Decizie nr. 251 din 15 iunie 2004

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Aurelia Popa - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), ale art. 6 şi 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 295/2002, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercială "PROMOTION AS" - S.R.L. (fosta Societate Comercială "ALL AS BROKERS" - S.R.L.) din Bucureşti în dosarele nr. 14.115/2003 şi nr. 17.299/2003 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercială.

La apelul nominal, în Dosarul nr. 121D/2004, răspund avocat Bogdan Dumitrache, cu delegaţie la dosar, pentru Societatea Comercială "PROMOTION AS" - S.R.L. din Bucureşti - autoarea excepţiei, precum şi avocat S. Stratula, cu delegaţie la dosar, pentru Societatea Comercială "ASA ASIGURĂRI ATLASSIB" - S.A. din Sibiu, procedura de citare fiind legal îndeplinită.

La apelul nominal, în Dosarul nr. 122D/2004, răspunde, de asemenea, avocat Bogdan Dumitrache, cu delegaţie la dosar, pentru Societatea Comercială "PROMOTION AS" S.R.L. din Bucureşti - autoarea excepţiei, lipsă fiind Societatea Comercială "ASITRANS" - S.A. Asigurări-Reasigurări din Bucureşti, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că în şedinţa publică din 4 mai 2004, pe de-o parte, apărătorul autorului excepţiei a învederat instanţei constituţionale că acesta şi-a schimbat denumirea în "PROMOTION AS" - S.R.L. din "ALL AS BROKERS" - S.R.L., depunând în acest sens actele doveditoare de la registrul comerţului, iar pe de altă parte, că, în aceeaşi şedinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicată, precum şi ale art. 164 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă, Curtea a dispus conexarea Dosarului nr. 122D/2004 la Dosarul nr. 121D/2004, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, apărătorul autorului excepţiei solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, iar cu privire la celelalte dispoziţii, lasă la aprecierea instanţei constituţionale. Arată că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie, precum şi ale art. 24 privind dreptul la apărare, întrucât la soluţionarea procedurii somaţiei de plată este permisă numai administrarea probei cu înscrisuri, nefiind admise şi celelalte mijloace de probă. Astfel, deşi prin numeroase decizii (de exemplu, prin Decizia nr. 348/2003) Curtea a constatat constituţionalitatea dispoziţiilor legale criticate, consideră că argumentele cuprinse în aceste decizii nu sunt suficiente pentru a se justifica limitarea mijloacelor de probă admise în cadrul procedurii somaţiei de plată numai la înscrisuri. Astfel, apreciază că nu se poate susţine că prin caracterul de procedură specială şi accelerată al somaţiei de plată se justifică această limitare, întrucât legiuitorul a prevăzut şi cu alte ocazii proceduri speciale, care se judecă de urgenţă, cum ar fi acţiunile posesorii sau ordonanţa preşedinţială, în cadrul cărora este admisă administrarea oricăror mijloace de probă, iar nu numai a înscrisurilor.

Apărătorul Societăţii Comerciale "ASA ASIGURĂRI ATLASSIB" - S.A. din Sibiu solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, apreciind că dispoziţiile legale criticate nu contravin accesului liber la justiţie şi nici dreptului la apărare, invocând în acest sens cerinţa soluţionării cu celeritate a procedurii somaţiei de plată, precum şi jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale în această materie.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind, pe de-o parte, că dispoziţiile criticate din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 nu contravin accesului liber la justiţie şi nici dreptului la apărare, iar pe de altă parte, că aceste dispoziţii au mai făcut în numeroase rânduri obiectul controlului de constituţionalitate, cu aceste prilejuri Curtea constatând constituţionalitatea acestora.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Încheierile din 30 ianuarie 2004 şi 19 ianuarie 2004, pronunţate în dosarele nr. 14.115/2003, respectiv nr. 17.299/2003, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), ale art. 6 şi 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 295/2002, excepţie ridicată de Societatea Comercială "ALL AS BROKERS" - S.R.L. (care şi-a schimbat denumirea în "PROMOTION AS" - S.R.L.) în cadrul unor cauze având ca obiect cereri pentru emiterea unor ordonanţe cu somaţie de plată.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate limitează dreptul părţilor litigante de a-şi dovedi susţinerile la proba cu înscrisuri, "fapt care nu oferă debitorului suficiente căi de a se apăra în această fază a judecăţii", nu asigură un proces echitabil, favorizează creditorul în detrimentul debitorului, care nu poate formula nici cerere reconvenţională, iar normele de procedură sunt contrare celor din dreptul comun. Consideră că în acest mod dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 16, 20, 21, 24, 53 şi 126 din Constituţie, republicată, precum şi reglementărilor cuprinse în art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercială apreciază că excepţia ridicată este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate sunt în acord cu Legea fundamentală şi cu reglementările internaţionale invocate de autorul excepţiei.

Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că sunt neîntemeiate criticile formulate prin excepţia de neconstituţionalitate, deoarece procedura prevăzută de Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 a fost instituită pentru a oferi creditorilor o procedură rapidă şi mai puţin costisitoare pentru obţinerea titlurilor executorii în vederea realizării creanţelor, scopul acesteia fiind de a simplifica şi de a accelera demersul jurisdicţional. În acest sens se invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 246/2002, nr. 252/2002, nr. 317/2002 şi nr. 109/2003.

De asemenea, arată că soluţiile adoptate de judecător în cadrul procedurii prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 au caracter vremelnic şi sunt supuse căilor de atac. Conform dispoziţiilor art. 8 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, împotriva ordonanţei cu somaţie de plată debitorul poate formula cerere în anulare, iar rezolvarea definitivă a litigiului se face după normele dreptului comun, fiind asigurate astfel toate cerinţele unui proces echitabil, precum şi toate condiţiile pentru exercitarea lui. Având în vedere acestea, apreciază că dispoziţiile legale criticate nu contravin accesului liber la justiţie, principiului egalităţii în faţa legii şi nici dreptului la apărare.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (1), art. 6 şi 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001), aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 295/2002 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002), modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 142/2002 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 804 din 5 noiembrie 2002), aprobată la rândul ei prin Legea nr. 5/2003 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 20 ianuarie 2003). De asemenea, la art. 6 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, cu modificările şi completările ulterioare, s-a făcut următoarea rectificare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 23 august 2001:«în loc de "...somaţia de plată către creditor..." se va citi: "...somaţia de plată către debitor...".»

Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, prin art. I pct. 12 din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă (lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004), alin. (3) al art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, cu modificările şi completările ulterioare, a fost abrogat, iar alin. (5) al aceluiaşi articol a fost modificat.

Având în vedere aceste modificări, dispoziţiile criticate au în prezent următorul conţinut:

–Art. 1 alin. (1): "Procedura somaţiei de plată se desfăşoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii.";

–Art. 6: "(1) Dacă nu a intervenit închiderea dosarului în condiţiile art. 5, judecătorul va examina cererea pe baza actelor depuse, precum şi a explicaţiilor şi lămuririlor părţilor, ce i-au fost prezentate potrivit art. 4.

(2)Când în urma examinării prevăzute la alin. (1) constată că pretenţiile creditorului sunt justificate, judecătorul emite ordonanţa care va conţine somaţia de plată către debitor, precum şi termenul de plată.

(3)Termenul de plată nu va fi mai mic de 10 zile şi nici nu va depăşi 30 de zile. Judecătorul va putea stabili alt termen potrivit înţelegerii părţilor.

(4)Ordonanţa se va înmâna părţii prezente sau se va comunică fiecărei părţi de îndată, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.";

–Art. 8: "(1) Împotriva ordonanţei prevăzute la art. 6 alin. (2) debitorul poate formula cererea în anulare, în termen de 10 zile de la data înmânării sau comunicării acesteia.

(2)Cererea în anulare se soluţionează de către instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă.

(3)Abrogat.

(4)Dacă instanţa învestită admite cererea în anulare, aceasta va anula ordonanţa, pronunţând o hotărâre irevocabilă. Prevederile art. 7 se aplică în mod corespunzător.

(5)Hotărârea prin care a fost respinsă cererea în anulare este irevocabilă."

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 16 alin. (1), ale art. 20, ale art. 21 alin. (1)-(3) şi ale art. 24, 53 şi 126 din Constituţia României, revizuită şi republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, având următorul conţinut:

–Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";

–Art. 20: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.

(2)Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.";

–Art. 21 alin. (1)-(3): "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.

(2)Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.

(3)Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.";

–Art. 24: "(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2)În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.";

–Art. 53: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2)Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.";

–Art. 126: "(1) Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.

(2)Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege.

(3)Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti, potrivit competenţei sale.

(4)Compunerea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi regulile de funcţionare a acesteia se stabilesc prin lege organică.

(5)Este interzisă înfiinţarea de instanţe extraordinare. Prin lege organică pot fi înfiinţate instanţe specializate în anumite materii, cu posibilitatea participării, după caz, a unor persoane din afara magistraturii.

(6)Controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu excepţia celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum şi a actelor de comandament cu caracter militar. Instanţele de contencios administrativ sunt competente să soluţioneze cererile persoanelor vătămate prin ordonanţe sau, după caz, prin dispoziţii din ordonanţe declarate neconstituţionale."

De asemenea, autorul excepţiei apreciază că dispoziţiile legale criticate contravin şi prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, conform cărora "Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa. [...]

Analizând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:

I. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale prin încheierile din 30 ianuarie 2004 şi 19 ianuarie 2004, art. I pct. 12 din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă a abrogat în mod expres prevederile alin. (3) al art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 295/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

Având în vedere dispoziţiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă "în vigoare", Curtea urmează să respingă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (3) ca devenită inadmisibilă.

De asemenea, prin acelaşi pct. 12 al art. I din Legea nr. 195/2004, art. 8 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 295/2002, cu modificările şi completările ulterioare, a fost modificat substanţial. Prin Decizia Plenului nr. III din 31 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, Curtea Constituţională a decis că în cazul în care, după invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate, prevederea legală supusă controlului a fost modificată, Curtea se va pronunţa asupra constituţionalităţii prevederii legale, în noua sa redactare, "numai dacă soluţia legislativă din legea sau ordonanţa modificată este, în principiu, aceeaşi cu cea dinaintea modificării".

Având în vedere că, anterior modificării prin Legea nr. 195/2004, alin. (5) al art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 295/2002, prevedea posibilitatea atacării cu recurs a hotărârii prin care a fost respinsă cererea în anulare, iar după modificare s-a prevăzut că aceeaşi hotărâre este irevocabilă, Curtea constată că în cazul de faţă nu s-a păstrat soluţia legislativă iniţială şi, ca atare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (5) a devenit inadmisibilă.

II. Referitor la celelalte dispoziţii criticate, Curtea reţine că Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 reglementează o procedură specială, simplificată şi accelerată pentru recuperarea creanţelor al căror caracter cert, lichid şi exigibil rezultă din înscrisuri, singurele dovezi care se administrează în cadrul acestei proceduri în afară de lămuririle şi explicaţiile date de către părţi. Hotărârile pronunţate în cadrul acestei proceduri nu au autoritatea lucrului judecat asupra fondului raporturilor juridice dintre părţi.

Curtea reţine că mijloacele procedurale puse la îndemâna părţilor diferă tocmai datorită caracterului special al procedurii, fără ca prin aceasta să se instituie vreo discriminare, fără ca una dintre părţi să fie privilegiată şi, ca atare, fără a fi încălcat principiul egalităţii în faţa legii, consacrat constituţional de art. 16 alin. (1).

Exercitarea dreptului la apărare prevăzut de art. 24 din Legea fundamentală nu este limitată, aşa cum în mod greşit susţine autorul excepţiei, ci, dimpotrivă, este asigurată şi prin reglementarea în art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 a posibilităţii de a formula cerere în anulare împotriva ordonanţei prin care judecătorul a admis, integral sau în parte, cererea creditorului, cale de atac în cadrul căreia debitorul poate folosi în apărarea sa toate mijloacele legale de probă, nefiind limitat numai la înscrisuri.

În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a prevederilor art. 21 alin. (1)-(3) din Constituţie, republicată, referitoare la accesul liber la justiţie, precum şi a celor ale art. 20 din Constituţie, republicată, raportate la prevederile art. 6 din paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, Curtea reţine că aceste susţineri sunt neîntemeiate, întrucât scopul emiterii Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 a constat tocmai în instituirea unei proceduri speciale şi accelerate, derogatorie de la normele generale ale procedurii civile, pentru a asigura recuperarea într-un termen cât mai scurt a creanţelor.

Ţinând cont de toate aceste considerente, Curtea constată că nu se poate susţine o încălcare a prevederilor art. 53 din Legea fundamentală, referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

Cu privire la susţinerile autorului excepţiei potrivit cărora legiuitorul a prevăzut şi alte proceduri speciale care se judecă de urgenţă, fără însă a limita admisibilitatea mijloacelor de probă în cadrul acestora, Curtea reţine că legiuitorul este suveran în a reglementa procedura de judecată. Având în vedere că toate prevederile cuprinse în Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 sunt norme de procedură, iar, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, republicată, "Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", Curtea constată că susţinerile autorului în acest sens sunt neîntemeiate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.d), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

1.Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (3) şi (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 295/2002, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercială "PROMOTION AS" S.R.L. (fosta Societate Comercială "ALL AS BROKERS" - S.R.L.) din Bucureşti în dosarele nr. 14.115/2003 şi nr. 17.299/2003 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercială.

2.Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), ale art. 6 şi ale art. 8 alin. (1), (2) şi (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 295/2002, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de acelaşi autor în aceleaşi dosare.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 iunie 2004.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean