Decizie nr. 501 din 15 mai 2012

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 46 din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, precum şi a acestei legi în integralitatea sa, excepţie ridicată de Rodica Danciu în Dosarul nr. 10.460/299/2009 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 770D/2011.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 26 mai 2011, pronunţată în Dosarul nr. 10.460/299/2009, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu "soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate indicate de pârâtă".

Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Rodica Danciu într-o cauză având ca obiect pretenţii şi se referă la art. 46 din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, precum şi a acestei legi în integralitatea sa.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate instituie obligaţia proprietarilor, fie ei membri sau nu ai asociaţiei de proprietari, de a contribui la cheltuielile acesteia. Astfel, arată că, din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 56 din Constituţie, rezultă că cetăţenii, în speţă proprietarii de apartamente, au obligaţia să contribuie, sub forma impozitelor şi taxelor, numai la cheltuielile publice, o prestaţie de genul celei impuse de art. 46 din Legea nr. 230/2007 fiind interzisă, dacă ea nu este impusă de o situaţie excepţională. În acest sens, apreciază că este discutabil dacă starea de indiviziune forţată a proprietăţii constituie o situaţie excepţională care să justifice instituirea obligativităţii prevăzute de textul de lege criticat.

Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece "oricare dintre proprietari, fie că este sau nu membru al asociaţiei, are dreptul de a ataca în justiţie hotărârile care sunt de natură a-i prejudicia interesele".

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 46 din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 23 iulie 2007, precum şi a acestei legi în integralitatea sa.

Conform prevederilor art. 46: "Toţi proprietarii au obligaţia să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociaţiei de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuţie ce le revine la cheltuielile asociaţiei de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociaţia de proprietari".

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 56 referitoare la contribuţii financiare.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra unor critici de neconstituţionalitate similare.

Astfel, prin Decizia nr. 1.117 din 8 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 711 din 10 octombrie 2011, Curtea a statuat că asociaţia de proprietari a fost reglementată prin lege în vederea realizării unui scop de interes general, şi anume administrarea în bune condiţii a clădirilor cu mai multe apartamente, ţinându-se seama şi de interesele locatarilor legate de realizarea unei bune convieţuiri, inclusiv pentru stabilirea cheltuielilor comune şi a repartizării lor pe fiecare locatar, a reparaţiilor şi amenajărilor necesare etc.

Rezolvarea problemelor pe care le implică administrarea unui imobil cu mai mulţi locatari impune, în consecinţă, o asociere fără de care drepturile şi interesele legitime ale celor ce locuiesc în imobilul respectiv ar putea fi afectate prin apariţia unor neînţelegeri sau litigii. Aşa fiind, plata de către membrii asociaţiilor de proprietari a cheltuielilor comune este o obligaţie ce rezultă din acordul de asociere şi din relaţiile contractuale stabilite între asociaţie, în numele membrilor ei, şi furnizorii serviciilor de interes comun.

De asemenea, în ceea ce priveşte prevederile art. 46 din Legea nr. 230/2007, prin Decizia nr. 393 din 19 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 280 din 29 aprilie 2009, Curtea a statuat că, sub aspectul participării la cheltuielile comune, nu are relevanţă dacă persoana este sau nu membru al unei asociaţii de proprietari, întrucât această obligaţie rezultă din starea de coproprietate forţată cu privire la părţile comune în care se află toţi proprietarii. În acest sens, prin art. 2 din Legea nr. 230/2007 se prevede că, datorită acestei situaţii juridice, proprietarii au obligaţia să ia măsuri cu privire la drepturile şi obligaţiile comune ce le revin tuturor asupra proprietăţii comune; în plus, existenţa unor spaţii în proprietate comună şi perpetuă, imposibilitatea încheierii unor contracte individuale cu marii furnizori de utilităţi de către toţi proprietarii, indiferent că sunt sau nu membri ai asociaţiei de proprietari, sunt elemente care impun constituirea unei structuri organizate, care să acţioneze în numele şi pentru interesul comun.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 46 din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, precum şi a acestei legi în integralitatea sa, excepţie ridicată de Rodica Danciu în Dosarul nr. 10.460/299/2009 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 mai 2012.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora