curenta. După o noua perioada de repaus de 10 minute se inlatura 30 ml de lichid supernatant, prin aspirare, raminind un volum de 10 ml pentru a fi examinat într-o placa Petri sau o cuva destinată numararii larvelor. Se spala eprubeta gradata cu 10 ml apa curenta şi se adauga lichidul obţinut la proba din placa Petri sau din cuva pentru numaratul larvelor în vederea examinării.

Dacă la examinare apare ca sedimentul nu este limpede, proba se trece într-o eprubeta gradata şi se adauga apa curenta pentru a obţine 40 ml. Apoi se aplică metoda descrisă mai sus.

2.Grupe mai mici de 100 probe:

–15 probe de 1 g fiecare pot, dacă este cazul, să fie adăugate la metoda descrisă mai sus la lit. c). Mai mult de 15 probe trebuie să fie examinate ca grupe complete. În cazul grupelor de până la 50 probe, lichidele de digestie pot fi reduse până la 1 litru.

3.În cazul unui rezultat pozitiv sau dubios, la o examinare a unei probe colective se va preleva cîte o proba de 20 g de la fiecare carcasa, conform indicaţiilor prevăzute la lit. b). Probele de cîte 20 g provenite de la 5 carcase trebuie reunite şi examinate conform metodei descrise mai sus. Astfel vor fi examinate probele de la 20 de grupe de cîte 5 carcase. Dacă se descoperă Trichinella într-o grupa de probe provenite de la 5 carcase, vor fi prelevate probe de cîte 20 g de la fiecare carcasa care aparţine acestei grupe şi vor fi examinate conform metodei descrise anterior.

VII. Metoda de digestie automatica pe probe colective de până la 35 g

a)Aparatura şi reactivi:

–un cutit sau foarfeci pentru decuparea probelor;

–tavi compartimentate în 50 de patratele care să conţină fiecare cîte 1 proba de carne de circa 2 g;

–un aparat blender "Trichinomatic 35" cu dispozitiv de filtrare;

–soluţie de acid clorhidric de concentraţie 8,5 plus/minus 0,5%;

–filtre cu membrana de policarbonat transparent cu un diametru de 50 mm, ai căror pori sunt de 1,4 microni;

–pepsina cu o concentraţie de 1:10.000 NF care corespunde la 1:12.500 BF care corespunde la 2.000 FIP;

–pense cu capete netede;

–o balanţa cu o precizie de 0,1 g;

–mai multe lamele portobiect cu o latime de cel puţin 5 cm sau mai multe plăci Petri cu un diametru de cel puţin 6 cm al căror fund a fost împărţit în patratele de 10 x 10 mm;

–un (stereo) microscop cu lumina transmisă (grosisment de la 15 până la 60 ori) sau un trichineloscop cu masa orizontala;

–un recipient pentru recoltarea lichidelor reziduale;

–mai multe pubele de cîte 10 litri, pentru decontaminarea cu formol a aparaturii şi sucului digestiv care rămâne, în cazul unui rezultat pozitiv.

b)Recoltarea probelor

Din carcasa întreaga se va preleva o proba de circa 2 g dintr-unul din pilierii diafragmatici din apropierea părţii tendinoase; în lipsa pilierilor diafragmatici, se va preleva aceeaşi cantitate din partea musculara a diafragmei, din muschii maseteri sau din musculatura abdominala.

Din piesele de carne se va preleva o proba de circa 2 g din muschii scheletici fără grasime şi, dacă este posibil, din apropierea oaselor sau tendoanelor.

c)Metoda

1.Procedeu de digestie:

–se monteaza la blender dispozitivul de filtrare şi se adapteaza tubul de descărcare care se introduce în pubela;

–când blenderul este aprins începe încălzirea;

–înainte de a începe, se deschide butonul situat sub camera de rotaţie şi apoi se închide;

–când temperatura blenderului a ajuns la 25-30 grade Celsius, se introduce un număr de până la 35 de probe de circa 1 g fiecare, provenite din fiecare proba individuală, conform lit. b);

–se va asigura că nu mai exista bucăţi mari de tendoane ce ar putea adera la filtrul membranei;

–se toarna apa în recipientul atasat la blender (circa 400 ml);

–se toarna 30 ml acid clorhidric de concentraţie 0,5% în recipientul care conţine lichidul de digestie;

–se monteaza un filtru cu membrana sub filtrul grosier din dispozitivul de filtrare;

–se adauga 7 g pepsina. Trebuie să se respecte ordinea operaţiunilor pentru a se evita descompunerea pepsinei;

–se închide capacul camerei de reactie a recipientului care conţine lichidul de digestie;

–se va stabili timpul de digestie: o durată scurta de digestie [5 minute pentru probele provenite de la animale cu vârsta normală de tăiere şi o durată mai lungă de digestie (8 minute) pentru celelalte probe];

–apasarea pe butonul "ad-hoc" al blenderului declanseaza automat funcţionarea, digestia şi filtrarea;

–după 10-13 minute procesul este terminat, iar aparatul se opreşte

automat;

–se deschide capacul camerei, dacă se constată că recipientul este gol. Dacă rămâne spuma sau resturi din lichidul de digestie în recipient, se aplică procedeul de lucru conform lit. c)5.

2.Izolarea larvelor:

–se demonteaza suportul filtrului şi se transfera filtrul cu membrana pe o lamela portobiect sau pe o placa Petri;

–se vor examina filtrele cu membrana cu ajutorul unui microscop sau al unui trichineloscop.

3.Curatarea aparaturii:

–în cazul rezultatului pozitiv se completează cu apa clocotita camera de reactie a blenderului până la 2/3. Se vărsa apa de la distribuire într-un recipient până ce nivelul captatorului inferior este acoperit. Se va acţiona programul de curatare automată. Se decontamineaza portfiltrul, precum şi restul aparaturii prin tratare cu formol;

–la sfârşitul zilei de lucru se va umple cu apa recipientul ce conţine lichidul din blender şi se acţionează un program normal.

4.Utilizarea filtrelor cu membrana:

–filtrele cu membrana din policarbonat pot fi utilizate de maximum 5 ori. După fiecare utilizare filtrul trebuie întors. Mai mult, după fiecare utilizare filtrul trebuie verificat pentru a determina dacă nu a suferit vreo deteriorare care l-ar face impropriu pentru alta utilizare.

5.Metoda se foloseşte când digestia este incompleta şi filtrarea nu poate avea loc.

Dacă la deschiderea capacului camerei de reactie a blenderului se constată că a rămas spuma sau resturi din lichidul de digestie, se aplică procedeul următor:

–se închide valva situata deasupra camerei de reactie;

–se demonteaza portfiltrul şi se transfera filtrul cu membrana pe o lama portobiect sau pe o placa Petri;

–se monteaza un nou filtru cu membrana pe un suport de filtru şi se fixează la aparat;

–se toarna apa în recipientul blenderului ce conţine lichidul de digestie până când nivelul captatorului interior este acoperit;

–se acţionează programul de spalare automată;

–când programul de spalare automată s-a terminat, se deschide capacul camerei de reactie şi se verifica dacă a rămas lichid;

–dacă camera este goala, se demonteaza portfiltrul şi cu ajutorul unei pense se muta filtrul cu membrana pe o lamela portobiect sau pe o placa Petri;

–cele doua filtre cu membrana se examinează conform lit. c)2.

