Decizie nr. 1.190 din 30 septembrie 2010

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Benke Karoly - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2009 privind unele măsuri pentru întărirea controlului în scopul combaterii transporturilor ilicite de mărfuri, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Pan Aroma" - S.R.L. din Bistriţa în Dosarul nr. 6.296/190/2009 al Judecătoriei Bistriţa.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 17 februarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 6.296/190/2009, Judecătoria Bistriţa a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2009 privind unele măsuri pentru întărirea controlului în scopul combaterii transporturilor ilicite de mărfuri, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Pan Aroma" - S.R.L. din Bistriţa într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri contravenţionale.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile legale criticate încalcă dreptul de proprietate privată, întrucât confiscarea unor bunuri aflate în proprietate privată este de competenţa instanţei judecătoreşti, care poate dispune o atare măsură numai în cadrul unui proces penal.

Judecătoria Bistriţa apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate formulată este neîntemeiată.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 2 pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2009 privind unele măsuri pentru întărirea controlului în scopul combaterii transporturilor ilicite de mărfuri, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 1 iulie 2009. În realitate, ţinând cont de dispoziţiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2000, obiect al controlului de constituţionalitate îl constituie prevederile art. 14 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 12/2006 pentru stabilirea unor măsuri de reglementare a pieţei pe filiera cerealelor şi a produselor procesate din cereale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 27 februarie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins: "(1) Următoarele fapte constituie contravenţii şi se sancţionează după cum urmează: [...]

e)transportul în scop comercial al cerealelor sau al produselor de panificaţie, neînsoţite de documentele prevăzute de lege care să justifice provenienţa licită a acestora, cu amendă de la 3.000 lei la 5.000 lei, confiscarea mărfii şi a mijlocului de transport marfă utilizat în acest scop, dacă acesta aparţine contravenientului sau dacă nu există contract legal de cărăuşie."

Autorul excepţiei consideră că sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 44 alin. (9) privind dreptul de proprietate.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că autorul acesteia, prin critica sa, contrazice chiar conţinutul normativ al art. 44 alin. (9) din Constituţie. Acest text constituţional prevede că "Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni sau contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii". Astfel, obiect al confiscării pot fi şi bunurile destinate, folosite sau rezultate din contravenţii; în aceste condiţii, legiuitorul poate acorda autorităţilor executive competenţa de a confisca bunurile menţionate mai sus atunci când constată şi sancţionează o contravenţie; desigur, controlul judecătoresc asupra măsurilor dispuse este garantat, astfel încât împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, care cuprinde şi măsura complementară a confiscării, poate fi formulată o plângere în faţa instanţei de judecată, în speţă a judecătoriei - a se vedea, în acest sens, art. 5 alin. (3) lit. a), art. 24, art. 25, art. 31 alin. (2), art. 32 alin. (3), art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001.

Desigur, există şi situaţii când legiuitorul a dat în competenţa autorităţilor executive numai constatarea contravenţiilor, nu şi sancţionarea acestora, care a revenit instanţelor judecătoreşti, însă acest lucru nu demonstrează decât că, în raport cu acele tipuri de contravenţii, mai complexe, sancţionarea se va face "în urma administrării probatoriului necesar [de către instanţa judecătorească]. Instanţa de judecată se pronunţă numai cu privire la ceea ce a fost sesizată prin procesul-verbal de constatare, astfel încât ex officio nu poate sancţiona contravenţional un comerciant pentru clauze abuzive despre care nu se face vorbire în procesul-verbal de constatare" - ad similis, a se vedea, Decizia nr. 647 din 11 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 21 iunie 2010.

Or, aceasta din urmă situaţie este una de excepţie, derogatorie de la dreptul comun, potrivit căruia este de competenţa autorităţilor executive a constata şi a sancţiona contravenţia săvârşită.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 12/2006 pentru stabilirea unor măsuri de reglementare a pieţei pe filiera cerealelor şi a produselor procesate din cereale, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Pan Aroma" - S.R.L. din Bistriţa în Dosarul nr. 6.296/190/2009 al Judecătoriei Bistriţa.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 septembrie 2010.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Benke Karoly