Lege Nr. 28 din 29 decembrie 1967

Marea Adunare Naţionala a Republicii Socialiste România adopta prezenta lege.

Capitolul 1Dispoziţii generale

Articolul 1

Drepturile asupra marcilor de fabrica, de comerţ şi de serviciu sînt recunoscute şi ocrotite în condiţiile prezentei legi.

Întreprinderile din alte state beneficiază de prevederile prezentei legi pe baza convenţiilor internaţionale la care Republica Socialistă România este parte, iar în lipsa acestora, pe bază de reciprocitate.

Articolul 2

Mărcile de fabrica, de comerţ şi de serviciu sînt semne distinctive folosite de întreprinderi pentru a deosebi produsele, lucrările şi serviciile lor de cele identice sau similare ale altor întreprinderi şi pentru a stimula îmbunătăţirea calităţii produselor, lucrărilor şi serviciilor.

Mărcile pot fi constituite din cuvinte, litere, cifre, reprezentari grafice, plane sau în relief, combinatii ale acestor elemente, una sau mai multe culori, forma produsului sau ambalajului acestuia, prezentarea sonora sau alte asemenea elemente.

Articolul 3

Mărcile sînt individuale în cazul cînd se folosesc de o singura întreprindere sau colective în cazul cînd se folosesc în comun de mai multe întreprinderi.

Mărcile colective pot fi folosite numai de întreprinderile care îndeplinesc condiţiile stabilite în regulamente aprobate de ministerele care au în subordinea lor acele întreprinderi ori de gruparile colective care reprezintă interesele acelor întreprinderi.

Articolul 4

Mărcile de fabrica, de comerţ şi de serviciu vor putea fi folosite numai după înregistrarea lor potrivit prevederilor prezentei legi. Mărcile pot fi folosite numai pentru produsele, lucrările sau serviciile pentru care au fost înregistrate.

Articolul 5

Întreprinderile producătoare din Republica Socialistă România sînt obligate sa înregistreze şi sa folosească mărci de fabrica pentru toate produsele lor destinate consumului intern.

Înregistrarea marcilor de comerţ de către întreprinderile de desfacere şi a marcilor de serviciu de întreprinderile care executa lucrări sau prestează servicii, precum şi folosirea de către acestea a marcilor înregistrate, este facultativă.

Articolul 6

Ministerele în subordinea cărora se afla întreprinderile producătoare, de acord cu ministerele în subordinea cărora se afla întreprinderile de desfacere, pot stabili, pentru motive temeinic justificate, ca unele produse să fie prevăzute numai cu marca de comerţ. În acest caz marca de comerţ devine obligatorie.

Articolul 7

Ministerele în subordinea cărora se afla întreprinderile producătoare, de acord cu ministerul beneficiar principal şi cu Direcţia Generală pentru Metrologie, Standarde şi Invenţii, pot stabili, în cazuri temeinic justificate, produsele destinate consumului intern exceptate de la aplicarea obligatorie a marcilor de fabrica.

Articolul 8

Pentru produsele destinate exportului, ministerele interesate, de acord cu Ministerul Comerţului Exterior, vor stabili mărcile care urmează să fie folosite potrivit cu specificul produsului şi al pieţei.

Articolul 9

Direcţia Generală pentru Metrologie, Standarde şi Invenţii are, în legătură cu mărcile de fabrica, de comerţ şi de serviciu, următoarele atribuţii:

a)asigura constituirea depozitului marcilor şi le înregistrează în vederea asigurării protecţiei lor pe teritoriul Republicii Socialiste România;

b)coordonează, indrumeaza şi controlează modul de aplicare al dispoziţiilor privitoare la mărci şi ia, în condiţiile legii, măsurile corespunzătoare;

c)exercita drepturile şi aduce la îndeplinire obligaţiile ce revin statului în temeiul convenţiilor cu privire la mărci la care Republica Socialistă România este parte şi întreţine relaţii cu instituţiile similare din celelalte state şi cu organizaţiile internaţionale interguvernamentale competente în materie de mărci;

d)verifica mărcile înregistrate internaţional, acceptind sau refuzind recunoaşterea lor, în conformitate cu dispoziţiile legii;

e)editează publicaţia oficială privind mărcile.

Capitolul 2Constituirea depozitului reglementar al marcilor.

Drepturi de proprietate

Articolul 10

Depozitul reglementar al marcilor de fabrica, de comerţ şi de serviciu se constituie prin înregistrarea unei cereri la Direcţia Generală pentru Metrologie, Standarde şi Invenţii şi asigura solicitantului, în condiţiile legii, un drept de prioritate cu începere de la data depunerii cererii de înregistrare, faţă de orice alt depozit constituită ulterior pentru aceeaşi marca, privind aceleaşi produse, lucrări sau servicii.

Articolul 11

O întreprindere poate cere înregistrarea uneia sau mai multor mărci individuale.

O marca colectivă poate fi depusa spre înregistrare de ministerul sau de gruparea colectivă care reprezintă interesele unor întreprinderi, chiar dacă ministerul ori gruparea colectivă care cere înregistrarea nu desfăşoară o activitate industriala sau comercială.

Aceeaşi marca poate fi înregistrată pentru unul sau mai multe produse, lucrări ori servicii.

De asemenea, pentru acelaşi produs, lucrare sau serviciu, aceeaşi întreprindere poate inregistra mai multe mărci.

Articolul 12

Întreprinderile care au sediul pe teritoriul statelor părţi la convenţiile cu privire la mărcile de fabrica, de comerţ şi de serviciu, la care este parte şi Republica Socialistă România, care au constituit depozite reglementare în unul din acele state, beneficiază de un drept de prioritate de 6 luni, cu începere de la data primului depozit, dacă solicita în acest termen înregistrarea aceleiaşi mărci în Republica Socialistă România.

Articolul 13

Se recunoaşte o prioritate de expoziţie de 6 luni de la data introducerii produselor în expoziţie, pentru mărcile de fabrica, de comerţ şi de serviciu aplicate sau ataşate la produsele depuse într-o expoziţie, naţionala sau internationala, oficială sau oficial recunoscută, organizată pe teritoriul Republicii Socialiste România sau în statele cu care a încheiat convenţii în acest sens, ori în statele care asigura un asemenea drept sub condiţia reciprocităţii.

Aceasta prioritate nu va prelungi termenul de prioritate prevăzut de articolul 12.

Articolul 14

Priorităţile prevăzute la articolele 12 şi 13 sînt recunoscute dacă sînt invocate odată cu depunerea cererii de înregistrare a marcii şi dacă, în termen de 3 luni de la data depunerii cererii, se confirma prin acte de prioritate.

Capitolul 3Examinarea cererilor de înregistrare a marcilor. Înregistrarea marcilor. Durata de ocrotire şi reînnoirea duratei de ocrotire a marcilor. Restrîngerea listei produselor, lucrărilor şi serviciilor

Articolul 15

Cererile de înregistrare a marcilor se examinează, după înregistrarea lor, de către Direcţia Generală pentru Metrologie, Standarde şi Invenţii din punct de vedere al îndeplinirii condiţiilor pentru constituirea depozitului reglementar, precum şi din punct de vedere al îndeplinirii condiţiilor pentru înregistrarea marcilor depuse în registrul marcilor de fabrica, de comerţ şi de serviciu înregistrate.

Articolul 16

Cererea care îndeplineşte condiţiile pentru constituirea depozitului reglementar se înscrie în registrul marcilor depuse; cererea care nu îndeplineşte aceste condiţii sau care nu este completată în termenul stabilit de Direcţia Generală pentru Metrologie, Standarde şi Invenţii se respinge.

Dacă în urma examinării se constată că sînt îndeplinite condiţiile pentru înregistrarea marcii şi dacă în termen de 3 luni de la data publicării în publicaţia oficială privind mărcile nu s-au introdus contestaţii sau contestaţiile introduse au fost respinse, marca se înregistrează în registrul marcilor de fabrica, de comerţ şi de serviciu înregistrate şi se eliberează solicitantului un certificat de înregistrare.

În cazul cînd se constată că marca nu îndeplineşte condiţiile pentru înregistrare, Direcţia Generală pentru Metrologie, Standarde şi Invenţii respinge motivat cererea.

Articolul 17

Nu pot fi înregistrate ca mărci semnele care:

a)nu se deosebesc suficient de alte mărci privind produse, lucrări sau servicii, identice sau similare, înregistrate în Republica Socialistă România sau ocrotite în baza unor convenţii internaţionale, cu excepţia cazului cînd înregistrarea este cerută sau autorizata de titularii acestor mărci;

b)constituie copierea, imitarea sau traducerea unei mărci din alt stat, notoriu cunoscute în Republica Socialistă România, pentru produse, lucrări sau servicii identice sau similare;

c)cuprind numai denumiri care sînt sau au devenit uzuale, necesare sau generice pentru acele produse, lucrări sau servicii, ori se referă exclusiv la modul, timpul şi locul fabricaţiei sau la natura, destinaţia, preţul, calitatea, cantitatea şi greutatea mărfurilor;

d)cuprind, fără autorizaţia organelor în drept: nume sau portrete de conducatori de partid sau de stat ori de eroi ai clasei muncitoare; denumiri de organizaţii sau de unităţi administrativ-teritoriale din Republica Socialistă România; reproduceri sau imitatii de steme, drapele, ordine, medalii, embleme şi insigne; semne oficiale de marcare, verificare, calitate, control sau garanţie;

e)cuprind elemente prevăzute la litera d, aparţinînd altor state sau organizaţiilor internaţionale interguvernamentale, dacă folosirea este interzisă de convenţiile la care Republica Socialistă România este parte;

f)cuprind indicaţii false sau inselatoare ori sînt contrare legilor, ordinii publice şi regulilor de convieţuire socialistă.

Articolul 18

Înregistrarea marcii conferă titularului un drept de folosire exclusiva a marcii pentru produsele, lucrările sau serviciile pentru care s-a efectuat înregistrarea, pe un termen de 10 ani de la data constituirii depozitului.

Articolul 19

Lista produselor, lucrărilor sau serviciilor pentru care s-a înregistrat o marca poate fi restrînsa de către Direcţia Generală pentru Metrologie, Standarde şi Invenţii, la cererea întreprinderii titulare a marcii. Restrîngerea se poate face şi la cererea celor interesaţi sau din oficiu, în temeiul unei hotărîri definitive.

Adăugarea unui nou produs, a unei noi lucrări sau a unui nou serviciu pe lista, precum şi substituirea acestora cu altele, se fac numai prin constituirea unui nou depozit.

Articolul 20

La cererea titularului, înregistrarea unei mărci poate fi reînnoită la împlinirea fiecărui termen de ocrotire de 10 ani, începînd din ultimul an al termenului de ocrotire pînă cel tirziu 6 luni de la împlinirea acestui termen, fără însă a se aduce modificări esenţiale marcii.

Dacă aceeaşi marca a fost înregistrată succesiv de către aceeaşi întreprindere pentru produse, lucrări sau servicii diferite, înregistrările anterioare pot fi contopite cu ocazia reînnoirii.

Reînnoirea înregistrării produce efecte cu privire la toate drepturile contopite, iar noul termen de ocrotire începe să curgă de la data îndeplinirii termenului de ocrotire de care beneficiază cel mai vechi depozit.

Capitolul 4Transmiterea şi stingerea drepturilor cu privire la mărci. Radierea marcilor înregistrate. Taxe

Articolul 21

Drepturile cu privire la o marca individuală înregistrată sau reînnoită pot fi transmise, în total sau în parte, cu titlu oneros ori gratuit, potrivit legii.

Transmiterea drepturilor cu privire la marca se înscrie în registrul marcilor de fabrica, de comerţ şi de serviciu înregistrate şi este opozabilă terţilor numai de la data înscrierii.

Drepturile cu privire la mărcile colective nu se pot transmite de către întreprinderile care au primit aprobarea să le folosească.

Beneficiarul care a dobîndit prin transmitere drepturi cu privire la marca este obligat să asigure menţinerea calităţii produselor, lucrărilor sau serviciilor la care se referă acea marca.

Articolul 22

Drepturile cu privire la marca se sting în cazurile cînd:

a)titularul marcii renunţa expres, prin declaraţie scrisă, la dreptul sau;

b)întreprinderea căreia îi aparţine marca este lichidată, iar în cursul operaţiunilor de lichidare drepturile cu privire la marca nu au fost transmise unei alte întreprinderi;

c)termenul de ocrotire a marcii s-a împlinit, fără a se fi efectuat, în termenele legale, formalităţile de reinnoire;

d)marca a fost anulată.

Articolul 23

În cazul în care dreptul cu privire la marca s-a stins, marca înregistrată se radiază.

Articolul 24

Direcţia Generală pentru Metrologie, Standarde şi Invenţii dispune, prin decizii motivate, cu privire la depozitul reglementar al cererilor, publicarea şi înregistrarea marcilor, reînnoirea înregistrării marcilor, radierea marcilor, înscrierea transmiterii marcilor şi restrîngerea listei produselor, lucrărilor sau serviciilor pentru care este înregistrată marca.

Articolul 25

Cererile prin care se solicita înregistrarea sau reînnoirea înregistrării marcilor, precum şi orice alte acte sau servicii efectuate de către Direcţia Generală pentru Metrologie, Standarde şi Invenţii în legătură cu mărcile, sînt supuse taxelor, în condiţiile stabilite prin hotărîre a Consiliului de Miniştri pentru aplicarea prezentei legi.

Direcţia Generală pentru Metrologie, Standarde şi Invenţii acorda întreprinderilor din alte state reduceri sau scutiri de taxe pentru mărcile de fabrica, de comerţ şi de serviciu, în conformitate cu convenţiile la care Republica Socialistă România este parte sau pe bază de reciprocitate.

Direcţia Generală pentru Metrologie, Standarde şi Invenţii, cu acordul Ministerului Finanţelor, poate aproba şi alte scutiri sau reduceri de taxe.

Capitolul 5Organe de jurisdicţie. Cai de atac. Repunerea în termen

Articolul 26

Împotriva deciziilor Direcţiei Generale pentru Metrologie, Standarde şi Invenţii privind depozitul reglementar al cererilor, publicarea şi înregistrarea marcilor, reînnoirea înregistrării marcilor, radierea marcilor, înscrierea transmiterii marcilor şi restrîngerea listei produselor, lucrărilor sau serviciilor pentru care este înregistrată marca, se pot face contestaţii:

a)de părţi, în termen de 3 luni de la comunicare;

b)de orice alte persoane interesate, în termen de 6 luni de la publicare în publicaţia oficială privind mărcile.

Articolul 27

Orice persoană interesată poate cere anularea unei mărci înregistrate:

a)în termen de 5 ani de la înregistrarea marcii care, potrivit dispoziţiilor articolului 17 litera b, nu putea fi înregistrată;

b)oricînd în termenul de ocrotire dacă înregistrarea marcii s-a făcut cu rea credinţa sau dacă, potrivit dispoziţiilor articolului 17 literele d-f inclusiv, marca nu putea fi înregistrată.

Articolul 28

Contestaţiile şi cererile de anulare se soluţionează de Comisia pentru soluţionarea litigiilor privind mărcile, care funcţionează în cadrul Direcţiei Generale pentru Metrologie, Standarde şi Invenţii.

Articolul 29

Hotărîrile Comisiei pentru soluţionarea litigiilor privind mărcile pot fi atacate cu recurs, în termen de 2 luni de la comunicare, la Tribunalul Capitalei Republicii Socialiste România.

Recursul se judeca potrivit dispoziţiilor Codului de procedura civilă privitoare la recurs.

Hotărîrile pronunţate de Tribunalul Capitalei Republicii Socialiste România se comunică Direcţiei Generale pentru Metrologie, Standarde şi Invenţii.

Articolul 30

Litigiile privind încetarea faptelor care aduc atingere dreptului de folosire a marcilor, precum şi repararea prejudiciilor cauzate prin folosirea ilegala a marcilor, se soluţionează, după caz, de instanţele judecătoreşti sau de organele arbitrale.

Articolul 31

Direcţia Generală pentru Metrologie, Standarde şi Invenţii sau, după caz, Comisia pentru soluţionarea litigiilor privind mărcile ori Tribunalul Capitalei Republicii Socialiste România poate dispune repunerea în termen, la cererea celor interesaţi sau din oficiu, în cazul cînd constata ca termenele în legătură cu mărcile au fost depăşite din motive temeinic justificate.

Cererea de repunere în termen sau sesizarea din oficiu se face în 2 luni de la încetarea cauzei care justifica depăşirea termenului, dar nu mai tirziu de 1 an de la împlinirea termenului nerespectat.

În cazul termenului prevăzut la articolul 14, repunerea în termen se dispune numai pentru motive de forta majoră.

Articolul 32

Comisia pentru soluţionarea litigiilor privind mărcile din cadrul Direcţiei Generale pentru Metrologie, Standarde şi Invenţii examinează contestaţiile în complet format din 3 membri şi ia hotărîri cu majoritate de voturi.

Prin regulament aprobat de Consiliul de Miniştri se vor stabili compunerea, organizarea şi funcţionarea comisiei.

Capitolul 6Dispoziţii tranzitorii şi finale

Articolul 33

Mărcile înregistrate sau reînnoite înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi se considera înregistrate sau reînnoite pe termenul de ocrotire prevăzut de dispoziţiile legale în vigoare la data înregistrării sau reînnoirii lor.

Mărcile neinregistrate dar folosite în Republica Socialistă România pînă la intrarea în vigoare a prezentei legi se vor bucura în continuare de ocrotire în condiţiile prevăzute de această lege, dacă depunerea cererii de înregistrare a marcii se face potrivit legii de faţa, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi.

Articolul 34

Întreprinderile din Republica Socialistă România care au înregistrat sau au reînnoit înregistrarea marcilor anterior publicării prezentei legi vor depune, în vederea conservării drepturilor lor, la Direcţia Generală pentru Metrologie, Standarde şi Invenţii, în termen de 6 luni de la publicarea prezentei legi:

a)procesul verbal de constituire a depozitului sau de reinnoire a marcii, întocmit de tribunal;

b)un cliseu şi un număr de 10 reproduceri, dacă marca consta într-o grafica caracteristica, o culoare sau o combinaţie de culori ca elemente caracteristice.

Pentru mărcile înregistrate sau reînnoite în perioada de la publicarea şi pînă la intrarea în vigoare a prezentei legi, actele prevăzute la alineatul 1 literele a şi b se vor depune de întreprinderile din Republica Socialistă România în termen de 6 luni de la data procesului verbal de constituire a depozitului sau reînnoirii marcii la tribunal.

Mărcile pentru care nu s-au depus actele prevăzute la alineatele precedente şi în termenele prevăzute în aceste alineate se considera abandonate.

Cererile înregistrate în conformitate cu alineatele 1 şi 2 sînt scutite de taxe.

Articolul 35

Sînt şi rămîn dobîndite, fără îndeplinirea vreunei formalităţi, drepturile privitoare la mărcile de fabrica sau de comerţ, care au fost transmise statului român pînă la data publicării prezentei legi, indiferent de titlul în temeiul căruia s-a făcut transmisiunea.

Folosirea acestor mărci pe teritoriul Republicii Socialiste România de către persoane fizice sau juridice străine, pînă la data publicării prezentei legi, nu a putut sa aducă nici o atingere drepturilor statului român.

Orice înregistrări ale acestor mărci, făcute de persoane fizice sau juridice străine, pînă la data publicării prezentei legi, sînt nule de drept pe teritoriul Republicii Socialiste România de la data efectuării lor. Nulitatea va fi constatată de către Direcţia Generală pentru Metrologie, Standarde şi Invenţii.

Articolul 36

Litigiile privind stabilirea anterioritatii marcilor înregistrate sau folosite în conformitate cu Legea asupra marcilor de fabrica sau de comerţ din 1879 se soluţionează de Tribunalul popular al raionului Nicolae Balcescu din Bucureşti cu procedura prevăzută de dreptul comun.

În cazul cînd la depunerea actelor prevăzute de articolul 34 se constată că exista doua sau mai multe mărci înregistrate de întreprinderi diferite, pentru produse identice sau similare, Direcţia Generală pentru Metrologie, Standarde şi Invenţii va sesiza întreprinderile titulare care au obligaţia de a soluţiona litigiile pe cale de înţelegere sau potrivit alineatului precedent.

Articolul 37

Pînă la intrarea în vigoare a prezentei legi, mărcile româneşti vor continua să fie înregistrate la tribunalele populare competente, potrivit sediului întreprinderilor respective, iar mărcile străine, la Tribunalul popular al raionului Nicolae Balcescu din Bucureşti.

Articolul 38

În termen de o luna de la publicarea prezentei legi, Tribunalul popular al raionului Nicolae Balcescu din Bucureşti va preda Direcţiei Generale pentru Metrologie, Standarde şi Invenţii registrele, dosarele şi evidentele privind mărcile străine înregistrate în Republica Socialistă România, continuind înregistrarea acestor mărci într-un alt registru înfiinţat în acest scop.

În termen de o luna de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Tribunalul popular al raionului Nicolae Balcescu din Bucureşti va preda Direcţiei Generale pentru Metrologie, Standarde şi Invenţii registrul înfiinţat potrivit prevederilor alineatului precedent, precum şi dosarele şi evidentele privind mărcile străine înregistrate în perioada cuprinsă între publicarea şi intrarea în vigoare a acestei legi.

Tribunalele populare vor preda, spre păstrare permanenta, Ministerului Afacerilor Interne - Direcţia generală a arhivelor statului, în termen de 1 an de la intrarea în vigoare a prezentei legi, registrele, dosarele şi evidentele privind mărcile înregistrate de întreprinderile din Republica Socialistă România.

Articolul 39

După expirarea unui termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, produsele fabricate în întreprinderile româneşti vor putea fi puse în circulaţie numai dacă sînt prevăzute cu marca obligatorie, cu excepţiile prevăzute în articolele 7 şi 8.

În cazuri temeinic justificate, termenul va putea fi prelungit pînă la 12 luni de ministerul în subordinea căruia se afla întreprinderea, de acord cu ministerul principal beneficiar şi cu Direcţia Generală pentru Metrologie, Standarde şi Invenţii.

Articolul 40

Dispoziţiile prezentei legi cu privire la:

a)întreprinderi, se aplică întreprinderilor de stat şi celorlalte organizaţii economice şi instituţiilor de stat, organizaţiilor cooperatiste şi celorlalte organizaţii obşteşti, precum şi altor persoane juridice, sau persoanelor fizice care produc sau desfac produse, executa lucrări sau prestează servicii;

b)ministere, se aplică şi celorlalte organe centrale ale administraţiei de stat, Academiei Republicii Socialiste România, organelor centrale ale organizaţiilor cooperatiste şi ale celorlalte organizaţii obşteşti şi comitetelor executive ale sfaturilor populare regionale şi ale oraşelor Bucureşti şi Constanta;

c)grupări colective, se aplică direcţiilor generale, direcţiilor şi oficiilor cu personalitate juridică din ministere, organizaţiilor regionale sau de ramura ale organizaţiilor cooperatiste şi ale celorlalte organizaţii obşteşti, precum şi asociaţiilor, federaţiilor, uniunilor şi sindicatelor profesionale din alte state.

Articolul 41

Nerespectarea dispoziţiilor privind mărcile de fabrica, de comerţ şi de serviciu atrage răspunderea disciplinară, administrativă, civilă sau penală, potrivit legii.

Contrafacerea, imitarea sau folosirea fără drept a unei mărci de fabrica, de comerţ sau de serviciu, pentru a induce în eroare asupra calităţii produselor, lucrărilor sau serviciilor, ori pentru a obţine anumite avantaje, se pedepseşte cu închisoare de la o luna la un an sau cu amendă de la 300 la 1.000 lei.

Instanţa este obligată sa comunice Direcţiei Generale pentru Metrologie, Standarde şi Invenţii hotărîrea prin care a dispus anularea unei asemenea mărci.

Articolul 42

Modul de aplicare a prevederilor prezentei legi se stabileşte prin hotărîre a Consiliului de Miniştri.

Articolul 43

Prezenta lege intră în vigoare în termen de 6 luni de la publicare, cu excepţia articolului 35, care intră în vigoare la data publicării acestei legi.

Pînă la intrarea în vigoare a prezentei legi se va aproba regulamentul privind compunerea, organizarea şi funcţionarea Comisiei pentru soluţionarea litigiilor privind mărcile din cadrul Direcţiei Generale pentru Metrologie, Standarde şi Invenţii.

Articolul 44

Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abroga Legea asupra marcilor de fabrica sau comerţ publicată în Monitorul Oficial nr. 86 din 15 aprilie 1879, Regulamentul asupra marcilor de fabrica şi de comerţ din 30 mai 1879, dispoziţiile privitoare la mărcile de fabrica şi de comerţ prevăzute în Decretul nr. 324 privind stabilirea taxelor pentru brevetele de invenţii şi pentru mărcile de fabrica şi de comerţ, publicat în Buletinul Oficial nr. 22 din 2 august 1955, cu modificările sale ulterioare şi orice dispoziţii contrare.

Această lege a fost votată de Marea Adunare Naţionala la 28 decembrie 1967, cu unanimitatea voturilor celor 444 deputaţi prezenţi la şedinţa.

EXPUNERE DE MOTIVE

la Legea nr. 28/1967 privind mărcile de fabrica, de comerţ şi de serviciu

Protecţia marcilor de fabrica şi de comerţ a fost reglementată prin Legea asupra marcilor de fabrica şi de comerţ şi Regulamentul pentru aplicarea acestei legi, ambele din 1879.

Legislaţia marcilor din anul 1879 nu mai corespundea condiţiilor social-economice din Republica Socialistă România, iar principiile care stau la baza acestei legislaţii au fost părăsite de legislatiile moderne, de exemplu din Franţa, Republica Federala a Germaniei, Republica Socialistă Federativă Iugoslavia, S.U.A. şi U.R.S.S.

Principalele neajunsuri ale acestei legislaţii cu privire la mărci erau următoarele:

Protecţia marcilor se acordă fără nici un examen de forma şi fond, pe bază de simple cereri, care se înregistrează la cele 140 de tribunale existente. Acest sistem are dezavantajul ca protecţia se acordă întreprinderilor socialiste fără nici o garanţie din partea statului, pe riscul şi răspunderea lor. Din aceasta cauza, aceeaşi marca de fabrica sau de comerţ poate fi înregistrată de întreprinderi diferite pentru aceleaşi produse şi poate da naştere la confuzii între consumatori cu privire la provenienţă produselor. Pe de altă parte, se pot inregistra, de către străini, mărci care ar putea fi contrare orinduirii social-economice din Republica Socialistă România sau a căror înregistrare este interzisă potrivit convenţiilor la care Republica Socialistă România este parte.

Protecţia ce se acordă potrivit acestui sistem nu asigura în fapt nici o garanţie, deoarece înregistrarea poate fi anulată oricînd de către tribunal, la cererea celor interesaţi.

Legislaţia din 1879 privind mărcile de fabrica şi de comerţ nu cuprindea dispoziţii adecvate actelor internaţionale la care România a aderat ulterior, necorespunzînd integral Convenţiei de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale şi nici Aranjamentului de la Madrid privind înregistrarea internationala a marcilor de fabrica sau de comerţ, cu revizuirile lor ulterioare. Aceasta legislaţie nu cuprinde dispoziţii referitoare la tratamentul naţional al străinilor, prioritatea conventionala şi de expoziţie, mărcile de serviciu, mărcile colective, şi nu stabileşte organul administraţiei de stat însărcinat sa exercite drepturile şi sa aducă la îndeplinire obligaţiile ce revin statului român în temeiul convenţiilor la care este parte.

Ţinînd seama de directivele referitoare la ridicarea continua a calităţii produselor, precum şi de necesitatea eliminării deficienţelor legislaţiei în vigoare, s-a adoptat alăturată Lege privind mărcile de fabrica, de comerţ şi de serviciu.

Legea defineste mărcile ca fiind semne distinctive folosite în întreprinderi pentru a deosebi produsele, lucrările şi serviciile lor de cele identice sau similare ale altor întreprinderi şi pentru a stimula îmbunătăţirea calităţii produselor. Totodată, legea precizează ca mărcile pot fi constituite din anumite litere, cifre, reprezentari grafice, plane sau în relief, combinatii ale acestor elemente, una sau mai multe culori, forma produsului sau ambalajului acestuia, precum şi prezentarea sonora.

Legea prevede trei categorii de mărci: mărci de fabrica, care se înregistrează de întreprinderile producătoare pentru produsele pe care le fabrica, mărci de comerţ, care se înregistrează de întreprinderile de comerţ pentru produsele pe care le desfac, precum şi mărci de serviciu, care se înregistrează de întreprinderile care executa lucrări sau prestează servicii; fiecare din aceste mărci poate să se prezinte în forma individuală sau colectivă. Mărcile colective se înregistrează de ministerele sau organizaţiile socialiste pentru întreprinderile din subordinea lor, ale căror produse îndeplinesc condiţiile de calitate stabilite prin regulamente speciale.

Folosirea marcilor de fabrica este obligatorie pentru produsele destinate consumului intern, consumatorii avînd astfel posibilitatea sa deosebeasca provenienţă produselor identice sau similare, fabricate de întreprinderi diferite. De la aceasta obligaţie pot fi exceptate, pentru motive justificate, anumite produse care se vor stabili de către ministerul în subordinea căruia se afla întreprinderea producătoare, de acord cu ministerul principal beneficiar şi Direcţia Generală pentru Metrologie, Standarde şi Invenţii care se propune a fi depozitarul acestor mărci în Republica Socialistă România.

Folosirea marcilor de comerţ şi a marcilor de serviciu este facultativă şi este lăsată la aprecierea întreprinderilor de comerţ şi a întreprinderilor care executa lucrări şi prestează servicii.

Protecţia marcilor se asigura, potrivit sistemului din lege, prin înregistrarea obligatorie a cererilor la Direcţia Generală pentru Metrologie, Standarde şi Invenţii. Protecţia se dobîndeşte însă numai după un examen prealabil al îndeplinirii condiţiilor de forma şi de fond, ce se efectuează de către aceeaşi direcţie generală pe baza consultării colectiei de mărci înregistrate naţional şi internaţional. Publicarea marcilor în publicaţia oficială pentru mărci, înainte de a se acordă protecţia solicitată, cît şi dreptul celor interesaţi de a face contestaţie, completează sistemul de examinare.

Tot în atribuţiile Direcţiei Generale pentru Metrologie, Standarde şi Invenţii urmează să între verificarea marcilor ce se înregistrează internaţional, care vor putea fi acceptate sau, după caz, li se va refuza protecţia pe teritoriul Republicii Socialiste România, dacă nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege, precum şi coordonarea, îndrumarea şi controlul problemelor privind mărcile.

Protecţia astfel acordată conferă întreprinderilor titulare un drept de folosire exclusiva cu privire la marca pentru produsele, lucrările sau serviciile pentru care s-a făcut înregistrarea, pe o durată de 10 ani şi poate fi reînnoită la împlinirea acestui termen.

Pentru a proteja în mod eficient drepturile întreprinderilor cu privire la mărci, legea instituie calea de atac a contestaţiei împotriva hotărîrilor Direcţiei Generale pentru Metrologie, Standarde şi Invenţii. Contestaţiile se rezolva de către Comisia pentru soluţionarea contestaţiilor privind mărcile, organ cu caracter jurisdicţional, ce va funcţiona în cadrul Direcţiei Generale pentru Metrologie, Standarde şi Invenţii. Hotărîrile acestei comisii vor putea fi atacate cu recurs la Tribunalul Capitalei Republicii Socialiste România.

Înregistrarea marcilor şi reînnoirea înregistrării lor, precum şi celelalte acte sau servicii ce se efectuează de către Direcţia Generală pentru Metrologie, Standarde şi Invenţii cu privire la mărci, sînt supuse unor taxe a căror lista urmează să se stabilească prin hotărîrea Consiliului de Miniştri pentru aplicarea legii. Direcţia Generală pentru Metrologie, Standarde şi Invenţii, cu acordul Ministerului Finanţelor, poate acorda reduceri şi scutiri de taxe.

Pentru a asigura o deplina concordanta cu Convenţia de la Paris şi Aranjamentul de la Madrid, la care Republica Socialistă România este parte, legea reglementează tratamentul naţional al străinilor, mărcile de serviciu şi mărcile colective, precum şi condiţiile recunoaşterii prioritatilor convenţionale şi de expoziţie.