Dacă filtrele nu pot fi examinate, se repeta procesul de digestie un timp prelungit, conform lit. c)1.

6.În cazul rezultatului pozitiv sau dubios la o proba colectivă, trebuie prelevata o noua proba de 20 g de la fiecare carcasa, conform lit. b) de mai sus. Aceste probe sunt analizate individual conform metodei de la lit. c).

Anexa 2

I. Condiţii pentru autorizarea laboratoarelor care efectuează examenul pentru decelarea trichinei

1.Laboratoarele pentru decelarea trichinei trebuie să dispună cel puţin de:

a)un spaţiu suficient de mare, închis cu cheie, pentru pregătirea probelor; pereţii trebuie să fie netezi, placati cu faianta până la înălţimea de minimum 2 metri sau vopsiti în culoare deschisă, lavabila;

Va fi asigurat spaţiul pentru fiecare din metodele de examinare utilizate.

b)un spaţiu pentru examinare, suficient de mare, închis cu cheie, obscur în cazul utilizării trichineloscopului;

c)sistem de aerisire suficient, dacă este necesară o instalatie de climatizare care să permită obţinerea unei temperaturi ambiante care să nu depăşească 25 grade Celsius;

d)lumina naturala sau artificiala, care să nu modifice culorile; se va evita lumina solara;

e)echipamente suficiente pentru curatarea şi dezinfectia miinilor în spaţiul pentru pregătirea probelor;

f)frigider pentru conservarea probelor de carne;

g)un spaţiu pentru curatarea şi dezinfectia materialelor de examinare (recipiente pentru probe, compresoare, cutite, foarfeci), prevăzut cu:

–paviment impermeabil, uşor de curatat şi dezinfectat;

–pereţi netezi, placati cu faianta până la înălţimea de minimum 2

metri sau vopsiti cu o culoare deschisă;

h)vestiare-filtru cu lavoare, cabine cu duşuri, toalete şi spaţiu pentru odihna;

i)lavoare alimentate cu apa potabilă curenta rece şi calda, prevăzute cu substanţe pentru curatat şi dezinfectat şi prosoape cu o singura folosinţă;

j)recipiente etanse, rezistente la coroziune, prevăzute cu un sistem de închidere ermetica, destinate colectării resturilor din probele examinate;

k)instalaţii care să furnizeze o cantitate suficienta de apa potabilă rece şi calda;

l)un dispozitiv pentru evacuarea apelor reziduale conform cerinţelor pentru funcţionarea unităţilor de tăiere;

m)dispozitive de protecţie contra insectelor şi rozatoarelor.

II. Condiţii pentru personalul, spaţiile, materialul şi instrumentarul din laboratoarele pentru decelarea trichinei

1.Personalul care examinează trebuie să fie sanatos, calificat şi atestat oficial. Atestarea lui se efectuează anual. Nu este permisă folosirea acestui personal la alte locuri de muncă.

2.Controlul stării de sănătate a personalului se efectuează în conformitate cu normele în vigoare ale Ministerului Sănătăţii.

3.Personalul trebuie să poarte echipament de protecţie curat şi să se spele pe mâini de mai multe ori în cursul programului de lucru.

4.Pentru a preveni oboseala şi consecinţele sale, trebuie asigurat personal calificat, în număr suficient.

5.În unităţile în care personalul executa toţi timpii operatori ai examenului (recoltare, etalare, examinare şi marcare), numărul de carcase ce poate fi examinat zilnic este:

–pentru trichineloscopul proiector cu ecran interior (tip Row), până la 75 carcase în stare proaspăta, până la 50 carcase în stare refrigerata sau congelata, până la 60 bucăţi carne conservată, până la 120 bucăţi slanina şi până la 40 probe cirnati, carne tocata sau carne de vinat.

În unităţile în care examenul se executa de personal specializat pe faze operatorii şi în care se folosesc aparate cu proiectie, se va avea în vedere:

–un recoltator poate recolta şi identifica în 8 ore de lucru/zi maximum 480 probe;

–un etalator poate etala în 8 ore lucru/zi un număr maxim de 150 probe;

–un examinator poate examina în 8 ore lucru/zi un număr maxim de 200 probe;

–un examinator marcator poate marca până la 800-1000 carcase în 8 ore de lucru/zi.

În afară de acest personal, se va asigura personalul necesar pentru numerotarea carcaselor, capetelor şi organelor, transportul şi evidenta probelor, pentru transportul şi spalatul compresoarelor şi pentru alte operaţiuni accesorii.

Pentru executarea unui examen corespunzător, este necesar ca examinatorul sa lucreze numai 4 ore/zi la aparat, în doua reprize a 2 ore, iar celelalte 4 ore sa lucreze ca etalator.

6.În toate unităţile de tăiere autorizate pentru export, laboratorul pentru decelarea trichinei este obligatoriu sa funcţioneze în incinta acestora.

Probele de carne necesare pentru examen se recolteaza şi se examinează imediat după tăiere; nici o parte componenta a carcasei nu părăseşte sala de tăiere până la primirea rezultatului examenului.

7.Pentru alte unităţi de tăiere la care laboratorul autorizat pentru examinarea trichinei funcţionează în afară acestora, probele de carne trebuie să ajungă în stare proaspăta, refrigerata, imediat, la laboratorul autorizat.

8.Fiecare proba de carne trebuie să poarte un număr de identificare identic cu cel al carcasei de la care s-a recoltat. Carcasa şi părţile ei nu pot fi înstrăinate din unitate înainte de primirea rezultatului examenului pentru decelarea trichinei.

9.Materialele şi instrumentele folosite trebuie să fie păstrate într-o stare buna de întreţinere şi curăţenie, ele trebuie riguros curatate şi dezinfectate de mai multe ori în cursul zilei de lucru, ca şi la sfârşitul zilei.

10.Este permisă numai utilizarea apei potabile.

11.Este interzisă pătrunderea animalelor de orice fel în laboratorul pentru examenul trichinei.

III. Condiţii privind aparatura de examinare (trichineloscoapele)

Conceptia şi tipul de trichineloscop trebuie să satisfacă următoarele cerinţe minime:

1.usurinta utilizării;

2.luminozitate suficienta;

–trebuie ca rezultatele să fie aceleaşi şi în cazul ca spaţiul de lucru nu este complet intunecat;

–sursa de lumina trebuie să fie o lampa de proiectie de 100 W (12V);

3.marire suficienta:

–mărirea normală de lucru: de 50 ori;

–mărirea de 80-100 ori pentru identificarea anumitor formaţiuni nu prea clare la marire normală de lucru.

4.puterea de separare:

–fiecare marire trebuie să dea o imagine clara, precisa de culoare neta;

5.dispozitiv de comutare:

–fiecare schimbare a puterii de marire trebuie să fie însoţită de o corectare automată a luminozitatii imaginii.

6.creşterea contrastului:

–condensatorul trebuie să fie echipat cu diafragma care să permită întărirea contrastelor pentru un examen aprofundat.

–diafragma trebuie să fie uşor de reglat (ex. levierul de comanda fixat pe tabla trichineloscopului).

7.usurinta punerii în funcţiune:

–punerea în funcţiune rapida prin maneta de reglare;

–punerea în funcţiune uşoară prin levierul de comanda.

8.reglarea tensiunii:

–obţinerea cu usurinta a luminozitatii dorite, în funcţie de situaţia existenta.

9.deplasarea compresorului în sens unic:

–un sistem de blocaj automat trebuie să asigure deplasarea compresorului într-un singur sens, pentru a împiedica scăparea de la examinare a unor secţiuni.

10.privirea uşoară spre ecran (suprafaţa de proiectie).

11.suprafaţa de proiectie:

–diametrul de minimum 54 cm; putere mare de reflectare; rezistenta; demontabila; uşor de curatat.

Anexa 3

Marcarea carnurilor care au fost supuse examenului pentru decelarea

trichinei

1.Marcarea carnurilor se efectuează sub responsabilitatea unui veterinar oficial. În acest scop, acesta trebuie să deţină şi sa păstreze:

–instrumentele destinate marcarii; veterinarul oficial da aceste instrumente personalului auxiliar numai în momentul marcarii şi pentru timpul necesar efectuării acestei operaţiuni;

–stampilele sunt precizate la pct. 2. Aceste ştampile sunt date personalului auxiliar în momentul când trebuie utilizate şi într-un număr corespunzător necesităţilor.

2.Ştampila trebuie să fie de forma rotunda, având diametrul de 2,5 cm. Pe ştampila trebuie să figureze următoarele indicaţii, cu caractere perfect lizibile:

a)pentru carnea destinată consumului în ţara:

–în centru litera T cu majuscule, cu barele de 1 cm lungime şi 0,2 cm latime.

b)la carnea destinată exportului:

–în centru litera T cu majuscule, cu barele de 1 cm lungime şi 0,2 cm latime;

–sub litera T se menţionează sigla EEC. Literele trebuie să aibă o înălţime de 0,4 cm.

3.Carcasele se marcheaza cu tus sau cu foc, pe faţa interna a coapsei, conform paragrafului 2.

4.Capetele se marcheaza cu tus sau cu foc cu o marca conform precizărilor de la pct. 2.

5.Piesele de carne cu o greutate individuală sub 3 kg nu se marcheaza cu ştampila pentru trichina precizată la pct. 2, condiţionat de aplicarea acestei ştampile pe eticheta de pe ambalajul individual, respectiv pe eticheta cu rol de sigiliu al ambalajului exterior.

Anexa 4

Metode pentru distrugerea trichinei din carnea proaspăta şi produsele din carne proaspăta de porcine, vinat (urs, mistret) şi cabaline

Carnea proaspăta, de la speciile menţionate şi produsele din carne care conţin musculatura sau la care musculatura participa ca ingredient, se poate trata prin fierbere sau congelare pentru distrugerea trichinei.

TRATAMENTUL PRIN FRIG

Metoda 1

1.Carnurile prezentate în stare congelata sunt conservate în aceasta stare.

2.Instalatia tehnica şi alimentarea cu energie a camerei frigorifice trebuie să fie astfel încât temperatura menţionată la pct. 6 să poată fi atinsa în toată încăperea şi menţinută în interiorul spaţiului cît şi în carne.

3.Încăperea trebuie să aibă deja temperatura menţionată la pct. 6, în momentul introducerii carnii.

4.Loturile trebuie conservate separat în camera frigorifica şi păstrate sub cheie.

5.Pentru fiecare lot, ziua şi ora introducerii în camera frigorifica se noteaza separat.

6.Temperatura trebuie să atinga minimum -25 grade Celsius; ea se verifica prin aparatura de măsura etalonata şi se înregistrează constant. Aparatele de măsura trebuie păstrate sub cheie.

Graficele (termogramele) trebuie să poarte indicarea numărului corespunzător din registrul de inspecţie a carnurilor, ziua şi ora pornirii la sfârşitul congelarii; acestea se păstrează timp de un an.

7.Carnurile cu diametrul sau grosimea până la 25 cm, trebuie să fie congelate fără întrerupere 240 de ore cel puţin; cele cu diametrul sau grosimea între 25 şi 50 cm, 480 de ore cel puţin; cele al căror diametru sau grosime sunt superioare acestor dimensiuni nu se supun acestui procedeu de congelare. Durata congelarii se calculează începând cu momentul atingerii temperaturii menţionate la pct. 6, care să fie în toată camera frigorifica.

Metoda 2

Se aplica prevederile pct. 1-5 ale Metodei 1 cu realizarea următoarelor combinatii de timp şi de temperatura:

1.Bucăţile de carne cu un diametru de cel mult 15 cm;

–20 de zile la -15 grade Celsius;

–10 zile la -23 grade Celsius;

–6 zile la -29 grade Celsius.

2.Bucăţile de carne cu diametrul sau grosimea de la 15 la 50 cm:

–30 de zile la -15 grade Celsius;

–20 de zile la -25 grade Celsius;

–12 zile la -29 grade Celsius.

Temperatura în spaţiul frigorific nu trebuie să depăşească temperatura de inactivare aleasă. Temperatura spaţiului se măsoară cu aparate termoelectrice etalonate, dotate cu sistem de înregistrare permanenta. Temperatura nu se măsoară la nivelul curentului de aer. Aparatele de măsurat trebuie păstrate sub cheie. Graficele (termogramele) trebuie să evidenţieze numărul care corespunde în registrele pentru examinarea carnii, ziua şi ora începerii şi încheierii congelarii; ele se păstrează timp de un an.

Metoda 3

Controlul temperaturii în centrul bucatilor de carne.

1.Se vor aplica următoarele combinatii de timp şi temperatura, în centrul bucatii de carne:

106 ore la -18 grade Celsius 35 ore la -29 grade Celsius

82 ore la -21 grade Celsius 22 ore la -32 grade Celsius

63 ore la -23 grade Celsius 8 ore la -35 grade Celsius

48 ore la -26 grade Celsius 1/2 ora la -37 grade Celsius

2.Carnurile intrate în stare congelata trebuie menţinute în aceeaşi stare.

3.Loturile trebuie păstrate separat sub cheie în spaţiul frigorific.

4.Se va inregistra data şi ora sosirii fiecărui lot în spaţiul frigorific.

5.Utilajul tehnic şi sursa de energie trebuie să permită garantarea ca temperatura menţionată la pct. 1 este atinsa foarte rapid şi menţinută în orice punct al bucatii de carne.

6.Temperatura se măsoară cu aparate termoelectrice etalonate şi dotate cu înregistrare permanenta. Sonda termometrului trebuie plasata în centrul unei bucăţi de carne calibrata, care nu trebuie să fie mai mica decît cea mai groasa bucata de carne congelata. Aceasta bucata de carne calibrata trebuie să fie amplasata în locul cel mai puţin favorabil în spaţiul frigorific, sa nu fie nici în apropierea imediata a agregatelor de răcire, nici în direcţia curentului de aer rece. Aparatura de înregistrare se păstrează sub cheie. Graficele (termogramele) trebuie să evidenţieze numărul corespunzător din registrul pentru examinarea carnii, ziua şi ora începerii şi încheierii congelarii; ele se păstrează înregistrate 1 an.

