Decizie nr. 684 din 26 noiembrie 2014

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent

Cu participarea, în şedinţa publică din 11 noiembrie 2014, a reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Barta-Mihaly Susana şi Etedi Ana în Dosarul nr. 7.603/117/2013* al Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care constituie obiectul Dosarului nr. 112D/2014 al Curţii Constituţionale.

2.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 11 noiembrie 2014, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea, în temeiul prevederilor art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, pentru o examinare suplimentară a problemelor ce formează obiectul cauzei, a amânat pronunţarea la 19 noiembrie 2014 şi apoi la 26 noiembrie 2014, dată la care a pronunţat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

3.Prin Încheierea din 24 ianuarie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 7.603/117/2013*, Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Barta-Mihaly Susana şi Etedi Ana într-o cauză civilă având ca obiect "pretenţii" în legătură cu dreptul de proprietate privată asupra unui imobil preluat în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.

4.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarele acesteia susţin, în esenţă, că prevederile art. 4 din Legea nr. 165/2013 încalcă principiul neretroactivităţii legii şi dreptul la un proces echitabil, de vreme ce actele încheiate sub imperiul unei legi în vigoare pot fi repuse în discuţie după abrogarea sau modificarea ei, conform unei legi nou-adoptate, iar litigiile pendinte se judecă în conformitate cu alte norme juridice decât cele existente la momentul sesizării instanţelor judecătoreşti. Autorii excepţiei susţin că efectele aplicării art. 4 din Legea nr. 165/2013 constau în faptul că drepturile câştigate prin emiterea unor dispoziţii de propunere de acordare de despăgubiri sau chiar prin obţinerea unor hotărâri judecătoreşti nepuse în executare la data intrării în vigoare a legii noi sunt suprimate, reduse şi modificate pe calea acestui nou act normativ.

5.Se mai susţine că art. 4 din Legea nr. 165/2013 creează discriminări între persoanele care au formulat acelaşi tip de cereri, întrucât cele care, din motive obiective, nu au avut cererile de restituire sau de acordare de despăgubiri soluţionate şi judecate înaintea intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 sunt supuse acum obligaţiei de a primi despăgubiri conform legii noi, adică în rate şi pe bază de puncte. Diferenţa de tratament între persoanele care au făcut aceleaşi demersuri legale, dar a căror situaţie diferă în prezent doar din cauză că autorităţile administrative nu le-au soluţionat cererile în acelaşi timp, nu are la bază o justificare obiectivă şi rezonabilă, care să vizeze un scop legitim, ci doar condiţii subiective şi aleatorii. Astfel, evaluarea imobilului nerestituibil se va face pe baza grilei notariale existente la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, iar valoarea calculată nu se reactualizează cu indicele de inflaţie, deşi plata se va face după mulţi ani. În opinia autorilor excepţiei, lipsa unei relaţii raţionale a despăgubirii în raport cu valoarea bunului, cerută de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea-pilot Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, este agravată de prevederile art. 31 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 care arată că modalitatea de valorificare în numerar va fi reglementată ulterior, prin normele de aplicare a legii.

6.Autoarele excepţiei susţin că se încalcă prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie prin faptul că Legea nr. 165/2013 instituie termene inacceptabil de îndelungate pentru soluţionarea cererilor de despăgubire şi aceasta doar în faza administrativă. Arată că, în acelaşi timp, se suspendă din nou emiterea de hotărâri, eliberarea titlurilor de proprietate, punerile în posesie şi orice alte proceduri administrative, blocând în acest mod orice posibilitate de finalizare a procedurii de restituire şi regresând cu peste 10 ani. Apreciază că prevederile art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 165/2013 încalcă prevederile constituţionale referitoare la soluţionarea procesului într-un termen rezonabil. Critică faptul că, în timp ce termenele de soluţionare a notificărilor sunt prorogate după data de 1 ianuarie 2016, posibilitatea petiţionarilor de a se adresa instanţei de judecată pentru recunoaşterea drepturilor lor este limitată la un termen de 30 de zile de la expirarea termenului stabilit la 1 ianuarie 2016, ceea ce îngrădeşte efectiv accesul acestora la instanţele de judecată.

7.Se mai arată că posibilitatea Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor de a invalida deciziile entităţilor învestite de lege contravine principiului neretroactivităţii legii, principiului securităţii raporturilor juridice, principiului încrederii legitime, precum şi celor statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în hotărârile din 9 decembrie 2008, 27 mai 2010 şi 12 octombrie 2010, pronunţate în cauzele Viaşu împotriva României sau Marin şi Gheorghe Rădulescu împotriva României, respectiv Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, paragraful 180, în sensul că "o decizie administrativă a autorităţii locale competente prin care i se recunoaşte părţii interesate un drept la reparaţie este suficientă pentru a crea un interes patrimonial apărat de art. 1 din Protocolul nr. 1 şi că, prin urmare, neexecutarea unei astfel de decizii constituie o ingerinţă în sensul primei fraze din primul alineat al acestui articol". Arată că se încalcă şi dreptul de proprietate privată, în condiţiile în care, în sistemul Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, este protejată şi creanţa virtuală, dacă reclamantul are o speranţă legitimă constând în existenţa unui fundament suficient în dreptul intern pentru a considera acea speranţă o valoare patrimonială în sensul art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia menţionată.

8.Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că textele de lege criticate respectă dispoziţiile constituţionale, precizând că Legea nr. 165/2013 a fost emisă cu girul Curţii Europene a Drepturilor Omului, ca o consecinţă a Hotărârii-pilot pronunţate în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României.

9.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

10.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 4 coroborate cu cele ale art. 33 din Legea nr. 165/2013 sunt retroactive, întrucât, în baza acestor norme, cele mai multe acţiuni formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 au fost respinse ca prematur introduse. Arată că s-a acţionat asupra fazei iniţiale de constituire a situaţiei juridice, modificând în mod esenţial regimul juridic creat prin depunerea cererilor de chemare în judecată în termenul legal, cu încălcarea principiului tempus regit actum. Apreciază, de asemenea, că prevederile art. 4 din Legea nr. 165/2013 aduc atingere principiului egalităţii în drepturi, întrucât, prin instituirea noilor reguli privind soluţionarea notificărilor, se creează premisele unei discriminări fără un criteriu obiectiv şi rezonabil. Astfel, persoanele ale căror procese s-au finalizat înainte de intrarea în vigoare a legii s-au aflat într-o situaţie mai favorabilă faţă de persoanele ale căror procese au fost în curs de soluţionare la data intrării în vigoare. De asemenea, prin adoptarea unor astfel de norme, legiuitorul a intervenit în procesul de realizare a justiţiei. O reluare a procedurilor cu caracter administrativ, ca urmare a respingerii acţiunii ca prematur introdusă din cauza noilor termene de soluţionare a notificărilor, contravine principiului soluţionării cauzei într-un termen optim şi previzibil. Consideră că celelalte critici de neconstituţionalitate nu pot fi reţinute.

11.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosarul cauzei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

12.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

13.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013. În realitate, din notele scrise în cuprinsul cărora aceasta este motivată, rezultă că este vizat art. 4 teza întâi prin raportare la prevederile mai multor articole din Legea nr. 165/2013, şi anume art. 7 alin. (1) şi art. 11 alin. (1) şi (2), precum şi art. 17 alin. (1) lit. a), art. 21 alin. (6) şi (8), art. 31 alin. (5) şi art. 50 lit. b) teza întâi. Textele de lege menţionate au următorul conţinut:

–Art. 4: "Dispoziţiile prezentei legi se aplică cererilor formulate şi depuse, în termen legal, la entităţile învestite de lege, nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor, precum şi cauzelor aflate pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.";

–Art. 7 alin. (1): "(1) Până la întocmirea situaţiei centralizatoare la nivel local, se suspendă emiterea hotărârilor de validare/invalidare de către comisiile judeţene de fond funciar sau, după caz, de către Comisia de Fond Funciar a Municipiului Bucureşti, eliberarea titlurilor de proprietate, punerea în posesie de către comisiile locale de fond funciar, precum şi orice alte proceduri administrative în domeniul restituirii fondului funciar.";

–Art. 11 alin. (1) şi (2): "(1) Comisiile locale şi judeţene de fond funciar sau, după caz, Comisia de Fond Funciar a Municipiului Bucureşti au obligaţia de a soluţiona toate cererile de restituire, de a efectua punerile în posesie şi de a elibera titlurile de proprietate până la data de 1 ianuarie 2016.

(2)În situaţia neîndeplinirii obligaţiilor în termenul prevăzut la alin. (1), persoana care se consideră îndreptăţită poate formula plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile. Hotărârea pronunţată de instanţa judecătorească este supusă numai apelului. Plângerea este scutită de taxa judiciară de timbru.";

–Art. 17 alin. (1) lit. a): "(1) În vederea finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, se constituie Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, denumită în continuare Comisia Naţională, care funcţionează în subordinea Cancelariei Primului-Ministru şi are, în principal, următoarele atribuţii:

a)validează/invalidează în tot sau în parte deciziile emise de entităţile învestite de lege care conţin propunerea de acordare de măsuri compensatorii";

–Art. 21 alin. (6) şi (8): "(6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naţionale şi se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu. (...)

(8)Ulterior verificării şi evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naţionale, Comisia Naţională validează sau invalidează decizia entităţii învestite de lege şi, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. (7).";

–Art. 31 alin. (5): "(5) Modalitatea de valorificare în numerar se stabileşte prin normele de aplicare a prezentei legi."

–Art. 50 lit. b) teza întâi: "La data intrării în vigoare a prezentei legi: (...)

b)orice dispoziţie referitoare la evaluarea imobilelor potrivit standardelor internaţionale de evaluare (...) se abrogă".

14.În opinia autoarelor excepţiei, textele de lege criticate contravin prevederilor din Constituţie cuprinse în art. 15 alin. (2) care instituie principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia celei penale şi contravenţionale mai favorabile, art. 16 alin. (1) şi (2) care consacră principiul egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, art. 21 alin. (1)-(3) referitor la dreptul de acces liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, soluţionat într-un termen rezonabil şi art. 44 care garantează dreptul de proprietate privată. Prin raportare la prevederile art. 11 şi art. 20 alin. (1) din Constituţie, se invocă, de asemenea, art. 6 - Dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 1 - "Protecţia proprietăţii" din Primul Protocol adiţional la aceeaşi convenţie.

15.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă, mai întâi, că, aşa cum rezultă din cererea de chemare în judecată aflată la dosarul cauzei, obiectul litigiului în cadrul căruia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate îl reprezintă obligarea Comisiei municipale de fond funciar a Municipiului Cluj-Napoca la soluţionarea unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unui teren, prin emiterea unei hotărâri pe care, apoi, să o înainteze spre soluţionare Comisiei judeţene de fond funciar Cluj, autoritate care, la rândul său, să fie obligată să emită o hotărâre de validare sau invalidare a propunerii comisiei locale. De asemenea, se solicită obligarea instituţiei Primarului Municipiului Cluj-Napoca, respectiv a Instituţiei Prefectului Judeţului Cluj, după caz, să înainteze Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor întreaga documentaţie pentru finalizarea procedurii de despăgubire prin echivalent. Curtea observă că instanţa sesizată de reclamanţi, Tribunalul Cluj - Secţia civilă, şi-a declinat competenţa în favoarea Secţiei de contencios administrativ a Tribunalului Cluj, instanţă în faţa căreia a fost ridicată prezenta excepţie de neconstituţionalitate. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, această instanţă şi-a declinat şi ea competenţa, în favoarea Judecătoriei Cluj, care, la 11 iunie 2014, şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Cluj - Secţia civilă. În această situaţie, Curtea de Apel Cluj a fost învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, atribuind-o, în cele din urmă, Judecătoriei Cluj.

16.Acţiunea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj - Secţia civilă la data de 21 mai 2013, deci după intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013 (20 mai 2013). Ca atare, faţă de obiectul cauzei, Curtea reţine că este incident art. 4 teza întâi a Legii nr. 165/2013, care stabileşte că prevederile acesteia se aplică cererilor formulate şi depuse, în termen legal, la entităţile învestite de lege, nesoluţionate până la data intrării în vigoare a legii menţionate. În consecinţă, în ce priveşte prevederile art. 7 alin. (1) şi art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 165/2013, Curtea le va examina coroborat cu dispoziţiile art. 4 teza întâi din aceeaşi lege.

17.Curtea observă că autoarele excepţiei susţin că se încalcă dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Constituţie prin faptul că prevederile art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 165/2013 instituie termene inacceptabil de îndelungate pentru soluţionarea cererilor de despăgubire şi aceasta doar în faza administrativă, iar prin art. 7 alin. (1) se suspendă din nou emiterea de hotărâri, eliberarea titlurilor de proprietate, punerile în posesie şi orice alte proceduri administrative, blocându-se, în acest mod, orice posibilitate de finalizare a procedurii de restituire.

18.Curtea reţine că Legea nr. 165/2013 consacră principiul restituirii în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, oferind, în acelaşi timp, soluţii pentru situaţia în care restituirea în natură nu mai este posibilă, prin reglementarea unor măsuri reparatorii în echivalent, şi anume compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluţionarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001, măsurile prevăzute de Legea fondului funciar nr. 18/1991 şi Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, precum şi măsura compensării prin puncte.

19.Legea dă, însă, prevalenţă restituirii în natură, măsurile compensatorii fiind doar prevăzute pentru situaţia imposibilităţii realizării acestei principale modalităţi de reparaţie a abuzurilor din perioada regimului comunist. Restituirea în natură constituie modalitatea cea mai justă de restaurare efectivă şi integrală a dreptului de proprietate privată, garantat de Constituţie. În ipoteza imposibilităţii realizării acestei măsuri reparatorii principale, următoarea modalitate de satisfacere a drepturilor proprietarilor deposedaţi în mod abuziv o constituie atribuirea de teren în echivalent, pe un alt amplasament. În scopul concretizării acestei măsuri reparatorii subsecvente, pentru a se putea identifica terenurile disponibile, este justificată suspendarea emiterii hotărârilor de validare/invalidare de către comisiile judeţene de fond funciar sau, după caz, de către Comisia de Fond Funciar a Municipiului Bucureşti, eliberarea titlurilor de proprietate, punerea în posesie de către comisiile locale de fond funciar, precum şi orice alte proceduri administrative în domeniul restituirii fondului funciar până la inventarierea tuturor terenurilor. Doar în situaţia în care s-ar constata că suprafeţele de teren agricol afectate restituirii în natură, identificate la nivel local, au fost epuizate, comisiile judeţene de fond funciar şi Comisia de Fond Funciar a Municipiului Bucureşti vor putea propune Comisiei Naţionale soluţionarea cererilor de retrocedare prin acordare de măsuri compensatorii, potrivit art. 21 alin. (4) din Legea nr. 165/2013.

