Decizie nr. 329 din 23 martie 2010

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 103 alin. (8) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Cristian Victor Popescu Piedone în Dosarul nr. 2.355/109/2009 al Tribunalului Argeş - Secţia civilă, de Daniel Mihăilă în Dosarul nr. 1.469/109/2009 şi de Radu Ionuţ Dorian în Dosarul nr. 2.416/109/2009 ale Curţii de Apel Piteşti - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal răspunde avocatul autorului excepţiei, lipsă fiind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 8.116D/2009, nr. 8.185D/2009 şi nr. 8.186D/2009, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Avocatul autorului excepţiei este de acord cu conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public consideră că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru conexare.

Curtea, în temeiul prevederilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 8.186D/2009 şi nr. 8.185D/2009 la Dosarul nr. 8.116D/2009, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul avocatului prezent. Acesta solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că prin introducerea alin. (8) al art. 103 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 autoritatea emitentă poate să oprească efectele juridice ale unui act, ceea ce echivalează cu o imixtiune în activitatea puterii judecătoreşti. De asemenea, arată că suspendarea permisului de conducere în acest caz se bazează pe o prezumţie de vinovăţie, fără ca emitentul actului să trebuiască să demonstreze că acesta a fost obţinut cu încălcarea legii.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

În acest sens, arată că textul criticat reglementează o suspendare legală obligatorie ce intervine atunci când autoritatea emitentă sesizează instanţa de judecată, măsura administrativă a suspendării având, de altfel, caracter temporar.

În continuare, arată că instanţa sesizată analizează temeinicia ordinului autorităţii emitente, respectându-se astfel dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 12 octombrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 2.355/109/2009, Tribunalul Argeş - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 103 alin. (8) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Cristian Victor Popescu Piedone.

Prin încheierile din 18 noiembrie 2009, pronunţate în dosarele nr. 1.469/109/2009 şi nr. 2.416/109/2009, Curtea de Apel Piteşti - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 103 alin. (8) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Daniel Mihăilă şi Dorian Ionuţ Radu.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că textul criticat contravine dispoziţiilor art. 1, art. 11, art. 15, art. 16, art. 20, art. 21, art. 25, art. 26, art. 52 şi art. 53 din Constituţie. Se susţine de către aceştia că restrângerea dreptului la liberă circulaţie nu poate fi făcută decât prin lege, după cum impun dispoziţiile art. 53 din Legea fundamentală, iar nu prin ordonanţă de urgenţă. De asemenea, se arată că textul criticat "produce grave şi iremediabile limitări ale vieţii publice şi private, în condiţiile în care nu s-a produs nicio dovadă din care să reiasă săvârşirea unei fapte sancţionate de legea penală."

Tribunalul Argeş - Secţia civilă arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, împotriva ordinului privind suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule putându-se formula contestaţie în cadrul căreia este respectat dreptul la apărare.

Curtea de Apel Piteşti - Secţia comercială şi de contencios constituţional şi fiscal arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Având de ales între protejarea interesului privat al posesorului unui permis de conducere asupra căruia planează suspiciunea obţinerii lui nelegale şi interesul public al cetăţenilor de a fi expuşi riscului pe care îl presupune exercitarea dreptului de a conduce de către o persoană ce ar putea să nu stăpânească abilităţile şi cunoştinţele necesare unei astfel de activităţi, legiuitorul a ales să-i protejeze pe cei din urmă, făcând tocmai aplicarea textului constituţional invocat de autorul excepţiei.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat nu îngrădeşte liberul acces la justiţie şi dreptul părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. În ceea ce priveşte invocarea prevederilor art. 16 din Constituţie, se arată că această critică nu poate fi reţinută, principiul egalităţii în faţa legii nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune un tratament juridic identic numai în situaţii egale, iar situaţiile în mod obiectiv diferite justifică, chiar din punct de vedere constituţional, un tratament juridic diferit.

De asemenea, în ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor art. 53 din Legea fundamentală, se arată că aceasta nu poate fi reţinută, dispoziţia constituţională referindu-se exclusiv la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi prevăzute de Legea fundamentală.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 103 alin. (8) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006. Alin.(8) al art. 103 a fost introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 126 din 2 martie 2009. Textul de lege criticat are următorul cuprins: "În situaţia în care autoritatea emitentă a permisului de conducere a sesizat instanţa de judecată potrivit art. 114 alin. (1) lit. e), autoritatea emitentă a permisului de conducere va dispune prin ordin suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule, suspendare ce operează până la rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii judecătoreşti. În acest caz, titularul este obligat să se prezinte la unitatea de poliţie pe raza căreia domiciliază, are reşedinţa sau, după caz, rezidenţa normală, în termen de 5 zile de la comunicarea ordinului, pentru a preda permisul de conducere."

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 referitoare la statul român, art. 11 referitoare la dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 15 referitoare la universalitatea legii, art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie, art. 25 referitoare la libera circulaţie, art. 26 referitoare la viaţa intimă, familială şi privată, art. 52 referitoare la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică să obţină recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei şi art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, referitor la invocarea încălcării dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, Curtea observă că domeniul de aplicare al acestui text constituţional este circumscris restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi prevăzute de Legea fundamentală, iar nu restrângerii exerciţiului oricărui drept subiectiv, chiar dacă el izvorăşte dintr-un act normativ. Textul de lege criticat nu restrânge drepturi sau libertăţi constituţionale, ci stabileşte posibilitatea autorităţii emitente a permisului de conducere de a dispune, prin ordin, suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule, atunci când această autoritate a sesizat instanţa de judecată în vederea anulării permisului de conducere obţinut cu nerespectarea prevederilor legale.

Pe de altă parte, este de observat că alin. (1) al art. 53 prevede, între alte situaţii, că exerciţiul unor drepturi poate fi restrâns şi pentru apărarea ordinii publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor.

Astfel, între exercitarea dreptului de a conduce autovehicule de către unele persoane pentru care există indicii privind dobândirea permisului de conducere fără a fi absolvit un curs de pregătire sau fără parcurgerea etapelor de examinare teoretică şi practică ori prin susţinerea formală a acestora şi ocrotirea interesului general, care se identifică în acest caz cu necesitatea menţinerii siguranţei circulaţiei pe drumurile publice, legiuitorul a înţeles să dea prioritate celui din urmă.

De altfel, măsura propusă de textul de lege criticat este una temporară, ce operează până la rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii judecătoreşti prin care se dispune anularea permisului de conducere. În cazul în care instanţa de judecată constată că nu poate dispune anularea permisului de conducere, acesta fiind obţinut cu respectarea normelor legale, va respinge cererea introdusă de autoritatea emitentă a permisului de conducere, urmând ca aceasta din urmă să facă aplicarea art. 113 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 şi să dispună restituirea permisului de conducere titularului.

În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor art. 25 din Legea fundamentală, referitoare la libera circulaţie a persoanelor, prin Decizia nr. 982 din 25 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 521 din 29 iulie 2009, Curtea a statuat că dreptul la liberă circulaţie vizează libertatea de mişcare a cetăţeanului, textul constituţional reglementând ambele aspecte care formează acest drept fundamental, şi anume: libera circulaţie pe teritoriul României şi libera circulaţie în afara teritoriului ţării. Dreptul la libera circulaţie, astfel cum este reglementat de Constituţie, prin receptarea sa din Pactul internaţional privitor la drepturile civile şi politice, nu include şi dreptul de a conduce autovehicule, respectiv de a deţine un permis de conducere auto în acest scop, prevederile constituţionale nefăcând referire şi la mijloacele de transport prin care se realizează libera circulaţie. Ca urmare, fiecare cetăţean poate folosi mijloacele de transport pe care le consideră potrivite (rutiere, feroviare, aeriene, fluviale, navale, mijloace de transport în comun sau personale), cu respectarea însă a regulilor impuse prin actele normative care reglementează utilizarea acestora. Stabilirea unor astfel de reguli referitoare la circulaţia pe drumurile publice, inclusiv în ceea ce priveşte reţinerea permisului de conducere, respectiv suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule (...) nu este de natură să încalce, pentru motivele arătate, dreptul fundamental reglementat de art. 25 din Constituţie.

În ceea ce priveşte critica autorului excepţiei referitoare la invocarea prevederilor art. 21 şi ale art. 52 din Constituţie, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cel interesat, inclusiv autorul excepţiei, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale.

Faţă de invocarea prevederilor art. 11 şi 20 din Constituţie, Curtea observă că autorul excepţiei nu a indicat dispoziţiile internaţionale considerate a fi încălcate de art. 103 alin. (8) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, astfel că nu poate fi reţinută nici această critică de neconstituţionalitate.

De asemenea, în ceea ce priveşte invocarea de către autorul excepţiei a prevederilor art. 1, art. 15 şi art. 26 din Constituţie, Curtea reţine că aceste dispoziţii constituţionale nu au relevanţă în cauza dedusă controlului.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 103 alin. (8) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Cristian Victor Popescu Piedone în Dosarul nr. 2.355/109/2009 al Tribunalului Argeş - Secţia civilă, de Daniel Mihăilă în Dosarul nr. 1.469/109/2009 şi de Radu Ionuţ Dorian în Dosarul nr. 2.416/109/2009 ale Curţii de Apel Piteşti - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 martie 2010.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Mariţiu