Anexa 5

Examenul şi congelarea carnii de cabaline pentru distrugerea trichinei

1.Examinarea

Examenul carnii de cabaline se efectuează conform uneia dintre metodele de digestie menţionate în anexa nr. 1, modificată astfel:

–se recolteaza probe de cel puţin 10 g din muschii limbii sau din muschii maseteri. În absenta lor, se recolteaza o proba din pilierii diafragmatici, la punctul de trecere cu partea tendinoasa. Muschiul trebuie să fie lipit de tesutul conjunctiv şi de grasime;

–dacă se aplică metoda de digestie artificiala pe probe colective, conform anexei nr. 1 pct. III şi VII, se digera o proba de 5 g de la fiecare carcasa. Pentru fiecare metoda de digestie, greutatea totală a probei examinate nu trebuie să depăşească 100 g, pentru metodele menţionate la pct. III, IV, V şi VI din anexa nr. 1, sau 35 g pentru metoda menţionată la pct. VII din anexa nr. 1;

–în cazul rezultatului pozitiv, se recolteaza alta proba de 10 g pentru fiecare carcasa, pentru o analiza ulterioară separată.

2.Congelarea carnurilor de cabaline

Pentru ca trichina să fie omorâtă prin congelare, carnurile de cabaline trebuie supuse unui tratament frigorific de congelare conform uneia dintre metodele descrise în anexa nr. 4.

LABORATORUL AUTORIZAT EMITENT

.............................

Nr. .... data ...............

BULETIN DE EXAMINARE PENTRU DECELAREA TRICHINEI

Produsul examinat .................. specia ........................... număr

carcase examinate ........ proprietar .................. domiciliul ............

număr probe examinate ..................

Metoda de examinare .........................................................

Rezultatul examenului .......................................................

Recomandări privind modul de utilizare ......................................

................................................................................

MEDIC VETERINAR, EXAMINATOR,

(semnătura şi parafa)

..................... ............

Am primit buletinul de analiză şi am luat cunoştinţă de rezulat şi de

recomandări.

(Semnătura proprietarului, seria şi nr. B.I.)

.............................................

REGISTRUL EXAMENULUI PENTRU DECELAREA TRICHINEI

1.Nr. crt.

2.Data

3.Numele şi prenumele proprietarului

4.Natura probei

5.Număr probe examinate

6.Metoda de examinare

7.Rezultatul examenului

8.Numărul şi data buletinului de examinare

9.Recomandări privind utilizarea carnii

10.Semnatura proprietarului, seria şi nr. buletinului de identitate.

NORMA SANITARĂ VETERINARA

cuprinzând măsurile de supraveghere şi control al unor substanţe şi al reziduurilor acestora la animalele vii şi produsele lor

Articolul 1

În sensul prezentei norme, se înţelege prin:

a)reziduu: orice substanţa, inclusiv derivatii şi metabolitii săi, care, în mod natural, nu se găseşte în organismul animal sau în produsele de origine animala, dar care poate fi regasita ca urmare a incorporarii ei în mod constient sau accidental şi care, prin depăşirea limitelor admise, poate constitui un factor de risc pentru sănătatea publică;

b)substanţe sau produse interzise: substantele sau produsele a căror administrare la un animal este interzisă prin legislaţia naţionala sau a statelor importatoare;

c)substanţe sau produse autorizate, folosite ilegal: substantele sau produsele autorizate prin legislaţia naţionala sau a statelor importatoare, dar folosite în alte scopuri decît cele prevăzute;

d)proba (esantion) oficială: o proba recoltata de autoritatea competentă pentru a fi supusă examenului în direcţia unei (unor) anumite reziduu (ri) de către un laborator autorizat şi care se identifica prin specia de la care provine, natura ei, cantitatea şi metoda de prelevare, originea animalului sau a produsului de la care provine;

e)laborator autorizat: un laborator autorizat de către autoritatea centrala competenţa pentru decelarea substanţelor şi reziduurilor menţionate în prezenta norma;

f)autoritatea competentă: autoritatea centrala competenţa este Agenţia Naţionala Sanitară Veterinara din Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei. Autorităţile competente delegate de Agenţia Naţionala Sanitară Veterinara sunt: Laboratorul Central pentru Controlul Produselor de Origine Animala şi al Furajelor Bucureşti şi direcţiile sanitare veterinare judeţene;

g)lot de animale: o grupa de animale de aceeaşi specie, aceeaşi vârsta, crescute în aceeaşi ferma, în aceleaşi condiţii;

h)lot de produse: o cantitate de produse din acelaşi sortiment, fabricate de un singur producător în aceeaşi zi şi schimb;

i)stilbene, derivati de stilbene: substanţe anabolizate de sinteza, de tip fenolitic; ex.: dietilstilbestrol (DES), dienoestrol, hexoestrol;

j)substanţe tireostatice: compuşi de sinteza, inhibitori ai activităţii tiroidiene; ex.: metiltiouracil, 2-tiouracil, propiltiouracil;

k)substanţe estrogene: substanţe anabolizate naturale sau de sinteza din grupa steroizilor C-18; ex.: oestradiol, zeranol;

l)substanţe androgene sau gestagene: substanţe naturale sau de sinteza din grupa steroizilor C-19; ex.: nortestosteron, trembolon, testosteron, respectiv grupa steroizilor C-21; ex.: progesteron, melengestrol;

m)betaagoniste: substanţe de sinteza care blocheaza adrenoceptorii; ex.: clembuterol;

n)substanţe inhibitoare: substanţe antimicrobiene (antibiotice, sulfamide şi alte substanţe antimicrobiene) folosite în practica veterinara şi zootehnica în scopuri terapeutice sau de stimulare a creşterii;

o)substanţe endo- şi ectoparazitare: compuşi de sinteza folositii în terapia veterinara ecto- şi endoparazitozelor; ex.: ivermectin, dimetridazol, neocidol, ectomin, pertrin, amitraza;

p)substanţe tranchilizante: substanţe de tip neuroleptic, cu rol antistres; ex.: azaperon, propiopromazina;

r)substanţe betablocante: substanţe care blocheaza receptorii cardiaci; ex.: carazolol;

s)contaminantii prezenţi în furaje, apa şi mediu: substanţe chimice cu potenţial nociv ajunse în furaje, apa şi mediu, ca urmare a folosirii lor în practicile agricole şi zooveterinare sau din emanatiile industriale. În această categorie de contaminanti sunt cuprinse metalele grele, pesticidele şi PCB-urile.

Articolul 2

Gruparea substanţelor şi reziduurilor, speciile de animale şi substraturile în care se cercetează acestea sunt prevăzute în anexa nr. 1.

Articolul 3

Recoltarea probelor: regulile generale şi principiile, exigenţele minimale, planul cifric, modul de recoltare şi trimitere la laborator, identificarea probelor, procesul-verbal de recoltare sunt cuprinse în anexa 2.