20.Curtea observă, totodată, că Legea nr. 165/2013 cuprinde prevederi care limitează în timp perioada pe care această suspendare operează. Astfel, potrivit art. 6 alin. (1), Comisia locală pentru inventarierea terenurilor a avut la dispoziţie un interval de 180 de zile de la data constituirii în care să întocmească situaţia terenurilor agricole, cu sau fără investiţii, şi forestiere, aflate în domeniul public sau privat al statului sau, după caz, al unităţii administrativ-teritoriale, care pot face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate pe fiecare unitate administrativ-teritorială. Prin art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 835 din 24 decembrie 2013, s-a stabilit un nou termen, de 180 de zile de la data intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă. Acest termen s-a împlinit la 21 iunie 2014, dată de la care, în principiu, au reînceput emiterea hotărârilor de validare/invalidare, eliberarea titlurilor de proprietate, punerea în posesie de către comisiile locale de fond funciar, precum şi orice alte proceduri administrative în domeniul restituirii fondului funciar.

21.În ce priveşte art. 11 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, criticat în cauză sub aspectul termenelor exagerat de lungi, Curtea constată că acesta fixează data de 1 ianuarie 2016 ca dată maximă până la care comisiile locale şi judeţene de fond funciar sau, după caz, Comisia de Fond Funciar a Municipiului Bucureşti au obligaţia de a soluţiona toate cererile de restituire, de a efectua punerile în posesie şi de a elibera titlurile de proprietate. Or, în condiţiile în care legiuitorul român a încercat să confere eficienţă procesului de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv, stabilirea unui termen bine definit este benefică acestui demers. Cu privire la durata acestui interval, legiuitorul a apreciat în funcţie de situaţia economică financiară a statului român, stabilind o durată realistă, adaptată condiţiilor concrete.

22.Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (6), art. 31 alin. (5) şi art. 50 lit. b) teza întâi din Legea nr. 165/2013, Curtea observă că acestea au în vedere etapa stabilirii cuantumului despăgubirilor datorate pentru imobilele a căror restituire în natură nu mai este posibilă şi a valorificării acestora, etapă care, în succesiunea procedurală concepută de legiuitor prin Legea nr. 165/2013, este ulterioară emiterii de către entităţile învestite de lege a unor decizii/hotărâri care conţin propuneri de acordare de despăgubiri. Or, în speţă, din cuprinsul acţiunii introductive de instanţă nu rezultă că ar exista un astfel de act. Este adevărat că în motivarea scrisă a excepţiei autoarele acesteia fac referire la o "dispoziţie de propunere de acordare de despăgubiri nr. 1530/13.04.2006", dar atât din cererea de chemare în judecată, cât şi din Decizia Curţii de Apel Cluj prin care a hotărât cu privire la instanţa competentă, rezultă că, în realitate, o asemenea dispoziţie nu există. Ca atare, Curtea Constituţională constată că prevederile de lege menţionate nu sunt incidente în cauză, motiv pentru care excepţia de neconstituţionalitate având acest obiect va fi respinsă ca inadmisibilă, neîndeplinind condiţia legăturii cu cauza impusă de dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

23.Aceeaşi lipsă de legătură cu cauza se observă şi în ce priveşte prevederile art. 17 alin. (1) lit. a) şi art. 21 alin. (8) din Legea nr. 165/2013. Acestea vizează atribuţia Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor de a valida sau de a invalida deciziile emise de entităţile învestite de lege care conţin propunerea de acordare de măsuri compensatorii. În contextul inexistenţei unei asemenea decizii, textele de lege criticate nu sunt incidente în soluţionarea litigiului aflat pe rolul instanţei judecătoreşti, astfel că excepţia de neconstituţionalitate apare, de asemenea, ca inadmisibilă, prin raportare la prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

24.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

I. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Barta-Mihaly Susana şi Etedi Ana în Dosarul nr. 7.603/117/2013* al Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că dispoziţiile art. 4 teza întâi raportate la cele ale art. 7 alin. (1) şi art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

II. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 17 alin. (1) lit. a), art. 21 alin. (6) şi (8), art. 31 alin. (5) şi art. 50 lit. b) teza întâi din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de aceleaşi autoare în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 26 noiembrie 2014.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu