Ordin nr. 3.420 din 21 decembrie 2009

În baza prevederilor art. 128 alin. (10), art. 130^1 alin. (2) lit. a), art. 143 alin. (1) lit. j), k), l) şi m) şi alin. (3), art. 147^3 alin. (10) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. X paragraful 1 din Acordul dintre România şi Statele Unite ale Americii privind statutul forţelor Statelor Unite ale Americii în România, semnat la Washington la 30 octombrie 2001, ratificat prin Legea nr. 260/2002, cu completările ulterioare, precum şi ale art. 4 alin. (1) din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată,

în temeiul prevederilor art. 10 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul finanţelor publice emite următorul ordin:

Articolul I

Normele privind aplicarea scutirii de taxă pe valoarea adăugată prevăzute la art. 143 alin. (1) lit. j), k), l) şi m) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, şi la art. X şi XI din Acordul dintre România şi Statele Unite ale Americii privind statutul forţelor Statelor Unite ale Americii în România, semnat la Washington la 30 octombrie 2001, ratificat prin Legea nr. 260/2002, aprobate prin Ordinul ministrului economiei şi finanţelor nr. 2.067/2007, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 810 din 28 noiembrie 2007, se modifică după cum urmează:

1.La articolul 1, alineatele (9) şi (10) vor avea următorul cuprins:

(9)Se consideră îndeplinite condiţiile de reciprocitate şi în cazul în care în statele în care sunt acreditate misiuni diplomatice şi oficii consulare ale României nu sunt legiferate taxa pe valoarea adăugată sau alte impozite ori taxe generale pe consum. Ca regulă generală, recunoaşterea acestei reciprocităţi de fapt va fi condiţionată de încheierea unor acorduri bilaterale.

(10)Instituţiile/persoanele eligibile prevăzute la alin. (1)-(7) sunt denumite în continuare persoane scutite. În scopul aplicării prezentelor norme, persoanele scutite se consideră stabilite într-un stat dacă activează sau, după caz, sunt acreditate ori au sediul în statul respectiv, denumit ţară gazdă. Contractanţii forţelor Statelor Unite ale Americii, care acţionează pentru sau în numele forţelor Statelor Unite ale Americii, se consideră stabiliţi în România în scopul aplicării prezentelor norme dacă activează în România, chiar dacă aceştia nu au sediul activităţii economice sau un sediu fix pe teritoriul României. Criteriile prevăzute la art. 125^1 alin. (2) din Codul fiscal nu sunt aplicabile pentru determinarea locului în care este stabilită o persoană scutită conform prezentelor norme.

2.La articolul 2, alineatul (5) va avea următorul cuprins:

(5)Formularul certificatului care trebuie completat de persoanele scutite prevăzute la art. 1 alin. (1), (2) şi (5) va fi solicitat de la autorităţile fiscale teritoriale care le deservesc. Certificatul de scutire şi, după caz, formularul de comandă anexat la acesta se completează în 3 exemplare sau, după caz, în 4 exemplare de către contractanţii forţelor Statelor Unite ale Americii, pe fiecare furnizor/prestator de la care persoanele scutite urmează să efectueze cumpărări. Un exemplar al certificatului şi, după caz, al formularului de comandă se reţine de furnizor/prestator, un exemplar se reţine de forţele Statelor Unite ale Americii în cazul contractanţilor acestora, un exemplar rămâne la emitent şi un alt exemplar va fi păstrat de autoritatea fiscală care le deserveşte. Modelul certificatului de scutire pentru persoanele scutite prevăzute la art. 1 alin. (1) şi (2) este prevăzut în anexa nr. 1, iar pentru persoanele scutite prevăzute la art. 1 alin. (5), modelul certificatului de scutire este prevăzut în anexa nr. 2. În situaţia în care contractanţii forţelor Statelor Unite ale Americii, care acţionează pentru sau în numele forţelor Statelor Unite ale Americii, realizează către forţele Statelor Unite ale Americii exclusiv livrări de bunuri şi/sau prestări de servicii scutite conform prezentelor norme, nu au obligaţia să solicite înregistrarea în scopuri de taxă pe valoarea adăugată conform art. 153 din Codul fiscal.

3.În anexa nr. 4 la norme, la Notele explicative, punctul 7 se modifică şi va avea următorul cuprins:

7.Pentru a simplifica procedura, autoritatea competentă poate dispensa instituţia eligibilă de obligaţia de a solicita ştampila în cazul scutirii pentru utilizare oficială. Instituţia eligibilă menţionează această dispensă la rubrica 7 din certificat. Permisiunea de a se dispensa de obligaţia de a solicita ştampila se acordă printr-un document intern, emis de autoritatea fiscală competentă, care conţine următoarele informaţii: titlul deciziei privind acordarea dispensei, autoritatea fiscală competentă emitentă, denumirea solicitantului, numărul de ordine şi data deciziei, dispozitivul, respectiv aprobarea pentru acordarea dispensei de obligaţia de a solicita autentificarea certificatului de scutire şi termenul de valabilitate a deciziei.

Articolul II

Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2.216/2006 pentru aprobarea Instrucţiunilor pentru aplicarea măsurilor de simplificare cu privire la transferuri şi achiziţii intracomunitare asimilate prevăzute la art. 128 alin. (10) şi art. 130^1 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.040 din 28 decembrie 2006, se modifică şi se completează după cum urmează:

1.După articolul 1 se introduce un nou articol, articolul 1^1, cu următorul cuprins:

Art. 1^1. – Aplicarea măsurilor de simplificare este opţională pentru operatorii economici care desfăşoară operaţiuni cu bunuri vândute în regim de consignaţie, stocuri la dispoziţia clientului sau bunurile transmise în vederea testării sau a verificării conformităţii. Instrucţiunile cuprinse în anexă stabilesc şi tratamentul fiscal aplicabil în situaţia în care statele membre implicate nu aplică măsuri de simplificare sau nu acceptă aplicarea măsurilor de simplificare.

2.În anexă, la articolul 3 alineatul (1), litera b) se modifică şi va avea următorul cuprins:

b)statul membru de origine nu consideră mutarea acestor bunuri ca transfer sau aplică ori acceptă un regim de simplificare similar celui aplicat în România;.

3.În anexă, la articolul 4 alineatul (2), litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins:

a)statul membru de sosire nu consideră sosirea bunurilor ca o achiziţie intracomunitară asimilată sau aplică ori acceptă un regim de simplificare similar celui aplicat în România;.

4.În anexă, la articolul 7 alineatul (3), litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins:

a)statul membru de sosire nu consideră că operaţiunea este o achiziţie intracomunitară asimilată sau aplică ori acceptă un sistem de simplificare similar celui aplicat în România;.

Articolul III

Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2.226/2006 privind utilizarea unor formulare financiar-contabile de către persoanele prevăzute la art. 1 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.056 din 30 decembrie 2006, se modifică după cum urmează:

1.La articolul 4, alineatul (1) va avea următorul cuprins:

Art. 4. – (1) Normele de întocmire şi utilizare a facturii sunt cele prevăzute în anexa nr. 3, care face parte integrantă din prezentul ordin, şi se aplică numai de către persoanele stabilite în România, în conformitate cu prevederile art. 125^1 alin. (2) din Codul fiscal. Pentru facturile transmise pe cale electronică se aplică prevederile art. 155 din Codul fiscal.

2.Articolul 7 se abrogă.

3.La anexa nr. 3, punctul 2 va avea următorul cuprins:

2.Se întocmeşte în două sau mai multe exemplare pentru livrări de bunuri şi/sau prestări de servicii.

În situaţia în care factura nu se întocmeşte în momentul livrării, bunurile livrate sunt însoţite pe timpul transportului de avizul de însoţire a mărfii.

Articolul IV

Normele privind procedura de acordare a certificatului de amânare de la plata în vamă a taxei pe valoarea adăugată şi de eliberare a garanţiei pentru importurile de bunuri, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 500/2007, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2007, cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1.La articolul 1, alineatul (1) va avea următorul cuprins:

Art. 1. – (1) Potrivit art. 157 alin. (4) din Codul fiscal, prin exceptare de la prevederile alin. (3) al aceluiaşi articol, până la data de 31 decembrie 2012 inclusiv nu se face plata efectivă la organele vamale de către persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal, care au obţinut certificat de amânare de la plată.

2.La articolul 4, alineatul (2) va avea următorul cuprins:

(2)Certificatul de amânare de la plată se eliberează pe perioada indicată de solicitant, care nu poate depăşi data de 31 decembrie 2012.

Articolul V

Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi va intra în vigoare la 1 ianuarie 2010.

Ministrul finanţelor publice,

Gheorghe Pogea

Bucureşti, 21 decembrie 2009.

Nr. 3.420.