Decizia nr. 155 din 4 martie 2021

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 42 alin. (6^1) și (9) din Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006, excepție ridicată de Asociația de Proprietari Bloc 68, aleea Dolina nr. 4, București, în Dosarul nr. 24.278/4/2018 al Judecătoriei Sectorului 4 București - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 549D/2019.2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției ca neîntemeiată, arătând că se impune menținerea jurisprudenței Curții Constituționale pronunțate în această materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.Prin Încheierea din 20 februarie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 24.278/4/2018, Judecătoria Sectorului 4 București - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 42 alin. (6^1) și (9) din Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006. Excepția a fost invocată de Asociația de Proprietari Bloc 68, aleea Dolina nr. 4, București, într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la executare, în privința unui debit restant către Regia Autonomă de Distribuție a Energiei Termice - R.A.D.E.T. București.

5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că textul de lege criticat încalcă prevederile art. 1 alin. (3) și (5), art. 21, 24 și 44 din Constituție, făcând trimitere la motivele invocate de Avocatul Poporului în susținerea excepției de neconstituționalitate soluționate prin Decizia nr. 805 din 6 decembrie 2018.

6.Judecătoria Sectorului 4 București - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că instituirea caracterului executoriu al facturilor de utilități se impune pentru a se asigura recuperarea cu celeritate a debitelor rezultate din neplata acestor servicii, în vederea asigurării continuității acestor servicii de către prestatori, care, de regulă, sunt companii aflate sub controlul autorităților publice locale. De asemenea, în condițiile în care asemenea servicii sunt datorate de numeroase persoane fizice și juridice, s-ar crea o sarcină excesivă în sarcina prestatorilor de servicii de a-i chema în judecată în vederea obținerii de titluri executorii. În opinia instanței, este respectat și accesul debitorilor la justiție, întrucât în cadrul contestației la executare silită au posibilitatea de a invoca plata debitului rezultat din facturile puse în executare. Totodată, în ceea ce privește termenul de plată calculat de la emiterea facturii, instanța apreciază că prin aceasta nu se încalcă nicio prevedere constituțională, întrucât acest termen este instituit pentru a se asigura celeritatea recuperării debitelor și a se evita invocarea de către consumatori de neregularități privind necomunicarea facturii. În acest mod, nu se încalcă drepturile consumatorilor, întrucât, în ipoteza în care nu primesc factura după termenul de 15 zile în care aceasta trebuia emisă, aceștia se pot adresa operatorului de serviciu pentru a obține o copie a acesteia.

7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

8.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, republicată, reține următoarele:

9.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 42 alin. (6^1) și (9) din Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 5 martie 2013, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 225/2016 pentru modificarea și completarea Legii serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 942 din 23 noiembrie 2016, ce au următorul conținut:

–Art. 42 alin. (6^1) și (9):

(6^1)Factura emisă pentru serviciile de utilități publice constituie titlu executoriu.

[...]

(9)Factura pentru serviciile furnizate/prestate se emite cel mai târziu până la data de 15 a lunii următoare celei în care prestația a fost efectuată. Utilizatorii serviciilor de utilități publice, persoane fizice sau juridice, sunt obligați să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate/prestate în termenul de scadență de 15 zile de la data emiterii facturilor; data emiterii se înscrie pe factură. Termenul de scadență privind plata facturii se ia în calcul începând cu data emiterii facturii.

11.În opinia autoarei excepției, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (3) și (5) privind valorile supreme ale statului de drept și obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 24 privind dreptul la apărare și art. 44 privind dreptul de proprietate privată.

12.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, prin Decizia nr. 805 din 6 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 18 martie 2019, a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a acelorași prevederi legale, prin raportare la aceleași dispoziții constituționale și față de o motivare a excepției identică celei formulate în prezenta cauză. Prin această decizie, Curtea a reținut că, atât potrivit Legii serviciului de alimentare cu apă și de canalizare nr. 241/2006, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 679 din 7 septembrie 2015, reglementare specială, cât și potrivit Legii nr. 51/2006, reglementare generală, factura se emite cel mai târziu până la data de 15 a lunii următoare celei în care prestația a fost efectuată.

13.În ceea ce privește critica referitoare la lipsa de previzibilitate a normei legale, Curtea a observat că în conținutul ei precizează că data emiterii se înscrie pe factură, iar termenul de scadență se calculează de la această dată, astfel încât beneficiarii serviciului comunitar de utilitate publică se pot conforma obligațiilor rezultate din contractul de furnizare a acestui serviciu. Mai mult, textul legal criticat prevede că factura se emite cel târziu la data de 15 a lunii următoare celei în care prestația a fost efectuată, fiind un element previzibil și determinat care se caracterizează prin periodicitate și constanță, beneficiarul serviciului neputând invoca necunoașterea acestei date de referință.

14.De asemenea, prin aceeași decizie, paragraful 25, Curtea a reținut că legiuitorul a acordat beneficiarilor serviciului public o perioadă de grație, de până la 30 de zile de la data scadenței, la expirarea căreia se aplică penalități de întârziere care se datorează cu prima zi după data scadenței, sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, fără ca valoarea lor totală să depășească valoarea facturii, și se constituie venit al operatorului [art. 42 alin. (10) din Legea nr. 51/2006]. În acest context, Curtea a reținut că norma nu este lipsită de precizie, claritate și previzibilitate, termenele prevăzute de lege fiind suficiente atât pentru comunicarea și primirea facturii, cât și pentru achitarea contravalorii acesteia.

În acest mod, nu se poate vorbi nici despre afectarea dreptului de proprietate privată al utilizatorilor, care au la dispoziție suficient timp pentru achitarea contravalorii serviciului public, și nici despre încălcarea dreptului la apărare, îndeplinirea obligației de achitare a facturilor făcându-se în 15 zile de la data emiterii acestora, iar neachitarea în termen de 30 de zile de la data scadenței atrăgând penalități de întârziere.

15.Prin aceeași decizie, paragrafele 28 și 29, Curtea nu a reținut critica formulată prin raportare la art. 21 din Constituție, atât timp cât actul normativ prevede la art. 51 alin. (3) că soluționarea litigiilor dintre operator și utilizator, inclusiv a celor izvorâte din neplata contravalorii serviciilor furnizate/prestate, se realizează de instanțele competente potrivit legii și se judecă în procedură de urgență. Cererea se introduce la instanțele de judecată în a căror competență teritorială se află domiciliul/sediul utilizatorului. Prin urmare, utilizatorii se pot adresa instanțelor judecătorești în condițiile dreptului comun. În același sens, potrivit art. 41 alin. (2) lit. h) din Legea nr. 51/2006, utilizatorii au dreptul să se adreseze, individual ori colectiv, prin intermediul unor asociații reprezentative, autorităților administrației publice centrale sau locale, asociațiilor de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate servicii de utilități publice ori instanțelor judecătorești, după caz, în vederea prevenirii sau a reparării unui prejudiciu direct ori indirect.

16.În concluzie, Curtea a reținut că norma legală criticată este una precisă, clară și previzibilă și nu încalcă accesul liber la justiție, dreptul de apărare sau dreptul de proprietate privată ale utilizatorilor.

17.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a modifica jurisprudența Curții, cele statuate în decizia menționată își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

18.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Asociația de Proprietari Bloc 68, aleea Dolina nr. 4, București, în Dosarul nr. 24.278/4/2018 al Judecătoriei Sectorului 4 București - Secția civilă și constată că dispozițiile art. 42 alin. (6^1) și (9) din Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 4 București - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 4 martie 2021.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Irina Loredana Gulie