Hotărâre din 8 martie 2011, definitivă la 8 iunie 2011,

(Cererea nr. 2.162/05)

Hotărârea a devenit definitivă în condiţiile prevăzute la art. 44 § 2 din Convenţie. Aceasta poate suferi modificări de formă.

În Cauza Colegiul Consilierilor Juridici Argeş împotriva României,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a III-a), reunită într-o cameră compusă din Josep Casadevall, preşedinte, Corneliu Bîrsan, Alvina Gyulumyan, Jan Sikuta, Luis Lopez Guerra, Nona Tsotsoria, Mihai Poalelungi, judecători, şi Santiago Quesada, grefier de secţie,

după ce a deliberat în camera de consiliu la data de 8 februarie 2011,

pronunţă prezenta hotărâre, adoptată la aceeaşi dată:

PROCEDURA

1.La originea cauzei se află Cererea nr. 2.162/05, introdusă împotriva României, prin care Colegiul Consilierilor Juridici Argeş a sesizat Curtea la data de 21 decembrie 2004, în temeiul art. 34 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (Convenţia).

2.Reclamantul este reprezentat de domnul Victor Horia Panduru, consilier juridic în Piteşti. Guvernul român (Guvernul) este reprezentat de agentul guvernamental, domnul Răzvan-Horaţiu Radu, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

3.Reclamantul pretinde că refuzul instanţelor naţionale de a îl înscrie ca asociaţie era nejustificat şi încălca dreptul de asociere.

4.La data de 31 august 2009, preşedintele Secţiei a III-a a hotărât să comunice Guvernului cererea de înscriere a reclamantului ca asociaţie. Întemeindu-se pe dispoziţiile art. 29 § 3 din Convenţie, acesta a hotărât, de asemenea, că admisibilitatea şi fondul vor fi examinate împreună. Atât reclamantul, cât şi Guvernul au prezentat observaţii pe fond (art. 59 § 1).

ÎN FAPT

I. Circumstanţele cauzei

5.Reclamantul este o asociaţie din Piteşti (judeţul Argeş), a cărei înscriere ca asociaţie profesională a fost refuzată prin Hotărârea definitivă pronunţată de Tribunalul Argeş la data de 4 octombrie 2004. Numele său în română este Colegiul Consilierilor Juridici Argeş. Cererea a fost introdusă, în numele său, de domnul Victor Horia Panduru, preşedintele asociaţiei.

6.La data de 8 decembrie 2003, Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic a intrat în vigoare. Aceasta a permis consilierilor juridici să formeze asociaţii profesionale şi a stabilit un termen de 90 de zile de la intrarea sa în vigoare pentru înfiinţarea respectivelor asociaţii profesionale şi pentru adoptarea statutului lor. Aceasta a intrat în vigoare la 3 zile de la publicarea sa în Monitorul Oficial al României, Partea I, din 5 decembrie 2003.

7.La data de 6 ianuarie 2004 a avut loc adunarea constitutivă a asociaţiei reclamante. La aceeaşi dată a fost adoptat statutul său.

8.La data de 14 ianuarie 2004, reclamantul a solicitat avizul Ministerului Justiţiei, cerut de Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, în forma în vigoare la momentul respectiv. La data de 21 ianuarie 2004, Ministerul Justiţiei a emis un aviz favorabil cu privire la statutul reclamantului, făcând trimitere, în special, la scopul asociaţiei descris la art. 6 şi 7. Art. 6 prevedea că scopul asociaţiei îl reprezenta organizarea şi funcţionarea unitară a profesiei de consilier juridic în judeţul Argeş şi promovarea principiului conform căruia această profesie are un loc complementar în cadrul sistemului judiciar naţional. În plus, art. 7 din statut prevedea că scopul asociaţiei îl reprezenta "protejarea şi promovarea drepturilor membrilor săi, [...] cu privire la o practică curentă a profesiei de apărare şi promovare a drepturilor şi libertăţilor entităţilor juridice, ale autorităţilor şi instituţiilor publice, precum şi ale persoanelor particulare în relaţiile lor cu instituţiile judiciare [...]".

9.La data de 4 februarie 2004, reclamantul a introdus o cerere la Judecătoria Piteşti prin care solicită înscrierea sa în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor ţinut de respectiva instanţă. Prin Încheierea dată în camera de consiliu la 9 februarie 2004, instanţa a admis cererea şi a dispus înscrierea reclamantului în registru. Încheierea prevedea şi faptul că parchetul putea introduce apel în termen de 5 zile de la notificare.

10.Parchetul şi Baroul Argeş au introdus apel împotriva acestei decizii. Uniunea Naţională a Barourilor din România a intervenit în proces în interesul Baroului Argeş.

11.În apel, procurorul a susţinut că, aprobând scopurile stipulate în statutul asociaţiei, încheierea din data de 9 februarie 2004 a încălcat art. 4 şi 10 din Legea nr. 514/2003, în măsura în care îi permiteau reclamantului apărarea şi promovarea drepturilor persoanelor fizice, în timp ce doar avocaţii aveau dreptul de a reprezenta sau asista persoanele fizice în relaţiile lor cu instituţiile judiciare. De asemenea, procurorul a criticat art. 20 alin. (3) lit. j) din statut, care i-a permis consiliului colegiului să emită un aviz cu privire la înfiinţarea, în raza sa, a societăţilor ce furnizează consultanţă, asistenţă şi reprezentare juridică, precum şi să soluţioneze reclamaţiile privind onorariile consilierilor juridici ce activează în regim de liberă practică. De asemenea, procurorul a contestat art. 20 alin. (3) lit. l), care îi permitea consiliului colegiului să organizeze concursuri pentru ocuparea posturilor vacante de consilier juridic, să stabilească fişa postului şi să sesizeze comisia de disciplină cu orice caz de malpraxis din partea consilierilor juridici.

12.Uniunea Naţională a Barourilor din România a susţinut argumentele procurorului.

13.La data de 24 februarie 2004, reclamantul a organizat o adunare generală extraordinară şi a adoptat un protocol adiţional la statut, în care a modificat art. 7 prin eliminarea referinţei la reprezentarea persoanelor fizice. De asemenea, acesta a eliminat complet art. 20 alin. (3) lit. j) şi a modificat art. 20 alin. (3) lit. l) prin limitarea sarcinilor consiliului colegiului de a oferi informaţii cu privire la erorile profesionale ale consilierilor juridici.

14.La data de 27 februarie 2004, reclamantul a introdus o cerere la Judecătoria Piteşti, prin care solicită înscrierea modificărilor. Prin Încheierea din 1 martie 2004, emisă în camera de consiliu, instanţa a dispus înscrierea acestor modificări. Potrivit informaţiilor prezentate de Guvern, reiese că a fost formulat recurs împotriva acestei încheieri şi că o hotărâre definitivă a fost pronunţată la data de 2 decembrie 2004. Nicio copie a hotărârii din recurs nu a fost depusă la dosarul cauzei.

15.Pe parcursul judecării recursului introdus de procuror şi de Uniunea Naţională a Barourilor din România împotriva Încheierii din 9 februarie 2004, reclamantul a susţinut că acesta a devenit fără obiect după adoptarea protocolului adiţional la statutul său. Acesta susţinea că singurul motiv de recurs îl putea reprezenta o modificare adusă Încheierii din 9 februarie 2004.

16.La data de 4 octombrie 2004, Tribunalul Argeş a admis recursul procurorului prin hotărâre definitivă, a modificat Încheierea din data de 9 februarie 2004 şi a respins cererea reclamantului de înscriere. Instanţa a considerat că, în conformitate cu art. 6 şi 15 din Legea nr. 514/2003, activitatea profesională a unui consilier juridic poate fi desfăşurată doar în cadrul entităţii juridice pentru care a lucrat, excluzând astfel posibilitatea de reprezentare a intereselor persoanelor particulare. De asemenea, acesta a considerat că art. 10 lit. a) din respectiva lege prevedea că profesia de consilier juridic era incompatibilă cu cea de avocat. Apoi, acesta a susţinut că consilierii juridici puteau fi numiţi sau angajaţi în conformitate cu dispoziţiile respectivei legi; prin urmare, aceştia nu puteau îndeplini funcţiile specifice celor ale unui avocat.

17.De asemenea, instanţa a susţinut faptul că dispoziţiile art. 20 alin. (3) lit. j) din statutul reclamantului erau contrare art. 1 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, care prevedea că doar avocaţii pot oferi un exerciţiu liberal al activităţilor de consultanţă, asistenţă şi reprezentare juridică. Instanţa de apel a considerat că aceste aspecte de nelegalitate au fost recunoscute şi de reclamant, care susţine că le-a eliminat prin adoptarea unui protocol adiţional la statutul său. Cu toate acestea, adoptarea protocolului adiţional nu putea valida Încheierea din 9 februarie 2004, având în vedere că respectiva decizie a ţinut seama de situaţia existentă la momentul la care a fost pronunţată.