Articolul 4

Laboratoarele autorizate pentru decelarea substanţelor şi reziduurilor acestora, arondarea judeţelor, metodele de analiza admise, limitele de detectie şi limitele maxime acceptate sunt prevăzute în anexa nr. 3.

Articolul 5

Pentru evitarea introducerii în consumul public al produselor contaminate cu substanţe şi reziduuri se aplică măsurile prevăzute în anexa nr. 4.

Articolul 6

Condiţiile minimale de funcţionare, sarcinile, răspunderile şi competentele laboratoarelor autorizate pentru decelarea substanţelor şi reziduurilor acestora la animalele vii şi produsele lor sunt prevăzute în anexa nr. 5.

Anexa 1

GRUPAREA SUBSTANŢELOR ŞI REZIDUURILOR, SPECIILE DE ANIMALE ŞI SUBSTRATURILE ÎN CARE SE CERCETEAZĂ

Anexa 2

RECOLTAREA PROBELOR

Reguli generale şi principii, exigente minimale, plan cifric, mod de recoltare şi trimitere, identificarea probelor, proces-verbal de recoltare

1.Recoltarea probelor

a)Probele oficiale se recolteaza după sistemul cel mai adecvat de recoltare cu respectarea următoarelor principii:

–din ferma, abator sau din circuitul produsului spre consumator, recoltarea se efectuează în mod imprevizibil, inopinat, la ore şi zile din saptamina necunoscute de proprietar. Se va lua măsurile necesare pentru a se păstra în permanenta aspectul neasteptat al controlului;

–în privinta substanţelor din grupa A I, la recoltarea probelor se respecta criteriile precizate la lit. b) de mai jos, mai ales în privinta sexului, virstei, sistemului de ingrasare a animalelor şi de ansamblul informaţiilor pe care le deţine autoritatea competentă;

–probele oficiale se recolteaza prin randomizare. Controalele se concentreaza pe regiunile producătoare de specii susceptibile de a fi contaminate de aceste substanţe.

b)La recoltarea probelor se respecta criteriile valabile în raport de proba în cauza:

–legislaţia în vigoare referitoare la utilizarea substanţelor menţionate în grupele de reziduuri;

–factorii care permit (încurajează) fraudele sau abuzurile;

–populaţia de animale interesată cu privire la:

–mărimea populaţiei

–omogenitatea grupelor de populaţie;

–vârsta animalelor;

–sexul animalelor;

–mediul ambiant al fermelor:

–diferenţele regionale;

–legătură (influenţa) cu activitatea industriala;

–legătură cu agricultura;

–sistemele de producţie agricolă, incluzind:

–unităţile cu agricultura intensiva;

–sistemul de ingrasare;

–sistemul de creştere, regimul de furajare şi tratamentele

aplicate;

–antecedente şi alte informaţii;

–gradul necesar de protecţie a consumatorilor după natura şi

toxicitatea substanţei în cauza;

–în cazul în care se recolteaza probe de la un singur animal pe ferma, se recolteaza probe complementare din furaje şi apa de baut.

2.Exigente minimale

bovine, porcine, caprine şi cabaline

Pentru reziduurile şi substantele din grupele A I:

A. La bovinele la ingrasat: vaci, taurasi, boi, junici, viţei:

–controlul se efectuează pe un număr de probe egal cu 0,5% din numărul bovinelor tăiate în anul precedent;

–repartizarea numărului de probe respecta regula următoare:

a)3/5 din numărul de probe se recolteaza direct din ferma de la animalele vii. Cel puţin 1/3 din aceste probe se cercetează pentru substanţe betaagoniste. Se recolteaza probe complementare din furaje şi apa de baut. b) 2/5 din numărul probelor se recolteaza din abator.

B. La ovine, caprine şi porcine la ingrasat se recolteaza un număr de probe egal cu 0,05% din numărul total de animale tăiate în anul precedent pentru fiecare specie.

Pentru reziduurile şi substantele din grupa A III:

A. Pentru cele din grupa A III a se recolteaza un număr egal cu 0,1% din numărul de animale tăiate în anul precedent.

B. Pentru cele din grupa A III b (cloramfenicol), se recolteaza un număr de probe egal cu 0,02% din numărul de animale tăiate în anul precedent.

Pentru reziduurile din grupele BI şi BII:

–se recolteaza un număr de 700 de probe.

Dacă, în cursul a doi ani consecutivi, nu s-a înregistrat nici un rezultat pozitiv la controalele pentru reziduuri sau substanţe din grupele A I şi A III lit. b) (cloramifenicol) la o specie de animale sau un tip de produs de la o specie de animale, numărul de probe se poate reduce la jumătate.

PUI DE GAINA, GAINI OUATOARE ŞI DE REPRODUCŢIE, CURCI, BIBILICI, RATE ŞI GÂŞTE

Probele se recolteaza de la animale, furaje şi apa lor de baut.

A. Pentru reziduurile din grupele A I, B I şi B II, fără anticoccidiene, se recolteaza probe de la cel puţin 0,1% din loturile de tăiere. De la fiecare lot se recolteaza minimum 5 probe de la păsări, cîte o proba de furaje şi de apa de baut din ferma, pentru fiecare lot introdus în control.

B. Pentru reziduurile din grupa A III a se recolteaza probe de la cel puţin 1% din loturile de tăiere. De la fiecare lot se vor recolta minimum 5 probe de la păsările tăiate.

C. Pentru substantele anticoccidiene din grupa B I a probele se recolteaza de la cel puţin 1% din loturile de tăiere. De la fiecare lot se recolteaza cîte 5 probe de la păsările tăiate.

MIERE

Pentru substantele şi reziduurile din grupele A III a şi b, B I a, b, c, B II a şi b, se recolteaza cîte o proba din fiecare lot de producţie şi producător.

PESTE ŞI PRODUSE DIN PESTE

Pentru substantele şi reziduurile din grupele B II a şi b se recolteaza cîte o proba din fiecare lot de producţie şi producător.

VINAT

Pentru substantele şi reziduurile din grupele B II a şi b se recolteaza cîte o proba din fiecare fond de vinatoare, sezon şi specie.

Dacă în cursul a doi ani consecutivi nu s-a înregistrat nici un caz pozitiv pentru substantele şi reziduurile din grupele B II a şi b la nici una din speciile de vinat şi la nici unul din fondurile de vinatoare de pe raza unui judeţ, se va recolta o singura proba pe sezon şi judeţ de la fiecare specie.

PRODUSE IMPORTATE

Se recolteaza direct din depozit cîte o proba din fiecare lot de produs pentru toate substantele şi reziduurile menţionate în anexa nr. 1.

În cazul produselor importate de la acelaşi furnizor, cu o frecventa ritmica, recoltarea de probe se efectuează numai la primul transport în cadrul aceluiaşi trimestru.

3.Planul cifric de probe

Laboratorul Central pentru Controlul Produselor de Origine Animala şi al Furajelor stabileşte planul cifric anual de probe pe ţara şi îl repartizează pe judeţe. Direcţiile sanitare veterinare judeţene repartizează planul cifric pe obiective.

