Convenţia de la viena
Convenţia de la viena din 18 aprilie 1961
cu privire la relaţiile diplomatice
- Emitent
- Consiliul de Stat
- Publicat în
- BULETINUL OFICIAL nr. 89 din 8 iulie 1968
Textul actului · 53 de articole
100%
cu privire la relaţiile diplomatice
Notă *) Traducere.
Statele părţi la prezenta convenţie, amintind ca, dintr-o epoca îndepărtată, popoarele tuturor ţărilor recunosc statutul agenţilor diplomatici,
constiente de scopurile şi principiile Cartei Organizaţiei Naţiunilor Unite privind egalitatea suverana a statelor, menţinerea păcii şi a securităţii internaţionale şi dezvoltarea de relaţii prieteneşti între natiuni,
convinse ca o convenţie internationala cu privire la relaţiile, privilegiile şi imunităţile diplomatice ar contribui la favorizarea relaţiilor de prietenie între tari, oricare ar fi diversitatea regimurilor lor constituţionale şi sociale,
convinse ca scopul acestor privilegii şi imunităţi este nu de a crea avantaje unor indivizi, ci de a asigura îndeplinirea eficace a funcţiilor misiunilor diplomatice ca origine de reprezentare a statelor, afirmând ca regulile dreptului internaţional cutumiar trebuie să continue a guverna materiile care n-au fost reglementate în mod expres în dispoziţiile prezentei convenţii,
au convenit asupra celor ce urmează:
În sensul prezentei convenţii, următoarele expresii se înţeleg asa cum se precizează mai jos:
a)prin expresia "şef de misiune" se înţelege persoana însărcinată de statul acreditant sa acţioneze în aceasta calitate;
b)prin expresia "membrii misiunii" se înţelege şeful misiunii şi membrii personalului misiunii;
c)prin expresia "membrii personalului misiunii" se înţelege membrii personalului diplomatic, ai personalului administrativ şi tehnic şi ai personalului de serviciu al misiunii;
d)prin expresia "membrii personalului diplomatic" se înţelege membrii personalului misiunii care au calitatea de diplomati;
e)prin expresia "agent diplomatic" se înţelege şeful misiunii sau un membru al personalului diplomatic al misiunii;
f)prin expresia "membrii personalului administrativ şi tehnic" se înţelege membrii personalului misiunii angajaţi în serviciul tehnico-administrativ al misiunii;
g)prin expresia "membrii personalului de serviciu" se înţelege membrii personalului misiunii angajaţi în serviciul casnic al misiunii;
h)prin expresia "om de serviciu particular" se înţelege persoanele folosite în serviciul casnic al unui membru al misiunii, care nu sînt angajaţi ai statului acreditant;
i)prin expresia "localuri ale misiunii" se înţelege clădirile sau părţile din clădiri şi din terenul aferent care, indiferent de proprietar, sînt folosite pentru realizarea scopurilor misiunii, inclusiv reşedinţa şefului misiunii.
Stabilirea de relaţii diplomatice între state şi trimiterea de misiuni diplomatice permanente se fac prin consimţământ mutual.
1.Funcţiile misiunii diplomatice constau în special în:
a)a reprezenta statul acreditant în statul acreditar;
b)a ocroti în statul acreditar interesele statului acreditant şi ale cetăţenilor săi, în limitele admise de dreptul internaţional;
c)a duce tratative cu guvernul statului acreditar;
d)a se informa prin toate mijloacele licite despre condiţiile şi evoluţia evenimentelor din statul acreditar şi de a raporta cu privire la acestea guvernului statului acreditant;
e)a promova relaţii de prietenie şi a dezvolta relaţiile economice, culturale şi ştiinţifice între statul acreditant şi statul acreditat.
2.Nici o dispoziţie a prezentei convenţii nu poate fi interpretată ca interzicand misiunii diplomatice exercitarea funcţiilor consulare.
1.Statul acreditant trebuie să se asigure ca persoana pe care intenţionează sa o acrediteze ca şef al misiunii în statul acreditar a primit agrementul acestui stat.
2.Statul acreditar nu este obligat sa comunice statului acreditant motivele refuzului agrementului.
1.Statul acreditant, după ce a făcut notificarea cuvenită statelor acreditare interesate, poate acredita un şef de misiune sau afecta un membru al personalului diplomatic, după caz, în mai multe state, afară numai dacă unul dintre statele acreditare se opune în mod expres la aceasta.
2.Dacă statul acreditant acreditează un şef de misiune în unu sau mai multe alte state, el poate stabili o misiune diplomatică condusă de un însărcinat cu afaceri ad-interim în fiecare din statele în care şeful misiunii nu-şi are reşedinţa sa permanenta.
3.Şeful misiunii sau un membru al personalului diplomatic al misiunii poate reprezenta statul acreditant pe lîngă orice organizaţie internationala.
Mai multe state pot acredita aceeaşi persoana în calitate de şef de misiune într-un alt stat, dacă statul acreditar nu se opune.
Sub rezerva dispoziţiilor articolelor 5, 8, 9 şi 11, statul acreditant numeşte la alegerea sa pe membrii personalului misiunii. În ceea ce priveşte pe atasatii militari, navali sau aerieni, statul acreditar poate cere ca numele lor să-i fie supuse mai înainte spre aprobare.
1.Membrii personalului diplomatic al misiunii vor avea, în principiu, naţionalitatea statului acreditant.
2.Membrii personalului diplomatic al misiunii nu pot fi aleşi dintre cetăţenii statului acreditar decât cu consimţămîntul acestui stat, care poate oricînd sa şi-l retragă.
3.Statul acreditar poate să-şi rezerve acelaşi drept în ce priveşte cetăţenii unui al treilea stat care nu sînt şi cetăţeni ai statului acreditant.
1.Statul acreditar poate oricînd, şi fără a trebui sa motiveze hotărîrea, sa informeze statul acreditant ca şeful sau orice alt membru al personalului diplomatic al misiunii este persona non grata sau ca orice alt membru al personalului misiunii nu este acceptabil. În acest caz, statul acreditant va rechema persoana în cauza sau va pune capăt funcţiilor sale în cadrul misiunii, după caz. O persoana poate fi declarata non grata sau inacceptabila înainte de a ajunge pe teritoriul statului acreditar.
2.Dacă statul acreditant refuza să execute sau nu executa într-un termen rezonabil obligaţiile care îi incumba conform paragrafului 1 al prezentului articol, statul acreditar poate refuza sa recunoască persoanei în cauza calitatea de membru al misiunii.
1.Se notifica Ministerului Afacerilor Externe al statului acreditar sau oricărui alt minister asupra căruia se va fi convenit:
a)numirea membrilor misiunii, sosirea lor şi plecarea lor definitivă sau încetarea funcţiilor lor la misiune;
b)sosirea şi plecarea definitivă a unei persoane aparţinînd familiei unui membru al misiunii şi, dacă este cazul, faptul ca o persoană devine sau încetează de a fi membru al familiei unui membru al misiunii;
c)sosirea şi plecarea definitivă a oamenilor de serviciu particulari aflaţi în serviciul persoanelor menţionate la alineatul de mai sus şi, dacă este cazul, faptul ca ei părăsesc serviciul acestor persoane;
d)angajarea şi concedierea de persoane care îşi au reşedinţa în statul acreditar, în calitate de membri ai misiunii sau în calitate de oameni de serviciu particulari avînd dreptul la privilegii şi imunităţi.
2.Ori de câte ori este posibil, sosirea şi plecarea definitivă trebuie să facă de asemenea obiectul unei notificări prealabile.
1.În lipsa unui acord explicit asupra misiunii, statul acreditar poate cere ca acest efectiv să fie menţinut în limitele a ceea ce el considera ca rezonabil şi normal, avînd în vedere împrejurările şi condiţiile existente în acest stat şi nevoile misiunii în cauza.
2.Statul acreditar poate de asemenea, în aceleaşi limite şi fără discriminare, sa refuze a admite funcţionari de o anumită categorie.
Statul acreditant nu trebuie să stabilească, fără a fi obţinut în prealabil consimţămîntul expres al statului acreditar, birouri făcînd parte din misiune în alte localităţi decât cele în care este stabilită misiunea însăşi.
1.Şeful misiunii este considerat ca şi-a asumat funcţiile în statul acreditar de îndată ce şi-a prezentat scrisorile de acreditare sau de îndată ce şi-a comunicat sosirea şi o copie a scrisorilor sale de acreditare a fost prezentată Ministerului Afacerilor Externe al statului acreditar sau oricărui alt minister asupra căruia se va fi convenit conform practicii în vigoare în statul acreditar, care trebuie să fie aplicată în mod uniform.
2.Ordinea prezentării scrisorilor de acreditare sau a unei copii a acestor scrisori este determinata de data şi ora sosirii şefului misiunii.
1.Şefii de misiune sînt repartizaţi în trei clase şi anume:
a)aceea a ambasadorilor sau nuntilor acreditaţi pe lîngă şefii de stat şi a celorlalţi şefi de misiune avînd rang echivalent;
b)aceea a trimisilor, ministrilor sau internuntilor acreditaţi pe lîngă şefii de stat;
c)aceea a insarcinatilor cu afaceri acreditaţi pe lîngă ministerele afacerilor externe.
2.În afară de precădere şi eticheta, nu se face nici o deosebire între şefii de misiune în raport cu clasa lor.
Statele convin asupra clasei căreia trebuie să-i apartina şefii misiunilor lor.
1.Şefii de misiune primesc rangul în fiecare clasa după data şi ora la care şi-au asumat funcţiile, în conformitate cu articolul 13.
2.Modificările aduse scrisorilor de acreditare ale unui şef de misiune, care nu implica schimbări de clasa, nu afectează rangul sau de precădere.
3.Prezentul articol nu afectează uzanţele care sînt sau ar putea fi acceptate de statul acreditar în ceea ce priveşte precaderea reprezentantului Sfantului Scaun.
Ordinea de precădere a membrilor personalului diplomatic al misiunii este notificată de către şeful misiunii Ministerului Afacerilor Externe sau oricărui alt minister asupra căruia se va fi convenit.
În fiecare stat procedura ce trebuie urmată pentru primirea sefilor de misiune trebuie să fie uniforma faţă de fiecare clasa.
1.Dacă postul de şef de misiune este vacant sau dacă şeful misiunii este împiedicat să-şi exercite funcţiile, un însărcinat cu afaceri ad-interim funcţionează cu titlu provizoriu ca şef al misiunii. Numele insarcinatului cu afaceri ad-interim va fi notificat fie de către şeful misiunii, fie, în cazul în care acesta este împiedicat să facă acest lucru, de către Ministerul Afacerilor Externe al statului acreditant Ministerului Afacerilor Externe al statului acreditar sau oricărui alt minister asupra căruia se va fi convenit.
2.În cazul în care nici un membru al personalului diplomatic al misiunii nu este prezent în statul acreditar, un membru al personalului administrativ şi tehnic poate, cu consimţămîntul statului acreditar, să fie desemnat de către statul acreditant pentru a gira afacerile administrative curente ale misiunii.
Misiunea şi şeful sau au dreptul sa arboreze drapelul şi sa pună stema statului acreditant pe localurile misiunii, inclusiv reşedinţa şefului de misiune, şi pe mijloacele de transport ale acestuia.
1.Statul acreditar trebuie fie sa înlesnească achiziţionarea pe teritoriul sau, în cadrul legislaţiei sale, de către statul acreditant al localurilor necesare misiunii sale, fie sa ajute statul acreditant să-şi procure localuri în alt fel.
2.El trebuie, de asemenea, dacă este nevoie, sa ajute misiunile în obţinerea de locuinţe convenabile pentru membrii lor.
1.Localurile misiunii sînt inviolabile. Nu este permis agenţilor statului acreditar sa pătrundă în ele decât cu consimţămîntul şefului misiunii.
2.Statul acreditar are obligaţia specială de a lua toate măsurile potrivite pentru a împiedica invadarea sau deteriorarea localurilor misiunii, tulburarea liniştii misiunii sau micşorarea demnităţii acesteia.
3.Localurile misiunii, mobilierul lor şi celelalte obiecte care se găsesc acolo, precum şi mijloacele de transport ale misiunii, nu pot face obiectul nici unei perchezitii, rechiziţii, sechestru sau măsuri executorii.
1.Statul acreditant şi şeful misiunii sînt scutiţi de orice impozite şi taxe naţionale, regionale sau comunale asupra localurilor misiunii ai căror proprietari sau locatari sînt, cu excepţia impozitelor sau taxelor percepute ca remuneraţie pentru servicii particulare prestate.
2.Scutirea fiscală prevăzută în prezentul articol nu se aplică acestor impozite şi taxe cînd, după legislaţia statului acreditar, ele cad în sarcina persoanei care tratează cu statul acreditant sau cu şeful misiunii.
Arhivele şi documentele misiunii sînt inviolabile în orice moment şi în orice loc s-ar afla.
Statul acreditar acorda toate înlesnirile pentru îndeplinirea funcţiilor misiunii.
Sub rezerva legilor şi regulamentelor sale referitoare la zonele în care accesul este interzis sau reglementat din motive de securitate naţionala, statul acreditar asigura libertatea de deplasare şi de circulaţie pe teritoriul sau tuturor membrilor misiunii.
1.Statul acreditar permite şi ocroteşte comunicarea libera a misiunii în orice scopuri oficiale. Pentru a comunică cu guvernul, precum şi cu celelalte misiuni şi consulate ale statului acreditant, oriunde se găsesc acestea, misiunea poate folosi toate mijloacele de comunicare potrivite, inclusiv curierii diplomatici şi mesajele în cod sau cifrate. Totuşi, misiunea nu poate instala şi utiliza un post de radio-emisie decât cu asentimentul statului acreditar.
2.Corespondenta oficială a misiunii este inviolabilă. Prin expresia "corespondenta oficială" se înţelege întreaga corespondenta referitoare la misiune şi la funcţiile sale.
3.Valiza diplomatică nu trebuie să fie nici deschisă, nici reţinută.
4.Coletele care compun valiza diplomatică trebuie să poarte semne exterioare vizibile ale caracterului lor şi nu pot cuprinde decât documente diplomatice sau obiecte de uz oficial.
5.Curierul diplomatic, care trebuie să fie purtător al unui document oficial ce atesta calitatea sa şi precizează numărul de colete care constituie valiza diplomatică, este ocrotit în exercitarea funcţiilor sale de statul acreditar. El se bucura de inviolabilitatea persoanei sale şi nu poate fi supus nici unei forme de arestare sau de detenţiune.
6.Statul acreditant sau misiunea poate numi curieri diplomatici ad-hoc. În acest caz, dispoziţiile paragrafului 5 al prezentului articol vor fi de asemenea aplicabile, sub rezerva ca imunităţile pe care le menţionează vor inceta să se aplice de îndată ce curierul a remis destinatarului valiza diplomatică pe care o are în grija.
7.Valiza diplomatică poate fi încredinţată comandantului unei aeronave comerciale care trebuie să aterizeze la un punct de intrare autorizat. Acest comandant trebuie să fie purtatorul unui document oficial care să indice numărul coletelor ce constituie valiza, dar el nu este considerat ca un curier diplomatic. Misiunea poate trimite pe unul din membrii săi sa ia în posesie în mod direct şi liber valiza diplomatică din mâinile comandantului aeronavei.
Drepturile şi taxele percepute de către misiune pentru acte oficiale sînt scutite de orice impozite şi taxe.
Persoana agentului diplomatic este inviolabilă. El nu poate fi supus nici unei forme de arestare sau detenţiune. Statul acreditar îl tratează cu respectul care i se cuvine şi ia toate măsurile corespunzătoare pentru a împiedica orice atingere adusă persoanei, libertăţii şi demnităţii sale.
1.Locuinta particulară a agentului diplomatic se bucura de aceeaşi inviolabilitate şi de aceeaşi ocrotire ca şi localurile misiunii.
2.Documentele sale, corespondenta sa şi, sub rezerva paragrafului 3 al articolului 31, bunurile sale se bucura de asemenea de inviolabilitate.
1.Agentul diplomatic se bucura de imunitatea de jurisdicţie penală a statului acreditar. El se bucura, de asemenea, de imunitatea de jurisdicţie civilă şi administrativă a acestuia, dacă nu este vorba:
a)de o acţiune reală privind un imobil particular situat pe teritoriul statului acreditar, afară numai dacă agentul diplomatic nu-l poseda în contul statului acreditant pentru realizarea scopurilor misiunii;
b)de o acţiune privind o succesiune, în care agentul diplomatic figurează ca executor testamentar, administrator, moştenitor sau legatar nu în numele statului acreditant, ci cu titlu particular;
c)de o acţiune privind o activitate profesională sau comercială, oricare ar fi ea, exercitată de agentul diplomatic în statul acreditar în afară funcţiilor sale oficiale.
2.Agentul diplomatic nu este obligat să depună mărturie.
3.Nu poate fi luată nici o măsura de executare faţă de agentul diplomatic, în afară de cazurile prevăzute la alineatele a, b şi c de la paragraful 1 din prezentul articol, şi numai dacă executarea poate avea loc fără a se aduce o atingere inviolabilitatii persoanei sale sau a locuinţei sale.
4.Imunitatea de jurisdicţie a agentului diplomatic în statul acreditar nu poate scuti pe acest agent de jurisdicţia statului acreditant.
1.Statul acreditant poate renunţa la imunitatea de jurisdicţie a agenţilor diplomatici şi a persoanelor care beneficiază de imunitate în baza articolului 37.
2.Renunţarea trebuie să fie întotdeauna expresă.
3.Dacă un agent diplomatic sau o persoană care beneficiază de imunitate de jurisdicţie în baza articolului 37 intenteaza o acţiune, el nu mai poate invoca imunitatea de jurisdicţie faţă de nici o cerere reconvenţională direct legată de cererea principala.
4.Renunţarea la imunitatea de jurisdicţie pentru a acţiune civilă sau administrativă nu este considerată ca implicând renunţarea la imunitatea privind măsurile de executare a hotărîrii, pentru care este necesară o renunţare distinctă.
1.Sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 3 al prezentului articol, agentul diplomatic este, în ce priveşte serviciile prestate statului acreditant, scutit de dispoziţiile cu privire la asigurările sociale în vigoare în statul acreditar.
2.Scutirea prevăzută la paragraful 1 al prezentului articol se aplică şi oamenilor de serviciu particulari care sînt în serviciul exclusiv al agentului diplomatic, cu condiţia:
a)ca ei sa nu fie cetăţeni ai statului acreditar sau sa nu aibă în acesta reşedinţa lor permanenta; şi b) ca ei să fie supuşi dispoziţiilor cu privire la asigurările sociale în vigoare în statul acreditant sau într-un al treilea stat.
3.Agentul diplomatic care are în serviciul sau persoane cărora nu li se aplică scutirea prevăzută la paragraful 2 din prezentul articol trebuie să respecte obligaţiile pe care dispoziţiile statului acreditar cu privire la asigurările sociale le impun celui care angajează.
4.Scutirea prevăzută la paragrafele 1 şi 2 din prezentul articol nu exclude participarea voluntara la regimul asigurărilor sociale al statului acreditar în măsura în care este admisă de acest stat.
5.Dispoziţiile prezentului articol nu afectează acordurile bilaterale sau multilaterale referitoare la asigurările sociale care au fost încheiate anterior şi nu împiedica încheierea ulterioară a unor asemenea acorduri.
Agentul diplomatic este scutit de orice impozite şi taxe, personale sau reale, naţionale, regionale sau comunale cu excepţia:
a)impozitelor şi taxelor care prin natura lor sînt în mod normal încorporate în preţurile mărfurilor sau ale serviciilor;
b)impozitelor şi taxelor asupra bunurilor imobile particulare situate pe teritoriul statului acreditar, afară numai dacă agentul diplomatic le poseda în contul statului acreditant, pentru realizarea scopurilor misiunii;
c)drepturilor de succesiune percepute de statul acreditar, sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 4 din articolul 39;
d)impozitelor şi taxelor pe veniturile particulare care-şi au sursa în statul acreditar şi a impozitelor pe capital prelevate asupra investiţiilor efectuate în întreprinderi comerciale situate în statul acreditar;
e)impozitelor şi taxelor percepute ca remuneraţie pentru servicii particulare prestate;
f)drepturilor de înregistrare, grefa, ipoteca şi de timbru în ce priveşte bunurile imobiliare, sub rezerva dispoziţiilor articolului 23.
Statul acreditar trebuie să scutească pe agenţii diplomatici de orice prestaţie personală, de orice serviciu public, indiferent de natura sa, şi de sarcinile militare ca rechiziţii, contribuţii şi incartiruiri militare.
1.Potrivit dispoziţiilor legale şi regulamentare pe care le poate adopta, statul acreditar acorda intrarea şi scutirea de plată drepturilor de vama, taxelor şi altor drepturi conexe, altele decât cheltuielile de depozitare, de transport şi cheltuielile aferente unor servicii similare, pentru:
a)obiectele destinate uzului oficial al misiunii;
b)obiectele destinate uzului personal al agentului diplomatic sau al membrilor familiei sale, care fac parte din gospodăria sa, inclusiv efectele destinate instalării sale.
2.Agentul diplomatic este scutit de controlul bagajului sau personal, afară de cazul ca ar exista motive serioase să se creadă ca acesta conţine obiecte care nu beneficiază de scutirile menţionate la paragraful 1 din prezentul articol, sau obiecte al căror import sau export este interzis de legislaţie sau supus regulamentelor de carantina ale statului acreditar. În asemenea caz, controlul nu trebuie să se facă decât în prezenta agentului diplomatic sau a reprezentantului sau autorizat.
1.Membrii familiei agentului diplomatic care fac parte din gospodăria sa beneficiază de privilegiile şi imunităţile menţionate în articolele 29-36, cu condiţia sa nu fie cetăţeni ai statului acreditar.
2.Membrii personalului administrativ şi tehnic al misiunii, precum şi membrii familiilor lor care fac parte din gospodăriile lor respective, beneficiază, dacă nu sînt cetăţeni ai statului acreditar sau dacă nu au în acest stat reşedinţa lor permanenta, de privilegiile şi imunităţile menţionate în articolele 29-35, dar imunitatea de jurisdicţie civilă şi administrativă a statului acreditar menţionată la paragraful 1 al articolului 31 nu se aplică actelor îndeplinite în afară exercitării funcţiilor lor. Ei beneficiază de asemenea de privilegiile menţionate la paragraful 1 al articolului 36 în ceea ce priveşte obiectele importate cu ocazia primei lor instalări.
3.Membrii personalului de serviciu al misiunii care nu sînt cetăţeni ai statului acreditar sau nu-şi au în acesta reşedinţa permanenta beneficiază de imunitate pentru actele îndeplinite în exercitarea funcţiilor lor şi de scutirea de impozite şi taxe pe salariile pe care le primesc pentru serviciile lor, precum şi de scutirea prevăzută la articolul 33.
4.Oamenii de serviciu particulari ai membrilor misiunii, care nu sînt cetăţeni ai statului acreditar şi nu-şi au în acesta reşedinţa lor permanenta, sînt scutiţi de impozite şi taxe pe salariile pe care le primesc pentru serviciile lor. În toate celelalte privinte, ei nu beneficiază de privilegii şi imunităţi decât în măsura admisă de statul acreditar. Totuşi, statul acreditar trebuie să-şi exercite jurisdicţia asupra acestor persoane în asa fel încît sa nu stânjenească în mod excesiv îndeplinirea funcţiilor misiunii.
1.Exceptând cazul în care privilegii şi imunităţi suplimentare au fost acordate de statul acreditar, agentul diplomatic care are naţionalitatea statului acreditar sau îşi are în acesta reşedinţa permanenta nu beneficiază de imunitate de jurisdicţie şi de inviolabilitate decât pentru actele oficiale îndeplinite în exerciţiul funcţiilor sale.
2.Ceilalţi membri ai personalului misiunii şi oamenii de serviciu particulari care sînt cetăţeni ai statului acreditar sau îşi au în acesta reşedinţa lor permanenta nu beneficiază de privilegii şi imunităţi decât în măsura în care le sînt recunoscute de acest stat. Totuşi, statul acreditar trebuie să-şi exercite jurisdicţia asupra acestor persoane în asa fel încît sa nu stânjenească în mod excesiv îndeplinirea funcţiilor misiunii.
1.Orice persoană care are drept la privilegii şi imunităţi beneficiază de ele de îndată ce pătrunde pe teritoriul statului acreditar pentru a-şi lua în primire postul sau, dacă ea se afla deja pe acest teritoriu, de îndată ce numirea sa a fost notificată Ministerului Afacerilor Externe sau oricărui alt minister asupra căruia se va fi convenit.
2.Cînd funcţiile unei persoane care beneficiază de privilegii şi imunităţi iau sfîrşit, aceste privilegii şi imunităţi încetează în mod normal în momentul în care aceasta persoana părăseşte ţara, sau la expirarea unui termen potrivit, care îi va fi acordat în acest scop, dar ele continua pînă în acest moment, chiar în caz de conflict armat. Totuşi, imunitatea continua în ceea ce priveşte actele îndeplinite de către aceasta persoana în exercitarea funcţiilor sale ca membru al misiunii.
3.În caz de deces al unui membru al misiunii, membrii familiei sale continua sa beneficieze de privilegiile şi imunităţile de care ei beneficiază, pînă la expirarea unui termen potrivit, care să le permită sa părăsească teritoriul statului acreditar.
4.În caz de deces al unui membru al misiunii care nu este cetăţean al statului acreditar sau nu-şi are reşedinţa permanenta în acesta sau al unui membru al familiei sale care face parte din gospodăria sa, statul acreditar permite retragerea bunurilor mobile ale defunctului, cu excepţia acelora care au fost achiziţionate în ţara şi care fac obiectul unei interziceri de export în momentul decesului sau. Nu se vor percepe taxe de succesiune asupra bunurilor mobile a căror prezenta în statul acreditar se datora în mod exclusiv prezentei în acest stat a defunctului în calitate de membru al misiunii sau de membru al familiei unui membru al misiunii.
1.Dacă agentul diplomatic traverseaza teritoriul sau se găseşte pe teritoriul unui al treilea stat, care i-a acordat o viza de pasaport, în cazul în care aceasta viza este cerută, pentru a merge să-şi asume funcţiile sau să-şi ia în primire postul sau pentru a se întoarce în ţara sa, statul terţ îi va acorda inviolabilitatea şi toate celelalte imunităţi necesare pentru a-i permite trecerea sau întoarcerea. În acelaşi fel va proceda şi cu membrii familiei agentului diplomatic care beneficiază de privilegii şi imunităţi şi care însoţesc sau care călătoresc separat pentru a-l intalni sau pentru a se întoarce în ţara lor.
2.În condiţii similare acelora care sînt prevăzute la paragraful 1 al prezentului articol, statele terţe nu trebuie să stânjenească trecerea pe teritoriul lor a membrilor personalului administrativ şi tehnic sau de serviciu al misiunii şi a membrilor familiilor lor.
3.Statele terţe acorda corespondentei şi celorlalte comunicări oficiale în tranzit, inclusiv mesajele în cod sau cifrate, aceeaşi libertate şi ocrotire ca şi statul acreditar. Ele acorda curierilor diplomatici, cărora li s-a acordat o viza de pasaport, dacă aceasta viza este cerută, şi valizelor diplomatice în tranzit aceeaşi inviolabilitate şi aceeaşi ocrotire pe care statul acreditar este obligat să le-o acorde.
4.Obligaţiile statelor terţe prevăzute la paragrafele 1, 2 şi 3 ale prezentului articol se aplică de asemenea persoanelor respective menţionate la aceste paragrafe, cat şi comunicărilor oficiale şi valizelor diplomatice, cînd prezenta lor pe teritoriul statului terţ este datorită forţei majore.
1.Fără prejudiciul privilegiilor şi imunităţilor lor, toate persoanele care beneficiază de aceste privilegii şi imunităţi au datoria de a respecta legile şi regulamentele statului acreditar. Ele au, de asemenea, datoria de a nu se amesteca în treburile interne ale acestui stat.
2.Toate problemele oficiale tratate cu statul acreditar, încredinţate misiunii de către statul acreditant, trebuie să fie tratate cu Ministerul Afacerilor Externe al statului acreditar sau prin intermediul sau, sau cu oricare alt minister asupra căruia se va fi convenit.
3.Localurile misiunii nu vor fi utilizate într-un mod incompatibil cu funcţiile misiunii asa cum sînt ele enunţate în prezenta convenţie, sau în alte reguli ale dreptului internaţional general, sau în acordurile speciale în vigoare între statul acreditant şi statul acreditar.
Agentul diplomatic nu va exercita în statul acreditar vreo activitate profesională sau comercială în vederea unui câştig personal.
Funcţiile agentului diplomatic iau sfîrşit în special:
a)prin notificarea statului acreditant către statul acreditar ca funcţiile agentului diplomatic au luat sfîrşit;
b)prin notificarea statului acreditar către statul acreditant ca, în conformitate cu paragraful 2 al articolului 9, acest stat refuza sa recunoască pe agentul diplomatic ca membru al misiunii.
Statul acreditar trebuie, chiar în caz de conflict armat, sa acorde înlesniri pentru a permite persoanelor care beneficiază de privilegii şi imunităţi, altele decât cetăţenii statului acreditar, ca şi membrilor familiei acestor persoane, indiferent de naţionalitatea lor, sa părăsească teritoriul sau în termenele cele mai potrivite. El trebuie îndeosebi, dacă este nevoie, să le pună la dispoziţie mijloacele de transport necesare pentru ei înşişi şi pentru bunurile lor.
În cazul ruperii relaţiilor diplomatice între doua state, sau dacă o misiune este rechemata definitiv sau temporar:
a)statul acreditar este obligat, chiar în caz de conflict armat, să respecte şi sa ocroteasca localurile misiunii, precum şi bunurile şi arhivele sale;
b)statul acreditant poate incredinta paza localurilor misiunii, cu bunurile care se găsesc în acestea, precum şi arhivele, unui stat terţ acceptabil pentru statul acreditar;
c)statul acreditant poate incredinta ocrotirea intereselor sale şi ale cetăţenilor săi unui stat terţ acceptabil pentru statul acreditar.
Cu consimţămîntul prealabil al statului acreditar şi la cererea unui stat terţ nereprezentant în acest stat, statul acreditant poate să asume ocrotirea temporară a intereselor statului terţ şi ale cetăţenilor acestuia.
1.În aplicarea dispoziţiilor prezentei convenţii, statul acreditar nu va face discriminare între state.
2.Totuşi, nu vor fi considerate ca discriminatorii:
a)faptul ca statul acreditar aplica în mod restrictiv una din dispoziţiile prezentei convenţii pentru motivul ca aceasta este aplicată în acest mod misiunii sale din statul acreditant;
b)faptul ca unele state îşi acorda în mod reciproc, prin cutuma sau pe cale de acord, un tratament mai favorabil decât cel cerut de dispoziţiile prezentei convenţii.
Prezenta convenţie va fi deschisă semnării tuturor statelor membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite sau ale unei instituţii specializate, precum şi oricărui stat parte la Statutul Curţii Internaţionale de Justiţie şi oricărui alt stat invitat de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite sa devină parte la convenţie, în modul următor: pînă la 31 octombrie 1961, la Ministerul Federal al Afacerilor Străine al Austriei şi apoi, pînă la 31 martie 1962, la Sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite la New York.
Prezenta convenţie va fi ratificată. Instrumentele de ratificare vor fi depuse la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
Prezenta convenţie va rămîne deschisă aderării oricărui stat care aparţine uneia din cele patru categorii menţionate în articolul 48. Instrumentele de aderare vor fi depuse la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
1.Prezenta convenţie va intra în vigoare în a treizecea zi de la data depunerii la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite a celui de-al douăzeci şi doilea instrument de ratificare sau de aderare.
2.Pentru fiecare dintre statele care vor ratifica convenţia sau vor adera la aceasta după depunerea celui de-al douăzeci şi doilea instrument de ratificare sau de aderare, convenţia va intra în vigoare într-a treizecea zi după depunerea de către acest stat a instrumentului sau de ratificare sau de aderare.
Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va notifica tuturor statelor care aparţin uneia din cele patru categorii menţionate la articolul 48:
a)semnăturile puse pe prezenta convenţie şi depunerea instrumentelor de ratificare sau de aderare, în conformitate cu articolele 48, 49 şi 50;
b)data la care prezenta convenţie va intra în vigoare, în conformitate cu articolul 51.
Originalul prezentei convenţii, ale carei texte englez, chinez, spaniol, francez şi rus au aceeaşi valoare, va fi depus la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, care va transmite o copie certificată conformă tuturor statelor aparţinînd uneia din cele patru categorii menţionate la articolul 48.
Drept care plenipotenţiarii mai jos semnati, autorizaţi în modul cuvenit de guvernele lor respective, au semnat prezenta convenţie.
Încheiată la Viena la 18 aprilie 1961.
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.