II. Dreptul şi practica interne relevante

18.Art. 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii prevede că judecătorul însărcinat cu verificarea legalităţii cererii de înscriere şi a documentelor doveditoare trebuie să verifice cererea în termen de 3 zile de la data depunerii sale. Dacă, în termenul fixat, judecătorul stabileşte că documentele prezentate nu sunt conforme cerinţelor legale, reprezentantul asociaţiilor este citat în camera de consiliu şi i se acordă o săptămână pentru remedierea acestor neregularităţi. La expirarea termenului, dacă judecătorul stabileşte că neregularităţile au fost remediate, el va lua act de aceasta prin încheiere şi va dispune înscrierea asociaţiei în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor.

Art. 12 prevede că înscrierea unei asociaţii în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor se efectuează doar în ziua rămânerii irevocabile a încheierii de admitere. Art. 33 din acelaşi document prevede că orice modificare a statutului asociaţiei care a dobândit personalitate juridică şi a fost înscrisă legal trebuie înscrisă în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor, conform unei proceduri similare celei de înscriere ca asociaţie.

19.Aceeaşi ordonanţă prevede că o asociaţie poate fi dizolvată printr-o hotărâre judecătorească dacă scopul său se dovedeşte ilicit sau contrar ordinii publice.

20.Alte dispoziţii relevante ale Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 sunt citate în hotărârea Bozgan împotriva României (nr. 35.097/02, pct. 11, 11 octombrie 2007).

21.Dispoziţiile relevante din Legea nr. 514/2003 stabilesc după cum urmează:

Art. 4. – Consilierul juridic în activitatea sa asigură consultanţă şi reprezentarea autorităţii sau instituţiei publice în serviciul căreia se află ori a persoanei juridice cu care are raporturi de muncă, apără drepturile şi interesele legitime ale acestora în raporturile lor cu autorităţile publice, instituţiile de orice natură, precum şi cu orice persoană juridică sau fizică, română sau străină; în condiţiile legii şi ale regulamentelor specifice unităţii, avizează şi contrasemnează actele cu caracter juridic.

Art. 5. – Consilierii juridici pot constitui asociaţii profesionale în scopul apărării şi promovării intereselor profesionale, în condiţiile legii privind asocierea şi constituirea persoanelor juridice. [...]

Art. 10. – Exercitarea profesiei de consilier juridic este incompatibilă cu:

a)calitatea de avocat;

[...]

Art. 20. – (1) În condiţiile prevăzute la art. 5, consilierii juridici se pot asocia în structuri judeţene, pe ramuri sau domenii de activitate, potrivit intereselor profesionale, şi, după caz, la nivel naţional, cu respectarea legii privind asociaţiile şi fundaţiile.

(2)Formele de asociere şi organizare la nivel judeţean şi la nivel naţional sunt stabilite prin statutul asociaţiei [...].

(3)Constituirea asocierilor profesionale are la bază principiile constituţionale ale dreptului de asociere şi reglementările legale privind asocierea şi constituirea de persoane juridice. [_]

Art. 25. – (1) Asociaţiile profesionale se vor înfiinţa şi statutele acestora se vor adopta în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

ÎN DREPT

I. Cu privire la pretinsa încălcare a art. 11 din Convenţie

22.Reclamantul s-a plâns de refuzul instanţelor naţionale de a-l înscrie ca asociaţie. De asemenea, acesta s-a plâns de faptul că a fost lipsit de posibilitatea de a solicita din nou înscrierea, cu şanse de succes, ţinând seama de faptul că, până la respingerea cererii de înscriere, termenul pentru înfiinţarea unei astfel de asociaţii profesionale a expirat. Acesta a invocat art. 11 din Convenţie, formulat după cum urmează:

1.Orice persoană are dreptul la libertate de întrunire paşnică şi de asociere, inclusiv a constitui cu alţii sindicate şi de a se afilia la sindicate pentru apărarea intereselor sale.

2.Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restrângeri decât cele prevăzute de lege care, într-o societate democratică, constituie măsuri necesare pentru securitatea naţională, siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protecţia sănătăţii, a moralei ori a drepturilor şi a libertăţilor altora. Prezentul articol nu interzice ca restrângeri legale să fie impuse exercitării acestor drepturi de către membrii forţelor armate, ai poliţiei sau ai administraţiei de stat.

A. Cu privire la admisibilitate

23.Guvernul a invocat excepţia de inadmisibilitate, susţinând că reclamantul nu era o entitate cu personalitate juridică care să poată sta în mod legal în justiţie. În acest sens, Guvernul a subliniat faptul că cererea reclamantului de a-l înscrie ca asociaţie a fost respinsă şi, prin urmare, reclamantul nu avea personalitate juridică.

24.În replică, reclamantul a susţinut că fondul capătului său de cerere îl reprezintă tocmai refuzul autorităţilor de a-l înscrie ca asociaţie şi de a obţine astfel personalitate juridică.

25.Curtea reiterează faptul că termenul de "victimă" în contextul art. 34 din Convenţie denotă persoana afectată direct de actul sau omisiunea în cauză (a se vedea Lⁿ'62di împotriva Elveţiei, 15 iunie 1992, pct. 34, seria A nr. 238). Prin urmare, condiţiile care se aplică cererilor individuale conform Convenţiei nu sunt neapărat aceleaşi cu criteriile naţionale referitoare la locus standi în justiţie. Legislaţia naţională în materie poate avea scopuri diferite de cele prevăzute la art. 34 şi, chiar dacă uneori aceste scopuri pot fi similare, acest lucru nu este întotdeauna necesar. Într-adevăr, obiectul care stă la baza mecanismului Convenţiei este de a oferi o protecţie eficientă şi practică celor afectaţi personal de încălcările drepturilor fundamentale ale omului [a se vedea Velikova împotriva Bulgariei (dec.), nr. 41.488/98, CEDO 1999-V (fragmente)].

26.În cazul în care s-ar accepta argumentele Guvernului, Curtea nu şi-ar putea exercita controlul de legalitate în cazul deciziilor atacate în ceea ce priveşte pretinsele încălcări ale drepturilor reclamantului conform art. 11 din Convenţie, capetele de cerere pe care membrii individuali ai reclamantului le-ar putea invoca în faţa Curţii fiind diferite de cea invocată de reclamant în prezenta cauză (a se vedea, mutatis mutandis, Mişcarea Producătorilor Agricoli pentru Drepturile Omului împotriva României, nr. 34.461/02, pct. 32-35, 22 iulie 2008).

În acelaşi timp, Curtea aminteşte faptul că a declarat deja ca admisibile cererile introduse de un partid politic sau o asociaţie ale căror înscrieri au fost refuzate de autorităţile naţionale şi care nu existau din perspectiva legislaţiei interne [a se vedea, de exemplu, Partidul Comuniştilor (Nepecerişti) şi Ungureanu împotriva României, nr. 46.626/99 (dec.), 16 decembrie 2003, şi The United Macedonian Organisation Ilinden and Others împotriva Bulgariei, nr. 59.491/00, (dec.), 9 septembrie 2004].

27.Ţinând seama de cele de mai sus, Curtea consideră că asociaţia reclamantă se poate pretinde victima încălcărilor reclamate în sensul art. 34 din Convenţie. Pentru a stabili dacă aceasta a fost într-adevăr o victimă, trebuie examinat fondul afirmaţiilor sale.

28.De asemenea, Curtea ia act de faptul că plângerea sa nu este în mod vădit nefondată în sensul art. 35 § 3 din Convenţie şi că aceasta nu prezintă niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, este necesar să fie declarată admisibilă.

B. Cu privire la fond

1.Argumentele părţilor

29.Recunoscând că refuzul de înscriere a reclamantului ca asociaţie putea fi interpretat ca o încălcare a dreptului său de asociere, Guvernul consideră totuşi că această încălcare era prevăzută de lege, urmărea un scop legitim şi era necesară într-o societate democratică. În acest sens, Guvernul a făcut trimitere la Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000, conform căreia, dacă nu sunt îndeplinite cerinţele legale pentru înfiinţarea unei asociaţii, cererea de înscriere este refuzată. Refuzul de înscriere a asociaţiei reclamante în prezenta cauză avea scopul legitim de apărare a ordinii publice şi a drepturilor şi libertăţilor celorlalţi, în special a drepturilor celor care apelează la serviciile avocaţilor pentru reprezentarea intereselor lor.

