Decizie nr. 215 din 28 februarie 2008

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, excepţie invocată de instanţa de judecată, din oficiu, în Dosarul nr. 1.271/64/2007 al Curţii de Apel Braşov - Secţia penală şi pentru cauze cu minori.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.727 D/2007, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, invocată de Flavia Şaitiş în Dosarul nr. 13.661/55/2006 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia penală.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 1.820 D/2007, nr. 1.821 D/2007 şi nr. 1.824 D/2007 având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, excepţie invocată de instanţa de judecată, din oficiu, în dosarele nr. 1.430/64/2007, nr. 1.312/64/2007 şi nr. 1.431/64/2007 ale Curţii de Apel Braşov - Secţia penală şi pentru cauze cu minori.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.825 D/2007 având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, invocată de Koncz Csaba în Dosarul nr. 1.353/64/2007 al Curţii de Apel Braşov - Secţia penală şi pentru cauze cu minori.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.684 D/2007, nr. 1.727 D/2007, nr. 1.820 D/2007, nr. 1.821 D/2007, nr. 1.824 D/2007 şi nr. 1.825 D/2007, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea.

Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 1.727 D/2007, nr. 1.820 D/2007, nr. 1.821 D/2007, nr. 1.824 D/2007 şi nr. 1.825 D/2007 la Dosarul nr. 1.684 D/2007, care a fost primul înregistrat.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu încalcă prevederile constituţionale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:

Prin încheierile din 19 noiembrie 2007 şi 10 decembrie 2007, pronunţate în dosarele nr. 1.271/64/2007, nr. 1.430/64/2007, nr. 1.312/64/2007, nr. 1.431/64/2007 şi nr. 1.353/64/2007 ale Curţii de Apel Braşov - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, excepţie invocată de instanţa de judecată, din oficiu, respectiv de Koncz Csaba.

Prin Încheierea din 26 noiembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 13.661/55/2006, Curtea de Apel Timişoara - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Flavia Şaitiş.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, asemănătoare în dosarele conexate, se susţine, în esenţă, că textul de lege criticat este neconstituţional, deoarece creează o situaţie de inegalitate între subiecţii activi ai aceleiaşi infracţiuni. Se arată că tratamentul egal la care face referire art. 16 din Constituţie "cere ca orice dispoziţie derogatorie să se întemeieze pe o situaţie cu caracter obiectiv, care impune şi justifică instituirea unei excepţii tocmai pentru a păstra egalitatea de tratament în faţa legii. În lipsa unui element obiectiv, orice dispoziţie legală derogatorie dobândeşte caracterul unui privilegiu şi încalcă exigenţele art. 16 alin. (1) din Constituţie". Astfel, "dacă în situaţia procurorilor şi a judecătorilor, în mod obiectiv, se impune ca judecarea lor să se facă de către o instanţă ierarhic superioară celei în care sau pe lângă care a funcţionat judecătorul, respectiv procurorul, garantându-se astfel imparţialitatea instanţei şi un proces echitabil, includerea avocaţilor, a notarilor publici şi a executorilor judecătoreşti între calităţile care atrag competenţa curţilor de apel, ca primă instanţă, nu are nici o motivare obiectivă, nici un suport justificativ, pentru că aceştia nu funcţionează pe lângă anumite instanţe de un anumit grad şi nu sunt incluşi în sistemul organelor judiciare din cadrul autorităţii judecătoreşti". Aşa fiind, "includerea lor în conţinutul art. 28^1 alin. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, prin Legea nr. 79/2007, după ce, prin Legea nr. 356/2006, cu totul justificat, fuseseră înlăturate astfel de dispoziţii - care atunci aveau în vedere numai notarii - apare pur aleatorie, dă posibilitatea instituirii unei excepţii bazate pe o oportunitate constitutivă de privilegii şi, în loc să exprime o aplicare a prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, încalcă aceste prevederi, precum şi cerinţele unui proces corect şi echitabil". În sfârşit, se mai susţine că procedura strictă a recursului nu satisface exigenţele unui control în sensul art. 2 paragraful 2 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţie.

Curtea de Apel Timişoara - Secţia penală consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât normele criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale şi din actele internaţionale invocate. Se arată că, "chiar dacă acest gen de cauze sunt dezbătute doar în două grade de jurisdicţie, normele de procedură penală asigură suficiente garanţii pentru un proces echitabil. Astfel, potrivit art. 385^6 alin. 3 din Codul de procedură penală, recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 385^9 , iar instanţa este obligată să examineze cauza sub toate aspectele."