4.Modul de recoltare şi de trimitere a probelor la laborator

Probele se recolteaza şi se trimit la laborator cu respectarea următoarelor condiţii:

a)Singe: de la animalele vii din ferme, single se recolteaza prin punctia venei jugulare sau, în cazul porcilor, a venei auriculare. De la animalele din abator single se poate recolta şi în timpul sângerării. Se recolteaza 100-150 ml singe în flacoane de sticlă sterilizate sau, când nu este posibil, în flacoane bine spalate, clatite cu apa distilata şi complet uscate. Se va evita formarea spumei în timpul recoltarii. În acest scop jetul de singe se va dirija pe peretele flaconului. Flaconul de singe se aseaza imediat în poziţie inclinata la 45 grade, la temperatura ambianta în timpul verii sau, în anotimpurile reci, într-o încăpere incalzita până a doua zi, pentru coagularea şi exprimarea serului, în locuri ferite de lumina. Serul exprimat se decanteaza în flacoane brune, bine închise (cu dop rodat sau dopuri din cauciuc) şi se introduce imediat la temperatura de refrigerare. Fiecare proba etichetata corespunzător trebuie să conţină 40-50 ml ser. Probele astfel pregătite se trimit la laborator în maximum 48 de ore, în condiţii de refrigerare. În cazul flacoanelor transparente, acestea se protejeaza de lumina prin ambalarea lor în hirtie sau în folie de plastic de culoare neagra.

b)Urina: de la animalele vii se recolteaza direct, cu ajutorul sondelor, sau în timpul mictiunii, minim 100 ml în flacoane de sticlă bruna, de capacitate corespunzătoare. Recoltarea se poate efectua şi în flacoane de sticlă transparente, protejate de lumina prin ambalare în hirtie sau folie de culoare neagra. După recoltare se inchid bine, se eticheteaza şi se introduc imediat la temperatura de refrigerare. Se expediază la laborator în maximum 48 de ore, în condiţii de refrigerare.

c)Glanda tiroida: se recolteaza la abatoare, după sacrificarea animalelor. Glanda se recolteaza în întregime, fără sectionari. Se introduce în punga de polietilena, bine legată, se eticheteaza şi se congeleaza imediat. Se trimite la laborator în maximum 48 de ore de la recoltare, în stare congelata.

d)Tesut gras: pentru toate analizele prevăzute în anexa nr. 3 se recolteaza de la acelaşi animal minimum 500 grame tesut perirenal şi mezenteric (pe cît posibil 1/1). Proba se introduce în punga de polietilena, care, după legarea la gura se introduce în a doua punga. Între cele doua pungi se introduce eticheta cu identificarea probei. Proba se congeleaza imediat şi în maximum 48 de ore se trimite în aceasta stare la laborator. În cazul animalelor mici, proba se constituie din grasime de la mai multe animale din acelaşi lot. De la păsări se trimite o carcasa întreaga.

e)Ficat: pentru toate analizele prevăzute în anexa nr. 3, cu excepţia celor din grupa A III a, se recolteaza de la acelaşi animal 1000 grame ficat. În cazul pasarilor şi animalelor mici proba se constituie din ficatii mai multor animale (păsări) din acelaşi lot. Se ambaleaza, se eticheteaza, se păstrează şi se trimite la laborator ca proba de la lit. d).

f)Tesut muscular (muschi): pentru toate analizele, cu excepţia celor din grupa A III a, se recolteaza o bucata de tesut muscular compact în greutate de 2000 grame. Se ambaleaza, se păstrează şi se trimite la laborator ca proba de la lit. d).

g)Tesut muscular, ficat, rinichi: pentru analizele din grupa A III a, probele se recolteaza pe cît posibil în condiţii aseptice. Probele pe tesut muscular şi de ficat se constituie din bucăţi unitare, de forma cubica, în greutate de 800 grame; cea de rinichi, dintr-un rinichi întreg, de la animalele mici şi mijlocii sau 1/2 rinichi de la animalele mari, nesectionat şi nedecapsulat. Fiecare proba de tesut se introduce separat în punga de polietilena la prima folosire, care, după legarea la gura, se introduce într-o punga comuna împreună cu eticheta de identificare a probelor. Probele se congeleaza imediat şi se trimit la laborator în aceasta stare în maximum 48 de ore de la recoltare. Pentru analizele din grupa A III b, probele se recolteaza separat în aceleaşi condiţii.

h)Preparate din carne: pentru toate analizele, din fiecare lot supus controlului se recolteaza 1000 grame produs. După ambalare şi etichetare se trimit în condiţii de refrigerare la laborator în ziua recoltarii.

i)Conserve alimentare în recipiente închise ermetic: pentru fiecare grupa de analize, din fiecare lot se recolteaza şi se trimit la laborator cîte doua recipiente de 200-400 grame.

j)Semiconserve de carne în cutii: pentru toate analizele se recolteaza şi se trimit la laborator în condiţii de refrigerare 1000 grame de produs.

k)Produse lichide congelate şi deshidratate din oua: probele se recolteaza la nivelul fabricilor producătoare. Pentru toate analizele, din lotul supus controlului se recolteaza 300 de grame care se introduc în punga de polietilena. Pungile cu probe se leagă la gura, se identifica prin etichete şi se trimit la laborator în maximum 48 de ore de la recoltare.

l)Oua în coaja (întregi): pentru toate analizele, din fiecare lot se recolteaza cîte 20 de oua şi se trimit la laborator în maximum 48 de ore de la recoltare.

m)Lapte crud: probele se recolteaza de la bovine şi ovine la nivelul fermelor supuse controlului, în vase din sticlă de capacitate adecvată. Mărimea probei va fi de minimum 1000 ml. Din aceasta cantitate se vor executa toate analizele prevăzute în anexa nr. 3. De la bovine, o proba se recolteaza de la un singur animal; de la oi, proba se constituie din laptele mai multor animale din aceeaşi ferma. Probele, ferite de lumina, se identifica şi se trimit în laborator în condiţii de refrigerare, în ziua recoltarii.

n)Brânzeturi: proba se recolteaza din loturile de produse fabricate de un singur producător, din laptele provenit dintr-o singura ferma sau dintr-o singura localitate. Pentru toate analizele prevăzute în anexa nr. 3 se recolteaza o proba de 1000 grame. Proba se introduce în punga de polietilena, se identifica şi se trimite la laborator în condiţii de refrigerare, în ziua recoltarii.

o)Miere: proba se recolteaza pe loturi de producţie sau pe producător, în borcane cu capac. Proba, în cantitate de 500 grame, se identifica şi se trimite la laborator în ziua recoltarii.

p)Peste şi produse din peste: proba se recolteaza pe lot de producţie şi producător. Proba de peste şi produse din peste se constituie din 1 kg produs, se introduce în punga de polietilena şi se trimite la laborator la temperatura de depozitare; cea de conserve sau semiconserve este formată din 2 recipiente a 200-400 grame.

r)Furaje (care se administrează la speciile respective): probele se recolteaza din fermele supuse controlului. Proba, în cantitate de 500 grame, omogenizata prin metoda sferturilor, se constituie din vrac, din mai multe ambalaje sau din jgheaburile de furaje. Se introduce în punga de polietilena, se identifica şi se trimite la laborator în ziua recoltarii. Din fermele care îşi prepara singure nutreţul combinat, se recolteaza probe şi din materiile prime, în aceleaşi condiţii.

s)Apa de baut: proba se recolteaza din fermele supuse controlului, în cantitate de un litru, în sticle curate şi se trimite la laborator în ziua recoltarii în condiţii de refrigerare.

t)Apa potabilă din unităţile care prelucreaza produse de origine animala: proba se recolteaza în condiţiile de la lit. s).

5.Identificarea probelor

Fiecare proba se identifica prin eticheta autoadeziva cu următoarele specificaţii:

–pentru probele recoltate de la animalele vii: substratul, numele şi adresa fermei sau proprietarului, specia de animal, numărul matricol, vârsta şi sexul animalului, data recoltarii;

–pentru probele recoltate de la animalele tăiate: substratul, numele şi adresa fermei sau proprietarului, numărul lotului de tăiere, specia, numărul matricol, vârsta, sexul animalului, data recoltarii;

–pentru probele de produse: numele şi adresa fabricii producătoare, denumirea produsului, lotul de fabricaţie (numărul de ordine), data de fabricaţie şi data recoltarii.

6.Procesul-verbal de recoltare

Pentru probele recoltate, medicul veterinar oficial întocmeşte procesul-verbal de recoltare, cu precizarea analizelor solicitate şi unele date suplimentare care ar putea fi utile laboratorului ce executa analizele (ca de exemplu: destinaţia produsului, condiţiile de păstrare a produsului până la primirea buletinului de analiza).

Anexa 3

LABORATOARE AUTORIZATE

Arondarea judeţelor, metode de analiza admise, limite de detectie, limite maxime acceptate

1.Laboratoare autorizate

–Laboratorul Central pentru Controlul Produselor de Origine Animala şi al Furajelor, Bucureşti;

–Laboratorul sanitar veterinar zonal din cadrul Direcţiei Sanitare Veterinare, judeţul Galaţi;

–Laboratorul sanitar veterinar zonal din cadrul Direcţiei Sanitare Veterinare, judeţul Iaşi:

–Laboratorul sanitar veterinar zonal din cadrul Direcţiei Sanitare Veterinare, judeţul Suceava:

–Laboratorul sanitar veterinar zonal din cadrul Direcţiei Sanitare Veterinare, judeţul Constanta:

–Laboratorul sanitar veterinar zonal din cadrul Direcţiei Sanitare Veterinare, judeţul Dolj:

–Laboratorul sanitar veterinar zonal din cadrul Direcţiei Sanitare Veterinare, judeţul Timiş:

2.Arondarea judeţelor la laboratoarele autorizate

a)Pentru analiza reziduurilor de pesticide organoclorurate + PCB, organofosforice, dimetridazol, antibiotice, sulfamide, DES, tireostatice, cloramfenicol:

–L.C.C.P.O.A.F.: Municipiul Bucureşti, Alba, Arges, Braşov, Buzau, Covasna, Dâmboviţa, Giurgiu, Harghita, Ialomita, Mures, Prahova, Sibiu, Teleorman, Maramures, Calarasi.

–Galaţi: Galaţi, Brăila, Vrancea.

–Iaşi: Iaşi, Bacau, Neamt, Vaslui.

–Suceava: Suceava, Bistrita-Nasaud, Botosani.

–Constanta: Constanta, Tulcea,

–Dolj: Dolj, Gorj, Mehedinti, Vilcea, Olt.

–Timiş: Timiş, Arad, Bihor, Caraş-Severin, Hunedoara, Satu Mare, Salaj, Cluj;

b)Determinarea reziduurilor de substanţe betaagoniste:

–L.C.C.P.O.A.F.: toate judeţele;

c)Determinarea reziduurilor de DES, hexoestrol, dienoestrol, substanţe estrogene, androgene, gestagene, betablocante, tranchilizante:

–L.C.C.P.O.A.F.: toate judeţele, cu excepţia celor arondate laboratorului Iaşi şi Timiş.

–Iaşi: Iaşi, Bacau, Botosani, Brăila, Galaţi, Neamt, Suceava, Vaslui, Vrancea.

–Timiş: Timiş, Arad, Caraş-Severin, Hunedoara, Satu Mare, Cluj, Salaj, Bihor, Mehedinti.

d)Determinarea reziduurilor de metale grele şi arsen:

–L.C.C.P.O.A.F.: Municipiul Bucureşti, Arges, Bistrita-Nasaud, Braşov, Buzau, Covasna, Dolj, Dâmboviţa, Giurgiu, Harghita, Ialomita, Mures, Olt, Prahova, Sibiu, Teleorman, Vilcea, Calarasi, Maramures, Alba, Gorj.

–Constanta: Constanta, Tulcea.

–Galaţi: Galaţi, Bacau, Botosani, Brăila, Iaşi, Neamt, Suceava, Vaslui, Vrancea.

–Timiş: Timiş, Arad, Bihor, Caraş-Severin, Hunedoara, Mehedinti, Satu Mare, Salaj;

e)Determinarea micotoxinelor:

–L.C.C.P.O.A.F.: Municipiul Bucureşti, Arges, Bistrita-Nasaud, Braşov, Buzau, Caraş-Severin, Covasna, Dâmboviţa, Dolj, Giurgiu, Gorj, Harghita, Ialomita, Mehedinti, Mures, Olt, Prahova, Sibiu, Teleorman, Vilcea, Calarasi, Maramures, Alba.

–Constanta: Constanta, Tulcea.

–Iaşi: Iaşi, Bacau, Botosani, Brăila, Galaţi, Neamt, Suceava, Vaslui, Vrancea.

–Timiş: Timiş, Cluj, Arad, Bihor, Caraş-Severin, Hunedoara, Satu Mare, Salaj.

3.Metode de analiza admise, limite de detectie, limite maxime

acceptate, laboratoare care le executa

Anexa 4

MĂSURI PENTRU EVITAREA INTRODUCERII ÎN CONSUMUL PUBLIC A PRODUSELOR CONTAMINATE

1.Pentru orice lot de animale aduse la tăiere, conducătorul abatorului va cere proprietarului sau deţinătorului de animale o declaraţie scrisă care să certifice că nu s-a folosit în terapia şi creşterea acestora substanţe cu efect hormonal, tireostatic sau substanţe betaagoniste şi care să-şi asume răspunderea în caz de punere în evidenta a substanţelor interzise la animalele tăiate.

2.Dacă la examinarea unei probe se deceleaza prezenta reziduurilor de substanţe interzise sau cantităţi de substanţe folosite ilegal sau care depăşesc nivelurile stabilite, se aplică următoarele măsuri:

a)Autoritatea competenţa trebuie să obţină detalii cu privire la:

–identificarea animalelor şi a fermelor de origine;

–examenul efectuat şi rezultatul acestuia.

b)Autoritatea competenţa efectuează:

–ancheta în ferma de origine pentru a stabili cauzele prezentei reziduului în proba examinata şi sursa de provenienţă a substanţelor în cauza;

–verificarea modului de marcare (identificare) a animalelor din ferma din care a provenit proba pozitiva. În cazul ca aceasta marcare nu exista sau nu oferă garanţii asupra identificarii animalelor, dispune marcarea adecvată.

c)Din ferma sau lotul de la care a provenit proba pozitiva se recolteaza probe de la toate animalele, în cazul bovinelor şi cabalinelor, sau de la un număr semnificativ, în cazul animalelor mici, mijlocii şi păsări (minimum 10 probe). Probele se trimit la laboratorul autorizat şi se supun examenului pentru decelarea reziduului sau substanţei în cauza; de asemenea, se recolteaza cîte doua probe de furaje şi de apa de baut.

d)Dacă 10% sau mai multe din probele recoltate conform lit. c), de mai sus, prezintă reziduuri de substanţe interzise sau de substanţe autorizate folosite ilegal, toate animalele pozitive se sacrifica imediat, pe loc sau la abatorul cel mai apropiat şi se distrug. În următoarele 12 luni, orice animal provenit din asemenea ferme sau de la acelaşi proprietar sau furnizor se supune controlului sistematic pentru decelarea reziduului în cauza.

În cazul reziduurilor sau al substanţelor care dispar sau scad sub limita admisă în perioada de asteptare până la tăiere sau într-o perioadă de timp stabilită, animalele se menţin în ferma în perioada respectiva. După expirarea acestei perioade, animalele se supun unui nou examen de laborator. Animalele se accepta la tăiere numai dacă la acest examen nu se constata rezultate pozitive.

e)În perioada de examinare a loturilor de animale cu cazuri pozitive, animalele rămân în ferma şi nu pot fi înstrăinate.

f)Animalele a căror tăiere este interzisă datorită prezentei reziduurilor, se pot abatoriza în caz de urgenta, înainte de expirarea perioadei de interdicţie, numai cu aprobarea autorităţii competente. Aceste animale identificate prin crotalie galbena cu numărul de serie trebuie să ajungă la abator însoţite de certificat sanitar veterinar oficial care să cuprindă toate informaţiile privind rezultatul examenului de laborator anterior şi sa declare ca sunt suspecte de prezenta respectivei substanţe. De la fiecare animal, după tăiere, se recolteaza probe pentru cercetarea reziduului în cauza, iar carnea se sechestreaza până la cunoaşterea rezultatului examenului de laborator. Carnea în care s-a constatat depăşirea limitei acceptate la reziduul cercetat se confisca şi, în funcţie de reziduul găsit, se dirijeaza pentru prelucrarea tehnica sau ardere.

g)Ferma din care provin cazurile pozitive se supune unor controale suplimentare pentru decelarea reziduului în cauza. Aceluiaşi regim se supun toate fermele care folosesc aceleaşi surse de animale, furaje sau apa.

h)Costurile anchetelor, controalelor şi examenelor de laborator se suporta de către proprietarii sau deţinătorii de animale sau produse.Anexa 5

CONDIŢII MINIMALE DE FUNCŢIONARE, SARCINILE, RĂSPUNDERILE ŞI COMPETENTELE

LABORATOARELOR AUTORIZATE

1.Condiţii minimale de funcţionare

a)sa dispună de personal calificat cu cunoştinţe teoretice şi tehnice aplicabile pentru analizele specifice;

b)sa dispună de dotarea necesară (aparatura, sticlarie, substanţe) pentru efectuarea analizelor;

c)sa dispună de o infrastructura administrativă adecvată;

d)sa dispună de lista la zi a substanţelor de referinţa, precum şi a substanţelor aprobate pentru utilizare în practica veterinara, zootehnica şi agricolă din România şi pe plan internaţional, ca şi a fabricantilor şi comercianţilor acestor substanţe, sa cunoască reglementările actuale privind folosirea lor;

e)sa cunoască normele şi practicile internaţionale în domeniu.

Pentru cunoaşterea şi aplicarea corecta a metodelor şi tehnicilor de lucru şi pentru asigurarea acuratetei rezultatelor analizelor, personalul de specialitate şi laboratoarele autorizate se supun periodic testarilor intra- şi interlaboratoare, conform metodologiei elaborate de autoritatea competentă.

2.Sarcini, raspunderi şi competente

2.1.Laboratorul Central pentru Controlul Produselor de Origine Animala şi al Furajelor Bucureşti

Este laboratorul de referinţa pentru cercetarea substanţelor şi reziduurilor acestora şi are următoarele competente:

a)întocmeşte programul anual de supraveghere şi control al substanţelor şi reziduurilor acestora, îl supune aprobării Agenţiei Naţionale Sanitare Veterinare, urmăreşte şi informează periodic asupra realizării acestuia;

b)executa toată gama de analize pentru decelarea reziduurilor şi substanţelor prevăzute în reglementările oficiale;

c)asimilează şi promovează metode şi tehnici noi de analiza;

d)instruieste şi atesta personalul din laboratoarele zonale autorizate pentru însuşirea şi aplicarea corecta a metodelor de analiza;

e)efectuează controale trimestriale şi ori de cîte ori este necesar în laboratoarele zonale autorizate privind organizarea, încadrarea lor cu personal, aplicarea corecta a metodelor şi acuratetea rezultatelor;

f)organizează şi controlează testele intra- şi interlaboratoare;

g)dispune, organizează şi participa la anchetele pentru stabilirea surselor de contaminare cu substanţe şi reziduuri interzise la animale şi produsele acestora, iar în cazul decelarii probelor pozitive, dispune măsuri pentru corectare;

h)coordonează aprovizionarea laboratoarelor zonale cu aparatura şi materiale necesare acestei activităţi;

i)colaborează cu laboratoarele internaţionale de profil în domeniul specific de activitate.

2.2.Direcţiile sanitare veterinare judeţene care dispun de laboratoare zonale autorizate pentru decelarea substanţelor şi reziduurilor:

a)executa gama de analize din prezenta norma, conform competentei stabilite;

b)organizează testele intralaborator pentru verificarea aplicării corecte a metodelor de analiza;

c)efectuează anchete în fermele de animale la care s-au constatat probe pozitive şi informează L.C.C.P.O.A.F. asupra constatărilor şi măsurilor dispuse;

d)urmăresc executarea analizelor la timp şi emiterea buletinelor de analiza fără întârziere;

e)întocmesc şi transmit periodic la L.C.C.P.O.A.F. situaţiile privind decelarea substanţelor şi reziduurilor acestora la animale şi produse;

f)colaborează cu direcţiile sanitare veterinare din judeţele arondate în activitatea de decelare a substanţelor şi reziduurilor;

g)executa orice alte activităţi în aplicarea prezentei norme.

2.3.Direcţiile sanitare veterinare judeţene care nu dispun de laboratoare autorizate pentru decelarea substanţelor şi reziduurilor lor:

a)repartizează pe obiective numărul de probe din planul cifric al judeţului;

b)urmăresc recoltarea şi trimiterea probelor către laboratoarele autorizate;

c)efectuează anchete la obiectivele la care s-au constatat probe pozitive şi informează laboratorul autorizat asupra constatărilor şi măsurilor dispuse;

d)executa orice alte activităţi în aplicarea prezentei norme.