De asemenea, Guvernul a considerat că s-a ajuns la un echilibru corect între dreptul de asociere al reclamantului şi interesul general în păstrarea ordinii publice. În acest sens, el a precizat faptul că statutul reclamantului prezenta drept unul dintre scopurile sale protecţia şi promovarea drepturilor particularilor în relaţiile lor cu autorităţile publice. Acest scop era contrar Legii nr. 51/1995 care interzice înfiinţarea de barouri şi practicarea profesiei de avocat în afara Uniunii Naţionale a Barourilor din România. Acelaşi scop era contrar şi art. 10 din Legea nr. 514/2003 care reglementa profesia de consilier juridic. De asemenea, Guvernul a arătat că activitatea de consilier juridic putea fi desfăşurată doar ca parte a unei relaţii de serviciu şi nu constituia o profesie liberală. Acesta a furnizat la dosar o copie a deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din 12 iunie 2006. Respectiva decizie, care avea scopul de a armoniza legislaţia divergentă a instanţelor interne, stabileşte că profesia de consilier juridic nu este o profesie liberală şi, prin urmare, nu poate fi practicată ca activitate comercială, ci doar în cadrul unui contract de muncă.

În ceea ce priveşte argumentul reclamantului conform căruia acesta şi-a schimbat statutul, Guvernul a afirmat că respectiva modificare a fost făcută după emiterea Încheierii din data de 9 februarie 2004 şi, având în vedere faptul că recursul viza respectiva hotărâre, modificările ulterioare nu puteau fi luate în considerare. Apoi, acesta a susţinut că, în orice caz, modificările aduse statutului nu vizau toate articolele criticate în recurs.

În sfârşit, Guvernul a adăugat că persoanele care doreau să devină membri ai asociaţiei reclamante se puteau totuşi afilia altor asociaţii de consilieri juridici.

30.Reclamantul a susţinut că Ministerul Justiţiei şi judecătoria au admis cererea sa de înscriere şi nu au identificat niciun impediment în ceea ce priveşte înscrierea. După cunoaşterea motivelor de recurs prezentate de procuror şi pentru a evita orice problemă posibilă, acesta a modificat imediat dispoziţiile statutului în litigiu, iar aceste modificări au fost aprobate şi prin Încheierea judecătoriei din data de 1 martie 2004, anterior admiterii recursului. Acesta a considerat că, în lumina modificărilor aduse statutului, recursul a rămas fără obiect şi trebuia respins.

În ceea ce priveşte trimiterea Guvernului la decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care a armonizat practicile divergente ale instanţelor interne cu privire la profesia de consilier juridic, reclamantul a subliniat faptul că decizia viza dreptul de a înfiinţa societăţi comerciale, şi nu dreptul de a înfiinţa asociaţii, care sunt organizaţii nonprofit.

2.Motivarea Curţii

a)Principii generale

31.Curtea reiterează faptul că dreptul de a înfiinţa o asociaţie este parte integrantă a dreptului prevăzut la art. 11 din Convenţie. Posibilitatea de a înfiinţa o entitate juridică care să funcţioneze colectiv într-un domeniu de interes reciproc este unul dintre cele mai importante aspecte ale dreptului de asociere, fără de care acest drept este lipsit de orice conţinut. Modul în care legislaţia naţională consfinţeşte această libertate şi aplicarea sa practică de către autorităţi arată starea democraţiei în statul în cauză. Bineînţeles, statele au dreptul să se convingă de faptul că scopul şi activităţile unei asociaţii sunt conforme regulilor prevăzute de legislaţie, dar trebuie să facă acest lucru într-un mod compatibil cu obligaţiile lor stabilite în conformitate cu Convenţia şi făcând obiectul revizuirii de către instituţiile Convenţiei (a se vedea, Sidiropoulos şi alţii împotriva Greciei, 10 iulie 1998, pct. 40, Culegere de hotărâri şi decizii 1998-IV; The United Macedonian Organisation Ilinden şi alţii împotriva Bulgariei, nr. 59.491/00, pct. 57, 19 ianuarie 2006; The Moscow Branch of the Salvation Army împotriva Rusiei, nr. 72.881/01, pct. 59, CEDO 2006-...; şi Ramazanova şi alţii împotriva Azerbaidjanului, nr. 44.363/02, pct. 54, 1 februarie 2007).

32.Excepţiile de la regula dreptului de asociere trebuie interpretate în mod restrictiv şi doar motive pertinente şi serioase pot justifica restricţiile acestui drept. Orice încălcare trebuie să corespundă unei "nevoi sociale stringente". Autorităţile naţionale sunt cele care trebuie să stabilească, în primul rând, dacă există o "nevoie socială stringentă" care să impună o anumită restricţie în interes general. În timp ce Convenţia lasă acestor autorităţi o marjă de apreciere în acest sens, evaluarea lor este supravegheată de Curte, fiind aplicabilă atât legii, cât şi hotărârilor care o aplică, inclusiv hotărârilor pronunţate de instanţele independente [a se vedea Gorzelik şi alţii împotriva Poloniei (GC), nr. 44.158/98, pct. 95 şi 96, 17 februarie 2004].

33.Când Curtea se pronunţă, sarcina sa nu este de a înlocui opinia autorităţilor naţionale relevante cu propria ei opinie, ci de a verifica, conform art. 11, deciziile pronunţate în exercitarea atribuţiilor lor. Aceasta nu presupune că trebuie să se limiteze la a stabili dacă statul pârât şi-a exercitat atribuţiile în mod rezonabil, cu grijă şi cu bună-credinţă; aceasta trebuie să analizeze încălcarea pretinsă în lumina întregului context al cauzei şi să stabilească dacă era "proporţională cu scopul legitim urmărit" şi dacă motivele prezentate de autorităţile naţionale pentru a o justifica sunt "relevante şi suficiente" (a se vedea Sidiropoulos şi alţii, citată anterior, pct. 40, şi United Communist Party of Turkey şi alţii împotriva Turciei, 30 ianuarie 1998, pct. 46 şi 47, Culegere 1998-I). Astfel, Curtea trebuie să se convingă de faptul că autorităţile naţionale au aplicat standarde conforme principiilor prevăzute la art. 11 şi, în plus, că şi-au bazat deciziile pe o evaluare acceptabilă a faptelor relevante (a se vedea, mutatis mutandis, Ahmed şi alţii împotriva Regatului Unit, 2 septembrie 1998, pct. 55, Culegere 1998-VI, şi Goodwin împotriva Regatului Unit, 27 martie 1996, pct. 40, Culegere 1996-II).

b)Aplicarea principiilor generale în prezenta cauză

(i)Existenţa unei încălcări

34.Curtea consideră că refuzul instanţei interne de a-l înscrie pe reclamant ca asociaţie reprezintă o încălcare a dreptului său de asociere de către autorităţi [a se vedea, de exemplu, Gorzelik şi alţii (GC), citată anterior, pct. 52, Sidiropoulos, citată anterior, pct. 31, şi APEH Uldozotteinek Szovetsege şi alţii împotriva Ungariei (dec.), nr. 32.367/96, 31 august 1999].

35.Această încălcare este justificată de dispoziţiile art. 11 doar dacă este "prevăzută de lege", urmăreşte unul sau mai multe dintre scopurile legitime prevăzute la paragraful 2 şi este "necesară într-o societate democratică" pentru îndeplinirea acestor scopuri.

(îi) Justificarea încălcării

36.Curtea este convinsă că încălcarea era prevăzută de lege, şi anume de Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000, şi urmărea un scop legitim, şi anume apărarea ordinii publice [a se vedea, mutatis mutandis Bota împotriva României (dec.), nr. 24.057/03].

37.Prin urmare, trebuie să se examineze dacă încălcarea era necesară într-o societate democratică. În acest sens, Curtea trebuie să analizeze motivele speciale prezentate de autorităţile naţionale pentru justificarea încălcării şi semnificaţia acestei încălcări.

38.Curtea ia act de faptul că, în ceea ce priveşte decizia sa de respingere a cererii de înscriere a reclamantului, Tribunalul Argeş a avut următoarele motive: Legea nr. 514/2003 excludea dreptul consilierilor juridici de a reprezenta persoane fizice şi prevedea că rolul de consilier juridic era incompatibil cu cel de avocat, precum şi faptul că aceştia nu se puteau constitui ca entităţi legale specifice profesiei de avocat. Apoi, în decizia tribunalului s-a afirmat că art. 20 alin. (3) lit. j) din statut era contrar Legii nr. 514/2003. De asemenea, acesta a respins argumentele reclamantului conform cărora reclamantul a eliminat dispoziţiile contestate din statut, considerând că Hotărârea primei instanţe din 9 februarie 2004 a fost pronunţată ţinând seama de statut în forma sa anterioară modificării.

39.Reiese din motivele invocate de Tribunalul Argeş că principala problemă cu înscrierea au reprezentat-o dispoziţiile statutului reclamantului, în versiunea sa anterioară modificărilor din 1 martie 2004, care au dus la concluzia că asociaţia reclamantă dorea să desfăşoare activităţi similare celor ale avocaţilor, care, prin natura lor, erau incompatibile cu profesia de consilier juridic. În această privinţă, tribunalul s-a bazat pe art. 7 (care definea scopul asociaţiei) şi pe art. 20 alin. (3) lit. j) din statut.

Cu toate acestea, Curtea ia act de faptul că respectivele dispoziţii specifice au fost modificate, modificări de care Judecătoria Piteşti a luat act prin Încheierea din 1 martie 2004. Deşi este adevărat că, potrivit informaţiilor prezentate de Guvern, reiese că încheierea a fost contestată şi că o hotărâre definitivă, neprezentată Curţii, a fost pronunţată la 4 decembrie 2004, Curtea ia act de faptul că reclamantul a luat măsuri imediate pentru a remedia presupusele nereguli şi a folosit procedura prevăzută de lege pentru înscrierea în condiţiile legii a acestor modificări aduse statutului său.

40.De asemenea, Curtea ia act de faptul că Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 prevede că judecătorul care verifică o cerere de înscriere poate stabili un termen pentru reclamant, pentru ca acesta să îşi modifice cererea şi documentele doveditoare. Această posibilitate este prevăzută în mod expres pentru procedura în primă instanţă, nefiind făcute precizări cu privire la procedura de recurs.

Cu toate acestea, Curtea constată că principalul scop al acestei norme era să îi permită unei asociaţii care cerea să fie înscrisă să îndeplinească toate formalităţile în cursul procedurii de înscriere, în cazul în care există nereguli cu cererea iniţială.

În prezenta cauză, prima instanţă nu a identificat nereguli în ceea ce priveşte cererea de înscriere, motiv pentru care a admis-o. După cunoaşterea motivelor de recurs prezentate de procuror, dorind să remedieze orice posibile nereguli, reclamantul a modificat imediat statutul şi a solicitat instanţei competente să înregistreze aceste modificări. Modificările au fost înregistrate până la data de 1 martie 2004, dată inclusă şi în intervalul de 90 de zile prevăzut de Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic.

Având în vedere faptul că legislaţia naţională urmăreşte să le acorde asociaţiilor şansa de a remedia orice nereguli pe parcursul procedurii de înscriere, decizia instanţei de recurs, pronunţată la data de 4 octombrie 2004, de a considera irelevante modificările aduse statutului asociaţiei pare să contrazică scopul legislaţiei.

În plus, decizia tribunalului s-a dovedit a fi chiar mai gravă ca efecte, având în vedere faptul că reclamantul nu a avut posibilitatea de a formula o nouă cerere de înscriere, ţinând seama de faptul că, până la respingerea cererii sale de înscriere, termenul pentru înfiinţarea de asociaţii de consilieri juridici a expirat.

41.Circumstanţele de fapt în prezenta cauză sunt diferite de cele din Cauza Bota (citată anterior), în care instanţa a considerat proporţională dizolvarea unei asociaţii care includea, printre scopurile sale statutare, "înfiinţarea de barouri" şi ai cărei membri au desfăşurat în mod efectiv activităţi care ţineau de competenţa exclusivă a Uniunii Naţionale a Barourilor din România.

În prezenta cauză nu reiese că dispoziţiile statutare ale reclamantului sugerau faptul că scopul asociaţiei era de a înfiinţa astfel de organizaţii.

42.În plus, Curtea ia act de faptul că legislaţia naţională prevede posibilitatea dizolvării unei asociaţii în cazul în care se dovedeşte că scopurile sale sunt contrare ordinii publice sau că aceasta funcţionează contrar dispoziţiilor sale statutare (a se vedea, mutatis mutandis, Bozgan împotriva României, nr. 35.097/02, pct. 36, 11 octombrie 2007).

43.În ceea ce priveşte faptul că Guvernul invocă decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Curtea consideră că nu este relevant în prezenta cauză, ţinând seama de faptul că decizia viza dreptul consilierilor juridici de a înfiinţa societăţi cu scop comercial. În prezenta cauză, reclamantul a dorit să înfiinţeze o asociaţie nonprofit.

De asemenea, Curtea nu consideră relevant argumentul conform căruia, oricum, modificările aduse statutului nu vizau toate articolele contestate de procuror şi de Uniunea Naţională a Barourilor din România în recursul lor. Atunci când a respins cererea de înscriere, Tribunalul Argeş nu a analizat modificările aduse statutului, ci doar le-a considerat irelevante şi, prin urmare, nu a oferit nicio justificare conform căreia modificările nu vizau toate motivele recursului.

44.Ţinând seama de toate cele de mai sus, în opinia Curţii, motivele invocate de autorităţi de a refuza înscrierea asociaţiei reclamante nu au fost relevante şi suficiente. În plus, o astfel de măsură severă precum refuzarea cererii de înscriere, luată chiar înainte de începerea funcţionării asociaţiei, apare disproporţionată în raport cu scopul urmărit. Prin urmare, încălcarea nu poate fi considerată necesară într-o societate democratică.

45.În consecinţă, a fost încălcat art. 11 din Convenţie.

II. Cu privire la celelalte pretinse încălcări ale Convenţiei

46.Reclamantul se plânge, în esenţă, conform art. 6 § 1 din Convenţie, de faptul că judecătorii care s-au ocupat de verificarea cererii sale de înscriere erau părtinitori, că procedura nu a fost suficient de rapidă şi că recursul Uniunii Naţionale a Barourilor din România a fost admis în mod nelegal.

47.Ţinând seama de faptele cauzei şi de constatarea încălcării art. 11, Curtea consideră că a examinat principalele aspecte juridice invocate în prezenta cerere. Prin urmare, aceasta consideră că nu este necesar să se examineze admisibilitatea şi fondul capetelor de cerere întemeiate pe art. 6 § 1 din Convenţie (a se vedea, de exemplu, Kamil Uzun împotriva Turciei, nr. 37.410/97, pct. 64, 10 mai 2007).

III. Cu privire la aplicarea art. 41 din Convenţie

48.Art. 41 din Convenţie prevede:

În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenţiei sau a protocoalelor sale şi dacă dreptul intern al înaltei părţi contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecinţelor acestei încălcări, Curtea acordă părţii lezate, dacă este cazul, o reparaţie echitabilă.

A. Prejudiciu

49.Reclamantul nu a solicitat nicio sumă cu titlu de prejudiciu material sau moral, solicitând Curţii să stabilească încălcarea art. 11 din Convenţie.

50.Curtea reaminteşte, cu titlu introductiv, că o hotărâre în care se constată o încălcare îi impune statului pârât o obligaţie legală de a pune capăt încălcării şi de a remedia consecinţele acesteia, astfel încât să se revină la situaţia existentă înainte de încălcare [Brumărescu împotriva României (reparaţie echitabilă) (GC), nr. 28.342/95, pct. 19, CEDO 2001-I, şi Former King of Greece şi alţii împotriva Greciei (GC) (reparaţie echitabilă), nr. 25.701/94, pct. 72]. În acest sens, Curtea atrage atenţia asupra faptului că art. 322 alin. (9) din Codul de procedură civilă îi permite reclamantului să solicite în faţa instanţelor naţionale revizuirea pentru a reveni la situaţia existentă înainte de încălcarea Convenţiei (a se vedea, printre multe altele, Bindea împotriva României, nr. 32.297/04, pct. 24 şi 25, 5 mai 2009).

B. Cheltuieli de judecată

51.Reclamantul nu a solicitat rambursarea cheltuielilor de judecată şi, prin urmare, Curtea nu îi acordă nicio sumă cu acest titlu.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

În unanimitate,

CURTEA

1.declară cererea admisibilă în ceea ce priveşte capătul de cerere întemeiat pe art. 11 din Convenţie;

2.hotărăşte că a fost încălcat art. 11 din Convenţie;

3.hotărăşte că nu este necesar să se examineze admisibilitatea şi fondul celorlalte capete de cerere.

Redactată în limba engleză, apoi comunicată în scris, la 8 martie 2011, în temeiul art. 77 § 2 şi 3 din regulament.

Preşedinte,

Josep Casadevall

Grefier de secţie,

Santiago Quesada