Decret nr. 252 din 10 iulie 1978

Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România decretează:

Articolul 1

Se aprobă:

a)Norme privind condiţiile în care se poate efectua taierea animalelor în situaţii speciale, prevăzute în anexa nr. 1; b) Norme privind clasarea pentru tăiere a femelelor din speciile taurine, bubaline şi ovine, prevăzute în anexa nr. 2;

c)Norme privind condiţiile în care se pot aplica unele măsuri sanitare veterinare speciale pentru prevenirea difuzării epizootiilor şi acordarea unor despăgubiri celor care au suferit pagube prin aplicarea acestor măsuri, prevăzute în anexa nr. 3.

Articolul 2

Anexele 1-3 fac parte integrantă din prezentul decret.

NICOLAE CEAUŞESCU

Preşedintele

Republicii Socialiste România

Anexa 1

NORME

privind condiţiile în care se poate efectua taierea animalelor în situaţii speciale

1.Conducerile unităţilor socialiste şi persoanele fizice deţinătoare de animale, împreună cu specialiştii care acorda asistenţa zootehnica şi sanitară veterinara, sînt obligaţi să asigure întreţinerea şi îngrijirea animalelor de producţie în condiţii care să permită păstrarea lor în cea mai buna stare de sănătate în scopul obţinerii unor producţii la nivelul potenţialului lor sau pentru valorificarea lor prin tăiere la greutatile stabilite prin aceste normative în vigoare.

2.Medicii veterinari sînt obligaţi să aplice tratamente şi intervenţii de specialitate, iar deţinătorii de animale sa pună în aplicare indicaţiile date de aceştia în scopul menţinerii în viaţa şi recuperării pentru producţie a animalelor bolnave sau pentru valorificarea lor prin tăiere în condiţii normale.

3.În cazuri speciale de îmbolnăviri grave, incurabile sau accidente, care pun în pericol iminent viaţa animalelor, taierea acestora se poate aproba numai de către şi pe răspunderea personală a medicilor veterinari şi anume:

–de către medicii veterinari de circumscripţie, pentru animalele unităţilor care nu au medici veterinari proprii cu sarcina de a asigura asistenţa sanitară veterinara, precum şi pentru animalele din gospodăriile populaţiei;

–de către medicii veterinari încadraţi, pentru acordarea asistenţei sanitare veterinare la unităţile socialiste.

4.În situaţii cu totul excepţionale cînd animalele se găsesc pentru pasunat la distanţe mari de localităţi sau în timpul transporturilor, iar taierea animalelor nu poate fi amînată, taierea animalelor se va putea face, fără aviz prealabil, în locul unde se găsesc.

În aceste cazuri va fi anuntat imediat medicul veterinar al circumscripţiei celei mai apropiate care este obligat să se deplaseze fără întîrziere la faţa locului pentru a stabili cauzele care au determinat taierea şi dacă aceasta s-a făcut în mod justificat.

Dacă în urma examenului efectuat se constată că taierea s-a făcut în mod abuziv, fără a fi justificată de o situaţie care ar fi pus în pericol iminent viaţa animalului, medicul veterinar va aplica sancţiuni contravenţionale potrivit prevederilor legale, iar în cazul infracţiunilor prevăzute la art. 26 din Legea nr. 41/1975 privind regimul tăierii animalelor, va sesiza organele de urmărire penală şi va informa organele ierarhic superioare.

Anexa 2

NORME

privind clasarea pentru tăiere a femelelor din speciile taurine, bubaline şi ovine

1.Femelele din specia taurine pot fi clasate pentru tăiere în următoarele situaţii:

a)cînd vitele prezintă anomalii ale aparatului genital vizibile la exterior, ca de exemplu: semne caracteristice intersexualitatii sau aplazie vulvara; b) cînd vitelele nu prezintă calduri pînă la vîrsta de 18 luni, dacă la examenul ginecologic se constata anomalii ale tractusului genital sau ale gonadelor (ambele ovare sau nul singur fusiform sau lipsa, prezenta testiculelor rudimentare, etc.); c) cînd vitele au depăşit vîrsta de 36 de luni şi nu au rămas gestante, indiferent dacă în acest interval de timp au manifestat sau nu calduri; d) cînd femelele, indiferent de vîrsta, prezintă tulburări locomotorii neremediabile din cauza unor leziuni ale sistemului nervos, a unor traumatisme sau pododermatite, leziuni ale maxilarelor care împiedica hranirea normală, leziuni ale oaselor bazinului care nu permit ca fatarea să se desfăşoare în mod normal (cicatrizarea vicioasa a unei fracturi a oaselor bazinului urmată de ingustarea conductorului pelvin), semne clinice certe de corpi străini (reticulita traumatica), hematurie (cistita hemoragica), afecţiuni pulmonare cronice care nu cedează la tratament şi în toate cazurile cînd aceste afecţiuni sau altele sînt considerate de medicul veterinar ca neremediabile; e) cînd vacile prezintă o tocire a dentitiei corespunzătoare virstei de 12-13 ani sau mai mult din care cauza nu se mai pot hrani corespunzător; f) cînd prezintă prolaps vaginal sau uterin, care nu s-a remediat în interval de 2 luni de la ultima fatare; g) cînd ovarele, la vacile adulte, sînt atrofiate avînd forma şi dimensiunile unui bob de porumb, iar femelele nu au mai prezentat calduri de cel puţin 6 luni; h) cînd vacile manifesta semne de nimfomanie sau au prezentat anterior asemenea simptome, iar la examenul ginecologic se găsesc ovare chistice cu dimensiunea unui ou de gaina sau ovare polichistice cu aspect muriform; i) cînd unul sau ambele salpinxuri sînt prinse de un proces inflamator şi au grosimea mai mare de 0,5 cm în diametru, cu condiţia de a se fi înregistrat cel puţin 5 însămînţări sau monte infecunde la intervale de aproximativ 21 de zile între însămînţări; j) cînd, indiferent din ce cauza, vacă nu a fost diagnosticata gestanta după mai mult de 8 luni de la ultima fatare; k) cînd 2 sau mai multe din sferturile ugerului nu mai sînt functionale; l) cînd femela a dat naştere la un vitel tetralogic;

2.Clasarea pentru tăiere a tineretului femel din specia ovine, cu excepţia celui recunoscut ca material de reproducţie prin certificat de origine şi productivitate, se poate incuviinta înainte de primul tuns.

3.După aceasta, femelele din specia ovine nerecunoscute ca material de reproducţie pot fi clasate pentru tăiere în următoarele situaţii:

a)cînd prezintă o tocire a dentitiei corespunzătoare virstei de 7-8 ani, din care cauza nu se mai pot hrani corespunzător; b) cînd suferă de boli cronice neremediabile, care duc la slabirea lor progesiva sau care le împiedica să se hraneasca în mod corespunzător sau sa realizeze o fatare normală; c) cînd prezintă anomalii ale aparatului genital, vizibile la examenul clinic;

d)cînd femelele au ajuns la vîrsta de 3 ani şi jumătate şi nu au realizat nici o fatare, sau cînd de la ultima fatare nu au mai produs nici un descendent, timp de 2 ani; e) cînd au uger nefunctional ca urmare a mamitelor; f) cînd femelele din rasele de lina au lina de culoare neagra sau lina a carei calitate nu permite prelucrarea industriala (lina tip stogosa sau podita); g) cînd femelele, indiferent de rasa, au greutăţi mai mici de 30 kg, la vîrsta de 2 ani.

4.În cazul femelelor din speciile taurine, bubaline sau ovine, pentru care s-au eliberat certificate de origine şi productivitate, în condiţiile Legii nr. 40/1975 privind creşterea şi ameliorarea animalelor, clasarea pentru tăiere se poate face numai după ce animalelor li se infirma calitatea de material de reproducţie, de către organele competente prevăzute de această lege.

5.Clasarea pentru tăiere a femelelor din speciile taurine şi ovine se face după efectuarea lucrărilor din punct de vedere zootehnic a calităţii efectivelor matca şi de tineret femel.

Clasarea pentru tăiere a femelelor din speciile de bovine se face de doua ori pe an, la finele semestrelor I şi II, conform instrucţiunilor Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare. Clasarea pentru tăiere se poate hotărî şi în urma anchetelor ginecologice lunare efectuate de medicii veterinari.

Pentru femelele din specia ovina, clasarea pentru tăiere se face, în cazul oilor adulte, de doua ori pe an, primavara după terminarea fatarilor şi toamna înainte de monta, iar în cazul tineretului femel (mioare), după tuns.

6.La cererea motivată a deţinătorilor de animale, medicii veterinari inspectori de stat pot efectua clasarea pentru tăiere a bovinelor şi ovinelor femele şi la alte termene decît cele prevăzute la pct. 5, cu respectarea condiţiilor cuprinse în prezentele norme.

7.Aprobarea tăierii femelelor de taurine şi bubaline clasate în acest scop, potrivit prezentelor norme, se da nominal de către direcţiile generale judeţene pentru agricultura şi industrie alimentara şi respectiv Inspectoratul agrozooveterinar al municipiului Bucureşti, în cazul femelelor aparţinînd unităţilor cooperatiste şi gospodariilor populaţiei şi de către trusturile judeţene I.A.S. pentru cele ale unităţilor agriculturii de stat, iar pentru femelele aparţinînd altor unităţi, de către forul ierarhic superior al acestor unităţi.

8.Aprobarea tăierii femelelor de ovine clasate în acest scop, în conformitate cu prezentele norme, se da numeric de către organele prevăzute la pct. 7, în cazul femelelor aparţinînd unităţilor agricole socialiste, iar pentru femelele aparţinînd gospodariilor populaţiei, de către comitetele, respectiv birourile executive ale consiliilor populare locale.

Anexa 3

NORME

privind condiţiile în care se pot aplica unele măsuri sanitare veterinare speciale pentru prevenirea difuzării epizootiilor şi acordarea unor despăgubiri celor care au suferit pagube prin aplicarea acestor măsuri

1.În cadrul acţiunilor de importanţa deosebită ce se întreprind pentru lichidarea rapida a bolilor transmisibile la animale şi de la animale la om, în condiţiile prevăzute în anexa nr. 3 A la prezentele norme, se pot aproba:

a)taierea sau uciderea animalelor şi pasarilor, precum şi distrugerea unor familii de albine şi loturi de viermi de mătase, bolnave sau contaminate; b) concentrarea în centre izolate a bovinelor bolnave de tuberculoza sau leucoza, care mai pot fi exploatate, în cadrul acţiunii de asanare de aceste boli a efectivelor de bovine; c) distrugerea unor furaje contaminate cu germenii unor boli exotice, deosebit de grave, în cazul cînd aceste furaje nu pot fi supuse unui procedeu eficient de decontaminare;

2.În vederea refacerii septelului, din fondurile de combatere a epizootiilor prevăzute în bugetele consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti, se pot plati unele despăgubiri, în afară celor cuvenite prin asigurările de stat şi a sumelor recuperate prin valorificarea produselor şi subproduselor de la animalele tăiate sau moarte, sau prin vînzarea animalelor către centrele de izolare, în situaţii deosebite, în condiţiile prevăzute la anexa nr. 3 B la prezentele norme, celor care înregistrează daune în urma tăierii, uciderii sau concentrarii animalelor în centre de izolare, conform prevederilor de la pct. 1 lit. a) şi b)

Comandamentul antiepizootic central poate aproba unele despăgubiri din fondurile de combatere a epizootiilor şi pentru furajele ce trebuie distruse în situaţii deosebite ce se încadrează în condiţiile prevăzute la lit. c) de la pct. 1.

Beneficiază de despăgubirile prevăzute mai sus unităţile cooperatiste şi obşteşti, precum şi persoanele fizice deţinătoare de anumale sau furaje.

Despăgubirile se acordă pe baza constatărilor şi evaluărilor făcute de comisii formate din secretarii comitetelor, respectiv birourilor executive ale consiliilor populare locale, delegaţii organelor financiare ale acestora şi medicii veterinari inspectori de stat.

Plata despăgubirilor din fondurile de combatere a epizootiilor se face numai după aprobarea Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare, sau, în unele situaţii prevăzute la anexa nr. 3 B, de către direcţiile generale judeţene pentru agricultura şi industrie alimentara şi respectiv de către Inspectoratul agrozooveterinar al municipiului Bucureşti.

3.Nu se acordă despăgubirile prevăzute la pct. 2 celor care nu au prezentat animalele pentru efectuarea operaţiilor sanitare veterinare de depistare şi prevenire obligatorii, nu au respectat măsurile legale pentru prevenirea introducerii de boli transmisibile în efectivele de animale, au anuntat cu întîrziere îmbolnăvirea animalelor, nu au aplicat măsuri de izolare, precum şi celor care nu au respectat măsurile de combatere stabilite, în baza legii, de comandamentele antiepizootice şi organele sanitare veterinare.

4.În cazul apariţiei unor focare de febra aftoasa sau a unor boli exotice la animale, cu difuzibilitate mare şi deosebit de periculoase, al căror germeni pot fi vehiculati şi de către oameni, comandamentele antiepizootice judeţene pot interzice, potrivit legii, intrarea şi ieşirea din zona de carantina şi a persoanelor, cu aprobarea Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare.

În astfel de situaţii, comandamentele antiepizootice judeţene pot interzice deplasarea zilnica a persoanelor care au domiciliul într-o localitate din zona de carantina şi prestează munca în alta localitate, precum şi a persoanelor care domiciliază în localităţi libere de boala şi prestează munca într-o localitate din zona de carantina. Comitetele, respectiv birourile executive ale consiliilor populare vor lua măsuri ca persoanele care nu au domiciliul în localitatea în care prestează munca şi cărora li s-a interzis intrarea şi ieşirea zilnica din zona de carantina, să fie cazate în mod gratuit, pe perioada de carantina, în aceasta localitate.

În situaţii speciale, cînd nu exista nici o posibilitate de cazare, la propunerea comandamentului antiepizootic judeţean, Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare poate aproba ca, pînă la stabilizarea situaţiei epizootice, persoanele prevăzute la alineatul precedent sa ramina în localitatea de domiciliu. De asemenea, poate aproba menţinerea în carantina la domiciliu a persoanelor din curţile în care au apărut astfel de boli epizootice deosebit de periculoase.

5.Persoanele din sectoarele de activitate cu sisteme proprii de asigurări sociale, cărora, în situaţiile prevăzute la pct. 4 li se interzice intrarea sau ieşirea din zona de carantina şi din aceasta cauza sînt în imposibilitatea de a presta munca la unitatea în care îşi desfăşoară activitatea, beneficiază în perioada menţinerii lor în carantina de indemnizaţii (ajutoare băneşti) în cuantum de 85% din retributie, plătite din fondurile de combatere a epizootiilor prevăzute în bugetele consiliilor populare judeţene sau al municipiului Bucureşti, în cazul cînd aceştia nu primesc astfel de indemnizaţii (ajutoare băneşti) prin sistemul lor propriu de asigurări sociale.

6.Pierd dreptul la indemnizaţii (ajutoare băneşti) şi sînt pasibili de sancţiunile prevăzute de lege cei care, în mod fraudulos, părăsesc zonele de carantina sau intră în astfel de zone contrar măsurilor stabilite de comandamentele antiepizootice.

7.Comitetele, după caz, birourile executive ale consiliilor populare şi trusturile judeţene IAS vor utiliza persoanele ţinute în carantina în situaţiile prevăzute la pct. 5 pentru diferite activităţi legate de combaterea epizootiei sau alte activităţi obşteşti, în raport cu calitatea şi capacitatea de muncă a acestor persoane şi în condiţiile stabilite de comandamentele antiepizootice, fără plata altor drepturi.

8.Modul de întocmire a actelor şi de aprobare a plăţii despăgubirilor, prevăzute în prezentele norme, se stabilesc de către Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare împreună cu Ministerul Finanţelor.

Anexa 3 A

cuprinzînd bolile şi condiţiile în care se poate dispune taierea sau uciderea animalelor şi pasarilor, concentrarea în centre de izolare a bovinelor, distrugerea familiilor de albine şi viermilor de mătase, distrugerea furajelor, în scopul lichidării focarelor de boli transmisibile