Decizie nr. 247 din 16 martie 2010

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, excepţie ridicată de Ioseev Neagoe în Dosarul nr. 13.980/63/2008 al Tribunalului Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei, astfel cum s-a mai pronunţat Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 24 iunie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 13.980/63/2008, Tribunalul Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici.

Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Ioseev Neagoe într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect anularea unui act administrativ.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că suspendarea de drept a raporturilor de serviciu doar ca urmare a trimiterii în judecată a funcţionarului public, înainte de stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre judecătorească definitivă, nesocoteşte prezumţia de nevinovăţie, de care o persoană beneficiază pe tot parcursul procesului penal şi afectează dreptul la muncă şi dreptul la un nivel de trai decent al funcţionarului, acesta pierzând singura sursă de venit constând în salariul primit de la angajator.

Tribunalul Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. De altfel, prin deciziile nr. 481/2008, nr. 921/2008 şi nr. 1.332/2008, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra conformităţii textului de lege criticat faţă de normele şi principiile Legii fundamentale invocate şi în prezenta cauză.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Avocatul Poporului, în punctul său de vedere, apreciază că dispoziţiile art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici sunt constituţionale, astfel cum a reţinut Curtea Constituţională prin deciziile nr. 482/2006 şi nr. 921/2008.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere, cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, cu următorul conţinut: "(1) Raportul de serviciu se suspendă de drept atunci când funcţionarul public se află în una dintre următoarele situaţii: (...) m) în cazul în care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni de natura celor prevăzute la art. 54 lit. h)."

Dispoziţiile art. 54 lit. h), la care textul criticat face trimitere, prevăd următoarele: "Poate ocupa o funcţie publică persoana care îndeplineşte următoarele condiţii: (...) h) nu a fost condamnată pentru săvârşirea unei infracţiuni contra umanităţii, contra statului sau contra autorităţii, de serviciu sau în legătură cu serviciul, care împiedică înfăptuirea justiţiei, de fals ori a unor fapte de corupţie sau a unei infracţiuni săvârşite cu intenţie, care ar face-o incompatibilă cu exercitarea funcţiei publice, cu excepţia situaţiei în care a intervenit reabilitarea."

Autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 4 alin. (2) şi ale art. 16, texte referitoare la criteriile de discriminare şi egalitatea în drepturi, art. 23 alin. (11) privind prezumţia de nevinovăţie, art. 41 - Munca şi protecţia socială a muncii şi ale art. 47 - Nivelul de trai. Sunt invocate, prin raportare la prevederile art. 11 şi ale art. 20 din Legea fundamentală, dispoziţiile art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind prezumţia de nevinovăţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici s-a mai pronunţat, prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Legea fundamentală ca cele invocate în prezenta cauză şi prin prisma unor critici similare. De exemplu, prin Decizia nr. 1.437 din 5 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 881 din 17 decembrie 2009, Curtea a respins excepţia ca neîntemeiată, reţinând, pentru motivele acolo arătate, că textul legal examinat nu creează discriminări în cadrul aceleiaşi categorii de subiecte de drept vizate de ipotezele normei juridice criticate, nu afectează exercitarea dreptului la muncă şi la alegerea liberă a profesiei, a meseriei sau ocupaţiei şi nici nu încalcă prezumţia de nevinovăţie. S-a arătat, cu aceeaşi ocazie, că prevederile art. 47 din Constituţie referitoare la obligaţia statului de a lua măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent, invocate, nu au însă nicio legătură cu dispoziţiile de lege criticate.

Întrucât în cauză nu au intervenit elemente noi, care să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii, soluţia pronunţată cu acel prilej şi argumentele pe care aceasta s-a bazat îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici excepţie ridicată de Ioseev Neagoe în Dosarul nr. 13.980/63/2008 al Tribunalului Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 martie 2010.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi