Decizie Nr. 57 din 14 mai 1996

Notă *) Definitivă prin nerecurare.

Viorel Mihai Ciobanu - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Maria Bratu - magistrat-asistent

Completul de judecată, convocat fără citarea părţilor, potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, examinînd excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, constata următoarele:

Prin Încheierea din 11 decembrie 1995, pronunţată în Dosarul nr. 3.646/1995, Judecătoria Baia Mare a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, invocată de reclamanta Vancea Cecilia Cristina.

În motivarea excepţiei se susţine ca dispoziţiile art. 17 din Legea nr. 51/1995 sunt contrare mai multor dispoziţii din Constituţia României privitoare la drepturi fundamentale, şi anume: art. 24 privind dreptul de a fi asistat de avocat în tot cursul procesului, art. 38 alin. (1) privind dreptul la munca, la alegerea profesiei şi a locului de muncă, art. 44 alin. (1) privind garantarea libertăţii căsătoriei, art. 20 alin. (2) privind prioritatea convenţiilor internaţionale privitoare la drepturile fundamentale, art. 21 şi art. 125 privind accesul liber la justiţie şi la realizarea acesteia de către instanţele judecătoreşti.

Exprimindu-şi opinia în temeiul art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, instanţa apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate invocată de reclamanta Vancea Cecilia Cristina este intemeiata.

În vederea soluţionării excepţiei, încheierea prin care a fost sesizată Curtea Constituţională a fost comunicată fiecărei Camere a Parlamentului şi Guvernului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra acesteia.

De asemenea, s-a solicitat opinia Uniunii Avocaţilor din România.

Cele două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

În comunicarea primită de la Uniunea Avocaţilor din România se arata ca interdicţia prevăzută de art. 17 din Legea nr. 51/1995 vizează exclusiv pe avocatul aflat în situaţiile expres prevăzute de lege şi constituie o garanţie legală instituită pentru a fi ocrotită probitatea tuturor participanţilor la realizarea justiţiei, inclusiv în cazurile în care persoana interesată îşi exercită dreptul fundamental la apărare prin avocat. Interdicţia este în concordanta cu dispoziţiile art. 49 alin. (1) din Constituţie, care prevăd ca exerciţiul unor drepturi sau libertăţi poate fi restrîns prin lege, dacă restrîngerea este impusa de necesitatea apărării unor valori sociale importante, între care şi ordinea şi morala publică.

Se precizează ca interdicţia legală vizează sfera dreptului de a exercita profesia de avocat de către membrii barourilor şi nu restrîngerea dreptului la apărare al cetăţeanului, prevăzut în art. 24 alin. (2) din Constituţie, drept garantat prin posibilitatea titularului dreptului de a alege oricare alt avocat înscris în barourile din România, în afară celor care au interdicţia de a exercita acte specifice profesiei datorită unei situaţii personale, limitată la o autoritate dintre cele prevăzute la art. 14 din Legea nr. 51/1995.

Se arata ca, întrucît astfel de interdicţii ale dreptului de exercitare a profesiei alese exista, sub forma "incompatibilităţilor" reglementate în art. 24 şi următoarele din Codul de procedură civilă, art. 46 şi următoarele din Codul de procedură penală, aplicabile corpului magistraţilor şi auxiliarilor justiţiei, dar nu privesc şi persoana avocatului, era necesară introducerea unor astfel de interdicţii şi în Legea nr. 51/1995, în ce priveşte "persoana avocatului", obligat să respecte valori morale fundamentale constante ale profesiunii, printre care probitatea.

De asemenea, se arata ca dispoziţiile art. 69-72 din Statutul profesiei de avocat, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 17 octombrie 1995, sunt în concordanta cu dispoziţiile art. 17 din Legea nr. 51/1995 şi ale Legii nr. 92/1992 şi se referă exclusiv la avocatul care nu respecta interdicţiile legale pentru a preintimpina eludarea art. 17 din Legea nr. 51/1995.

În concluzie, considera excepţia invocată ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul raportor, dispoziţiile art. 17 din Legea nr. 51/1995, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

În temeiul art. 144 lit. c) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională considera ca este legal investită şi este competenţa să soluţioneze excepţia invocată.

Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra constituţionalităţii prevederilor art. 17 din Legea nr. 51/1995 prin Decizia nr. 45 din 2 mai 1995 cu privire la constituţionalitatea unor prevederi din Legea pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, decizie publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 12 mai 1995. Constatind ca dispoziţiile art. 17 din Legea nr. 51/1995 sunt constituţionale, Curtea Constituţională a reţinut ca acest articol nu instituie restringeri ale dreptului de a profesa avocatura, ci incompatibilităţi care constituie măsuri de protecţie pentru părţi şi împotriva suspiciunii ce ar putea altera actul de justiţie. Textul de lege priveşte direct pe avocat şi nu pe judecător, procuror etc., astfel cum se prevede în codurile de procedura.

De la pronunţarea deciziei de către Plenul Curţii Constituţionale nu au intervenit elemente care să conducă la o alta soluţie şi, în consecinţa, se impune respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca vadit nefondata.

Faţa de considerentele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 17 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, invocată de Vancea Cecilia Cristina în Dosarul nr. 3.646/1995 al Judecătoriei Baia Mare.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa din 14 mai 1996.

PREŞEDINTE,

prof. univ. dr. Viorel Mihai Ciobanu

Magistrat-asistent,

Maria Bratu