Decizie nr. 648 din 19 iunie 2012

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioniţa Cochinţu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, precum şi ale art. unic pct. 3 din Legea nr. 276/2009 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 212/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Kibedi Arpad şi Kibedi Viorica în Dosarul nr. 3.313/320/2008 al Judecătoriei Târgu Mureş, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 92D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. De asemenea, arată că prevederile criticate nu aduc atingere dreptului de acces liber la justiţie, precum şi celorlalte drepturi pretins a fi încălcate, sens în care este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, iar prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă s-a instituit un sistem de scutiri, reduceri, amânări sau eşalonări de la plata taxelor judiciare de timbru.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 9 decembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 3.313/320/2008, Judecătoria Târgu Mureş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, precum şi ale art. unic pct. 3 din Legea nr. 276/2009 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 212/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Kibedi Arpad şi Kibedi Viorica cu ocazia soluţionării unei cauze având ca obiect succesiune.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale privind dreptul la un proces echitabil, dreptul la moştenire, dreptul de proprietate privată, aşezarea justă a sarcinilor fiscale, precum şi celor referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, deoarece impun persoanelor care formulează cereri pentru stabilirea masei succesorale, respectiv, pentru partajarea masei succesorale, să achite o taxă de timbru raportată la valoarea totală a masei succesorale partajabile, neavându-se în vedere îndreptăţirea sau cota persoanei care solicită aceasta.

Se arată că accesibilitatea justiţiei nu înseamnă caracterul gratuit al acesteia, accesul liber la justiţie putând fi condiţionat de plată unei taxe de timbru, necesară pentru acoperirea cheltuielilor de judecată, însă atunci când se stabilesc taxe judiciare de timbru exorbitante, care depăşesc cu mult cheltuielile prilejuite de realizarea actului de justiţie şi posibilităţile de plată ale justiţiabilului, limitarea dreptului de acces nu mai are caracter de proporţionalitate. Într-o atare situaţie, în speţă, dreptul de moştenire, respectiv dreptul de proprietate privată, nu mai este garantat în mod efectiv, instituind totodată o indiviziune forţată, întrucât exercitarea acestor drepturi nu mai este posibilă, ca urmare a stabilirii unei sume mari ce reprezintă taxa de timbru.

Judecătoria Târgu Mureş opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate. În acest sens arată că taxele de timbru constituie cheltuielile necesare desfăşurării actului de justiţie, cuantumul acestora neconstituind o piedică în calea liberului acces la justiţie atâta timp cât Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 reglementează acordarea ajutorului public judiciar în materie civilă, în condiţiile în care situaţia materială a părţilor reclamă acordarea unui astfel de ajutor, şi nu încalcă dreptul de proprietate sau de moştenire.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale, deoarece stabilesc reguli privind plata taxelor judiciare de timbru în materie succesorală de natură să îngrădească dreptul părţilor de a se adresa instanţelor judecătoreşti pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime, statul nepăstrând un echilibru just între interesul său de a percepe cheltuieli de judecată şi interesul reclamanţilor de a îşi expune pretenţiile în faţa unei instanţe, iar o atare măsură, apreciată în lumina circumstanţelor unei anumite cauze, inclusiv solvabilitatea reclamantului şi faza procedurii în care este impusă restricţia respectivă, nu este proporţională cu scopul urmărit.

Totodată, arată că apărarea şi garantarea dreptului de proprietate, respectiv a dreptului de moştenire, rămâne teoretică, iluzorie şi nu este concretă şi efectivă, întrucât justiţiabilul este împiedicat din motive financiare să îşi exercite dreptul la o instanţă şi, implicit, neputându-şi exercită în plenitudinea lor toate atributele dreptului de proprietate, scutirea sau eşalonarea de la plata acestor taxe nefiind un remediu eficient.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, precum şi ale art. unic pct. 3 din Legea nr. 276/2009 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 212/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.

Prevederile art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru au fost modificate şi completate prin art. I pct. 2^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 212/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 837 din 12 decembrie 2008, precum şi prin art. unic pct. 3 din Legea nr. 276/2009 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 212/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 13 iulie 2009.

Or, potrivit art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, dispoziţiile de modificare şi de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta.

Astfel, Curtea observă că, în realitate, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins:

–Art. 3 lit. c): "Acţiunile şi cererile neevaluabile în bani se taxează astfel: [...]

c)cereri pentru:

–stabilirea calităţii de moştenitor - 50 lei/moştenitor - stabilirea masei succesorale - 3% la valoarea masei succesorale;

–cereri de raport - 3% la valoarea bunurilor a căror raportare se solicită;

–cereri de reducţiune a liberalităţilor - 3% la valoarea rezervei care urmează a fi reîntregită prin reducţiunea liberalităţilor;

–cereri de partaj - 3% la valoarea masei partajabile.

Separat de această taxă, dacă părţile contestă bunurile de împărţit, valoarea acestora sau drepturile ori mărimea drepturilor coproprietarilor în cadrul cererilor de mai sus, taxa judiciară de timbru se datorează de titularul cererii la valoarea contestată în condiţiile art. 2 alin. (1)."

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 44 alin. (1) şi (2) referitor la garantarea şi ocrotirea proprietăţii private, art. 46 privind dreptul la moştenire, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 56 privind contribuţiile financiare. De asemenea, este invocat art. 6 par. 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, referitor la dreptul oricărei persoane de a fi audiată în mod echitabil şi public de un tribunal independent şi imparţial, precum şi art. 14 par. 1 din Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice, referitor la egalitatea în faţa tribunalelor şi a curţilor de justiţie şi examinarea în mod echitabil şi public a litigiului de către un tribunal competent, independent şi imparţial.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că prevederile criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate în raport cu critici şi prevederi constituţionale similare, în acest sens fiind, spre exemplu, Decizia nr. 948 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 546 din 4 august 2010, sau Decizia nr. 197 din 6 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 23 mai 2012, prin care Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate.

Curtea a reţinut că, potrivit dispoziţiilor constituţionale, accesul liber la justiţie nu echivalează cu gratuitatea serviciului prestat de instanţele judecătoreşti, legiuitorul având deplina legitimitate constituţională de a impune taxe judiciare de timbru fixe sau calculate la valoare în funcţie de obiectul litigiului.

Nicio dispoziţie constituţională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităţilor judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. Regula este cea a timbrării acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiţie sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 din Constituţie, cetăţenii sunt obligaţi să contribuie prin impozite şi taxe, stabilite în condiţiile legii.

Echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor stabilite de instanţa de judecată prin hotărârea pe care o pronunţă în cauză, plata acestora revenind părţii care cade în pretenţii.

În acelaşi sens este, de altfel, şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, prin care s-a statuat că o caracteristică a principiului liberului acces la justiţie este aceea că nu este un drept absolut - Hotărârea din 28 mai 1985, pronunţată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, paragraful 57. Astfel, acest drept, care cere prin însăşi natura sa o reglementare din partea statului, poate fi subiectul unor limitări, atât timp cât nu este atinsă însăşi substanţa sa.

De asemenea, Curtea a statuat că, potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, justiţiabilii pot obţine scutiri, reduceri, amânări sau eşalonări de la plata taxelor judiciare de timbru, în acest sens fiind, spre exemplu Decizia nr. 722 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 2 august 2011.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Kibedi Arpad şi Kibedi Viorica în Dosarul nr. 3.313/320/2008 al Judecătoriei Târgu Mureş.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 iunie 2012.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioniţa Cochinţu