Decizie nr. 1 din 30 iunie 1992

Prin sesizarea înregistrată sub nr. 1A din 12 iunie 1992, Curtea Suprema de Justiţie a solicitat ca, în temeiul art. 144 lit. a) din Constituţie şi al art. 17 şi următoarele din Legea nr. 47/1992, să se constate neconstituţionalitatea art. 212 alin. 5 fraza finala din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, în forma adoptată prin Legea de modificare a acestei legi.

În sesizare, Curtea Suprema de Justiţie susţine ca interdicţia rudelor şi afinilor pînă la gradul II ai unui administrator dintr-o societate comercială cu capital integral de stat de a fi patroni sau asociaţi într-o societate privată de acelaşi profil sau cu care societatea cu capital de stat are relaţii directe, prevăzută de articolul sus-menţionat, este neconstitutionala întrucît încalcă atît prevederile art. 37 din Constituţie privind dreptul de asociere, cît şi cele ale art. 49 privind cazurile în care se poate restringe exerciţiul acestor drepturi. Sînt făcute, de asemenea, propuneri pentru o mai buna redactare a textului.

Potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea Curţii Constituţionale, sesizarea a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului. Acestea au prezentat în scris punctele lor de vedere conform cărora prevederile legale în discuţie sînt constituţionale. Dezbaterile au avut loc în plenul Curţii Constituţionale în şedinţa din 24 iunie 1992 cînd Curtea, avînd nevoie de timp pentru a delibera, a aminat pronunţarea pentru astăzi.

Din actele şi lucrările dosarului,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

retine următoarele:

În baza art. 3 alin (2) din Legea nr. 47/1992, Curtea constata mai întîi ca este competenţa a soluţiona cauza, în temeiul art. 144 lit. a) din Constituţie şi al prevederilor art. 17 şi următoarele din Legea nr. 47/1992, iar sesizarea s-a făcut cu respectarea cerinţelor legale.

Prin art. I alineatul penultim din Legea pentru modificarea art. 212 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale se reglementează condiţiile pentru numirea şi înlocuirea membrilor consiliilor de administraţie ale societăţilor în care statul este unic acţionar. Prevederile la care se referă sesizarea fac parte chiar din aceasta reglementare. De aceea, interdicţia pe care o instituie aceste prevederi este o condiţie pentru numirea sau menţinerea în funcţie a unui administrator într-o societate comercială cu capital integral de stat.

Pe cale de consecinţa, efectele interdicţiei se rasfring exclusiv asupra statutului juridic al celui propus a fi numit administrator sau care ocupa o asemenea funcţie.

Aceasta consecinţa este urmare fireasca a relaţiilor ce rezultă din mandatul acordat administratorilor, în temeiul căruia ei îndeplinesc funcţia încredinţată şi este în concordanta cu prevederile art. 103 din Legea nr. 31/1990, fără a afecta dreptul la asociere şi nici calitatea de comerciant a unei persoane ca patron.

Scopul urmărit de legiuitor este acela de a evita orice suspiciune de corupţie sau de participare la efectuarea unei concurente neloiale în dăuna societăţii cu capital integral de stat, în situaţia în care administratorul unei astfel de societăţi este ruda sau afin în grad apropiat cu patronul sau asociatul dintr-o societate cu capital privat care are, sau ar putea avea, raporturi comerciale cu cea dintii.

Faptul ca redactarea textului nu este satisfăcătoare din punctul de vedere al tehnicii legislative nu trebuie să conducă la înţelegerea gresita a conceptiei reglementării şi la aplicarea acesteia la ipoteze care o depăşesc.

Textul în discuţie nu are semnificatia de a stabili un impediment pentru rude sau afini de a fi patroni sau asociaţi cu capital privat, astfel cum se susţine în sesizare.

Structura alineatului respectiv, locul pe care acesta îl ocupa în economia legii invedereaza acest lucru. Dacă legiuitorul ar fi intentionat sa stabilească impedimente pentru aceste persoane - impedimente ale căror ratiuni ar fi, de altfel, greu de explicat -, el nu ar fi făcut acest lucru în contextul unor norme referitoare la numirea sau înlocuirea membrilor consiliilor de administraţie ale societăţilor comerciale cu capital integral de stat, ci al unor reglementări referitoare la societăţile comerciale cu capital privat.

Ca urmare, neafectind condiţia patronilor sau asociaţilor unor astfel de societăţi, prin aceea că nu aduce nici un fel de îngrădiri capacităţii de folosinţă a rudelor sau afinilor persoanelor care au calitatea de administratori ai societăţilor comerciale cu capital integral de stat, expresia ce formează obiectul sesizării nu este de natura sa încalce prevederile constituţionale referitoare la dreptul de asociere.

Este de reţinut ca legea nu atribuie Curţii Constituţionale competenţa de a da o alta formulare textelor de lege pe care le-ar considera nesatisfăcător redactate, această competenţă revenind altor organe ale statului.

Faţa de cele de mai sus, Curtea Constituţională, cu unanimitate de voturi,

În numele legii

DECIDE:

1.Prevederile art. 212 alin. 5 din Legea nr. 31/1990, în forma adoptată pentru modificarea acestei legi, sînt constituţionale.

2.Prezenta decizie se va comunică, potrivit legii, Preşedintelui României şi se va publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Deliberarea a avut loc în plenul Curţii Constituţionale, alcătuit din: Vasile Gionea, preşedinte, şi Viorel Ciobanu, Mihai Constantinescu, Miklos Fazakas, Ion Filipescu, Antonie Iorgovan, Florin Vasilescu, Victor Dan Zlatescu, judecători.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. dr. VASILE GIONEA