Curtea de Apel Braşov - Secţia penală şi pentru cauze cu minori consideră că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. Principiul egalităţii în drepturi constă în reglementarea şi aplicarea unui tratament juridic similar unor subiecte de drept aflate în situaţii juridice similare. Stabilirea unei discriminări (a unui tratament diferit), deşi posibilă, trebuie să aibă un temei extrem de bine justificat, pentru a nu da naştere unor privilegii. Se arată că, în ceea ce priveşte dispoziţia criticată, trebuie făcută o distincţie. Astfel, dacă situaţia juridică a judecătorilor şi procurorilor justifică aplicarea unui tratament diferit, în scopul unei mai bune înfăptuiri a justiţiei şi pentru a se evita suspiciunile ce se pot ivi în legătură cu imparţialitatea instanţei care judecă infracţiunile comise de asemenea persoane, în cazul celorlalte categorii de persoane prevăzute de art. 28^1 alin. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, aceste raţiuni nu subzistă. Situaţia lor nu este diferită de a altor cetăţeni şi, ca atare, nu se justifică aplicarea unui tratament diferit.

Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că dispoziţiile art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală nu încalcă dispoziţiile constituţionale privind egalitatea în drepturi. Se arată în acest sens că "nu este contrară principiului egalităţii în faţa legii instituirea competenţei curţilor de apel de a soluţiona infracţiunile săvârşite de avocaţi, de notarii publici, de executorii judecătoreşti şi de controlorii financiari ai Curţii de Conturi, întrucât aceştia, prin natura profesiilor lor liberale, sunt direct implicaţi în înfăptuirea actului de justiţie, iar o eventuală activitate infracţională din partea acestora necesită o experienţă sporită". În plus, se arată că stabilirea competenţei, inclusiv a celei după calitatea persoanei, şi instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate prevedea, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi de exercitare a drepturilor procesuale, fără ca prin aceasta să se aducă atingere prevederilor constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, având următorul cuprins: "Curtea de Apel:

1.judecă în primă instanţă:

[...] b) infracţiunile săvârşite de judecătorii de la judecătorii şi tribunale şi de procurorii de la parchetele care funcţionează pe lângă aceste instanţe, precum şi de avocaţi, notari publici, executori judecătoreşti şi de controlorii financiari ai Curţii de Conturi."

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, se invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 129 privind folosirea căilor de atac, precum şi ale art. 11 şi 20 cu raportare la art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil şi art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţie, privind dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Stabilirea competenţei, inclusiv a celei după calitatea persoanei, şi instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, aşadar şi reglementarea căilor de atac, sunt de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate prevedea, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi de exercitare a drepturilor procesuale, fără ca prin aceasta să se aducă atingere prevederilor constituţionale. Acesta este sensul art. 129 din Constituţie, text care face referire la "condiţiile legii", atunci când reglementează exercitarea căilor de atac, ca de altfel şi a art. 126 alin. (2) din Constituţie, care, referindu-se la competenţa instanţelor judecătoreşti şi la procedura de judecată, stabileşte că acestea "sunt prevăzute numai de lege". Astfel, reglementarea competenţei curţilor de apel de a soluţiona în primă instanţă infracţiunile săvârşite de judecătorii de la judecătorii şi tribunale şi de procurorii de la parchetele care funcţionează pe lângă aceste instanţe, precum şi de avocaţi, notari publici, executori judecătoreşti şi de controlorii financiari ai Curţii de Conturi, nu este de natură să aducă atingere prevederilor art. 16 din Legea fundamentală, deoarece situaţia deosebită a acestor categorii profesionale justifică un tratament juridic diferit.

De asemenea, textul de lege criticat nu contravine dreptului la un proces echitabil. Instituirea unor reguli de competenţă după calitatea persoanei nu îngrădeşte dreptul persoanelor, în speţă al avocaţilor, notarilor, executorilor judecătoreşti, de a se adresa instanţelor judecătoreşti şi de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege, într-un termen rezonabil, condiţii care sunt asigurate şi în situaţia judecării cauzelor în primă instanţă de către curţile de apel.

Totodată, prevederile criticate asigură dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală, reglementat de art. 2 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În plus, potrivit art. 385^6 alin. 3 din Codul de procedură penală, "Recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 385^9, iar instanţa este obligată ca, în afara temeiurilor invocate şi cererilor formulate de recurent, să examineze întreaga cauză sub toate aspectele", aşa încât nu poate fi reţinută nici susţinerea potrivit căreia "procedura strictă a recursului nu satisface exigenţele unui control în sensul art. 2 paragraful 2 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţie".

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, excepţie invocată de instanţa de judecată, din oficiu, în dosarele nr. 1.271/64/2007, nr. 1.430/64/2007, nr. 1.312/64/2007 şi nr. 1.431/64/2007 ale Curţii de Apel Braşov - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, de Flavia Şaitiş în Dosarul nr. 13.661/55/2006 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia penală şi de Koncz Csaba în Dosarul nr. 1.353/64/2007 al Curţii de Apel Braşov - Secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 februarie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Marieta Safta