Decizie nr. 229 din 21 aprilie 2005

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Florentina Baltă - procuror

Irina Loredana Lăpădat - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Orintex" - S.A. Oradea şi Societatea Comercială "Dumbo" - S.R.L. Oradea în Dosarul nr. 2.466/2004 al Curţii de Apel Oradea - Secţia civilă mixtă.

La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, arătând că autorii acesteia critică în fapt o omisiune de reglementare, or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională nu poate modifica sau completa prevederile legale supuse controlului.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 11 noiembrie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 2.466/2004, Curtea de Apel Oradea - Secţia civilă mixtă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Orintex" - S.A. Oradea şi Societatea Comercială "Dumbo" - S.R.L. Oradea.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textul de lege criticat încalcă art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece creează o discriminare între titularii contractelor de concesiune, locaţie de gestiune, asociere în participaţiune sau leasing şi titularii contractelor de închiriere, prin excluderea din ipoteza acestei norme legale a contractului de închiriere. Se susţine că discriminarea creată între titularii contractelor de închiriere privind spaţiile cu altă destinaţie decât cea de locuinţă şi "beneficiarii care deţin, în mod legal, cu diverse titluri, posesia şi folosinţa unui bun, a cărui situaţie juridică cade sub incidenţa Legii nr. 10/2001", este cu atât mai mult nejustificată cu cât "concesiunea, locaţiunea de gestiune sau operaţiunea de leasing reprezintă, în fapt şi de drept, variaţiuni ale contractului de locaţiune".

Curtea de Apel Oradea - Secţia civilă mixtă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, deoarece textul de lege criticat nu include şi contractul de închiriere, care constituie o variaţiune a contractului de locaţiune, la fel ca şi contractele enumerate în mod limitativ de textul de lege criticat.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că textul de lege criticat nu conţine privilegii sau discriminări în raport cu criteriile egalităţii în drepturi cuprinse în art. 4 din Constituţie, iar situaţia juridică a anumitor categorii de persoane justifică aplicarea unui regim juridic diferit. Se mai arată că prin dispoziţiile art. 13, 14 şi 15 din Legea nr. 10/2001 sunt instituite măsuri de protecţie pentru persoanele care deţin imobile ce se restituie foştilor proprietari, prin procedurile administrative prevăzute de Legea nr. 10/2001 sau prin hotărâre judecătorească. Aceste măsuri de protecţie sunt diferite, în funcţie de natura contractelor în baza cărora sunt deţinute spaţiile ce se restituie foştilor proprietari, iar contractului de închiriere îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 13 şi 15 din lege.

Avocatul Poporului arată că instanţa de judecată nu a menţionat textele din Constituţie, în raport de care urmează să fie analizată excepţia de neconstituţionalitate. Pe de altă parte, consideră că textul de lege criticat nu contravine nici unei dispoziţii constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 4 aprilie 2005.

Prevederile legale criticate au următorul conţinut:

–Art. 14 alin. (1): "Dacă imobilul prevăzut la art. 13 alin. (1) face obiectul unui contract de concesiune, locaţie de gestiune, asociere în participaţiune sau al unei operaţiuni de leasing, persoana îndreptăţită poate opta pentru restituirea în natură sau pentru măsuri reparatorii prin echivalent."

În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, al căror conţinut este următorul:

–Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:

Potrivit textului de lege criticat, în cazul imobilelor restituite prin procedurile administrative prevăzute de Legea nr. 10/2001 sau prin hotărâre judecătorească, persoana îndreptăţită la restituire are posibilitatea să opteze pentru restituirea în natură sau pentru măsuri reparatorii prin echivalent, în cazul în care imobilul în cauză face obiectul unui contract de concesiune, locaţie de gestiune, asociere în participaţiune sau al unei operaţiuni de leasing.

Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin neconstituţionalitatea art. 14 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 deoarece din ipoteza acestei norme legale este exclus contractul de închiriere. Se arată că, în acest fel, legiuitorul creează o discriminare între titularii contractelor de concesiune, locaţie de gestiune, asociere în participaţiune sau leasing, pe de o parte, şi titularii contractelor de închiriere, pe de altă parte, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie.

Analizând aceste susţineri, Curtea constată că, în fapt, autorii excepţiei invocă neconstituţionalitatea art. 14 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 din perspectiva unei omisiuni de reglementare. Or, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992: "Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului." în acelaşi sens este şi jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale, din care menţionăm, de exemplu, deciziile nr. 45 din 2 mai 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 12 mai 1995, şi nr. 27 din 12 martie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 26 aprilie 1996. Prin aceste decizii, Curtea a statuat că "nu se poate substitui legiuitorului pentru adăugarea unor noi prevederi celor instituite" şi nici "nu-şi poate asuma rolul de a crea, abroga sau de a modifica o normă juridică".

Prin acceptarea susţinerilor autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, în sensul deficienţei de reglementare a normei juridice, instanţa de contencios constituţional s-ar transforma într-un legislator pozitiv, ceea ce ar contraveni dispoziţiilor art. 61 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării."

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

în numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Orintex" - S.A. Oradea şi Societatea Comercială "Dumbo" - S.R.L. Oradea în Dosarul nr. 2.466/2004 al Curţii de Apel Oradea - Secţia civilă mixtă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 aprilie 2005.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent

Irina Loredana Lăpădat