Ordin nr. 90 din 24 mai 2005

În baza:

–Decretului nr. 57/2004 pentru numirea membrilor Plenului Consiliului Concurenţei;

–prevederilor art. 21 alin. (4) lit. f), ale art. 28 alin. (1) şi ale art. 29 alin. (1) din Legea concurenţei nr. 21/1996, cu modificările şi completările ulterioare,

având în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ,

preşedintele Consiliului Concurenţei emite următorul ordin:

Articolul 1

În urma adoptării în plenul Consiliului Concurenţei, se pun în aplicare Instrucţiunile privind soluţionarea de către Consiliul Concurenţei a plângerilor referitoare la prevederile art. 5 şi 6 din Legea concurenţei nr. 21/1996, cu modificările şi completările ulterioare, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Articolul 2

Compartimentele de specialitate din cadrul Consiliului Concurenţei vor urmări punerea în aplicare a prevederilor prezentului ordin.

Articolul 3

Prezentul ordin şi instrucţiunile menţionate la art. 1 vor fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Preşedintele Consiliului Concurenţei,

Mihai Berinde

Bucureşti, 24 mai 2005.

Nr. 90.

Anexa

INSTRUCŢIUNI

privind soluţionarea de către Consiliul Concurenţei a plângerilor referitoare la prevederile art. 5 şi 6 din Legea concurenţei nr. 21/1996, cu modificările şi completările ulterioare

I. Introducere

1.Consiliul Concurenţei doreşte să încurajeze cetăţenii şi agenţii economici să i se adreseze, ca autoritate publică abilitată, pentru a sesiza posibilele încălcări ale regulilor de concurenţă.

La nivelul Consiliului Concurenţei există două modalităţi pentru a realiza acest lucru, una dintre acestea fiind înregistrarea unei plângeri conform art. 2 alin. (2) din Regulamentul pentru aplicarea prevederilor art. 5 şi 6 din Legea concurenţei nr. 21/1996, cu modificările şi completările ulterioare, privind practicile anticoncurenţiale în cazul plângerilor*1), denumit în continuare regulament. În conformitate cu art. 3 alin. (2) din regulament, aceste plângeri trebuie să îndeplinească anumite cerinţe.

*1) Aprobat prin Ordinul preşedintelui Consiliului Concurenţei nr. 81/2004, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 13 mai 2004.

2.Cealaltă modalitate o reprezintă furnizarea de informaţii Consiliului Concurenţei referitoare la piaţă, fără a fi necesară îndeplinirea condiţiilor prevăzute pentru plângeri, aşa cum prevede art. 3 alin. (2) din regulament. Aceste informaţii pot constitui puncte de pornire pentru declanşarea unor investigaţii de către Consiliul Concurenţei.

II. Diferite posibilităţi pentru înaintarea plângerilor care indică posibile încălcări ale art. 5 sau 6 din Legea concurenţei nr. 21/1996, cu modificările şi completările ulterioare

3.În timp ce instanţele judecătoreşti, pe baza principiului apărării drepturilor indivizilor, sunt abilitate şi sunt obligate să judece toate cauzele deduse judecăţii lor, Consiliul Concurenţei nu poate investiga toate plângerile, fiind obligat să îşi stabilească priorităţile în ceea ce priveşte această activitate. Consiliul Concurenţei, abilitat cu asigurarea aplicării principiilor prevăzute la art. 5 şi 6 din Legea concurenţei nr. 21/1996, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare lege, şi responsabil de definirea şi punerea în aplicare a politicii concurenţiale la nivel naţional, pentru a realiza această sarcină în mod eficient, este abilitat să stabilească diferite grade de prioritate în investigarea plângerilor cu care este sesizat.

4.Potrivit prezentelor instrucţiuni, Consiliul Concurenţei urmăreşte să îşi concentreze resursele sale pe următoarele direcţii:

a)aplicarea regulilor de concurenţă în cazurile care sunt în mod clar de competenţa sa, punându-se accent pe analiza celor mai grave încălcări ale legislaţiei de protecţie a concurenţei;

b)analizarea cazurilor în care Consiliul Concurenţei trebuie să acţioneze în scopul definirii politicii de concurenţă şi/sau să asigure aplicarea coerentă a art. 5 şi 6 din lege.

Complementaritatea de roluri a autorităţii publice şi a particularilor în vederea aplicării art. 5 şi 6 din lege

5.Instanţele judecătoreşti sunt abilitate să apere drepturile persoanelor fizice şi ale celor juridice, care decurg din prevederile art. 5 şi 6 din lege.

6.Instanţele judecătoreşti pot decide asupra validităţii sau nulităţii contractelor încheiate şi numai ele pot acorda despăgubiri persoanelor fizice în cazul încălcării art. 5 şi 6 din lege. Pentru a asigura eficacitatea deplină a regulilor în domeniul concurenţei, orice persoană poate solicita despăgubiri pentru prejudiciile suferite, cauzate de un contract sau de un comportament susceptibil să restrângă ori să denatureze concurenţa. Aceste acţiuni în recuperarea daunelor în faţa instanţelor judecătoreşti, având natura de a descuraja agenţii economici de a încheia sau de a aplica acordurile ori practicile care restrâng concurenţa, sunt susceptibile să contribuie semnificativ la menţinerea unei concurenţe efective.

7.Acţiunea în faţa instanţelor judecătoreşti are următoarele avantaje pentru reclamanţi:

a)instanţele judecătoreşti pot acorda despăgubiri pentru pierderile suferite ca o consecinţă a încălcării art. 5 şi 6 din lege, pot dispune măsuri asigurătorii şi pot acorda cheltuieli de judecată;

b)instanţele judecătoreşti pot decide asupra revendicărilor referitoare la plăţi sau la executarea obligaţiilor contractuale întemeiate pe un contract sau acord analizat conform prevederilor art. 5 din lege.

III. Înaintarea unei plângeri la Consiliul Concurenţei în conformitate cu art. 40 lit. b) din lege

8.În conformitate cu art. 40 lit. b) din lege, persoanele fizice sau juridice care demonstrează un interes legitim sunt îndreptăţite să înainteze o plângere pentru a solicita Consiliului Concurenţei să constate o încălcare a art. 5 şi 6 din lege sau pentru a solicita încetarea unei încălcări a legii, în conformitate cu art. 50 lit. a) din lege. Prezenta parte a acestor instrucţiuni explică cerinţele aplicabile unor plângeri înaintate în baza art. 40 lit. b) din lege, evaluarea lor şi procedura urmărită de către Consiliul Concurenţei.

9.Consiliul Concurenţei, spre deosebire de instanţele judecătoreşti, a căror sarcină este aceea de a apăra drepturile individuale ale persoanelor, este o autoritate administrativă autonomă care trebuie să acţioneze în interesul public. Definirea priorităţilor constituie un element inerent exercitării activităţii Consiliului Concurenţei în misiunea sa de serviciu public.

10.Consiliul Concurenţei este abilitat să stabilească diferite grade de prioritate pentru plângerile pe care le are de investigat. Atunci când Consiliul Concurenţei respinge o plângere pe motiv că aceasta nu prezintă suficient temei de fapt şi de drept pentru a justifica declanşarea unei investigaţii, reclamantul este îndreptăţit să primească o decizie din partea Consiliului Concurenţei, fără a se aduce atingere art. 4 alin. (3) din regulament.

A. Depunerea unei plângeri conform art. 40 lit. b) din lege

a)Formularul de depunere a unei plângeri

11.În scopul intervenţiei Consiliului Concurenţei în baza art. 50 lit. a) din lege, o plângere înaintată conform art. 40 lit. b) din lege poate avea ca obiect doar o pretinsă încălcare a art. 5 sau 6 din lege. O astfel de plângere trebuie să se conformeze cerinţelor din Formularul de plângere prevăzut în anexa la regulament.

12.Formularul de plângere solicită reclamanţilor să transmită informaţii complete în legătură cu plângerea depusă la Consiliul Concurenţei. Aceştia trebuie să furnizeze şi copii ale documentelor de susţinere relevante care le sunt în mod rezonabil disponibile şi, în măsura posibilului, să furnizeze Consiliului Concurenţei indicaţii de unde acesta ar putea obţine informaţiile şi documentele relevante în cauză, care nu le sunt disponibile reclamanţilor.

În unele cazuri particulare, în baza art. 3 alin. (2) din regulament, Consiliul Concurenţei poate acorda o derogare de la obligaţia de a furniza informaţii în legătură cu o parte din cele solicitate în cadrul Formularului de plângere. Consiliul Concurenţei are în vedere că această posibilitate este menită, în special, să faciliteze întocmirea plângerilor de către asociaţiile de consumatori, atunci când acestea nu au acces la informaţii specifice provenind din sfera agenţilor economici împotriva cărora se plâng, informaţii altfel necesare pentru întocmirea unei plângeri conform Formularului de plângere.

13.Corespondenţa adresată Consiliului Concurenţei, care nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 3 alin. (2) şi (3) din regulament şi care, deci, nu constituie o plângere în sensul art. 40 lit. b) din lege, va fi considerată de către Consiliul Concurenţei ca fiind o informare generală susceptibilă de a conduce la declanşarea unei investigaţii din oficiu, în baza art. 40 lit. a) din lege, dacă Consiliul Concurenţei o consideră utilă.

b)Interesul legitim

14.Persoanele fizice şi juridice care demonstrează un interes legitim, conform art. 40 lit. b) din lege, pot depune o plângere la Consiliul Concurenţei.

15.În practica Consiliului Concurenţei, condiţia cu privire la interesul legitim nu a ridicat decât rareori îndoieli, în măsura în care majoritatea reclamanţilor au fost afectaţi în mod direct de pretinsa încălcare a legii. Cu toate acestea, există situaţii în care condiţia unui "interes legitim" în sensul art. 40 lit. b) din lege necesită o analiză suplimentară pentru a se stabili dacă aceasta este îndeplinită. Cea mai bună orientare în acest sens poate fi furnizată printr-un set neexhaustiv de exemple.

16.Astfel, o asociaţie de agenţi economici poate invoca un interes legitim în introducerea unei plângeri, chiar dacă asociaţia nu este afectată în mod direct de comportamentul denunţat, ca un agent economic ce operează pe piaţa relevantă, cu condiţia ca, pe de o parte, asociaţia să aibă dreptul de a reprezenta interesele membrilor săi şi, pe de altă parte, comportamentul denunţat să fie susceptibil de a leza interesele membrilor asociaţiei. Dimpotrivă, Consiliul Concurenţei este îndreptăţit să nu dea curs unei plângeri a unei asociaţii de agenţi economici ai cărei membri nu au participat la operaţiuni comerciale de tipul celor denunţate în cadrul plângerii.

17.Din aceste considerente se poate deduce că agenţii economici, ei înşişi sau prin asociaţiile care sunt împuternicite să le reprezinte interesele, pot valorifica un interes legitim atunci când operează pe piaţa relevantă sau când comportamentul denunţat este susceptibil de afectarea în mod direct a intereselor lor. Un interes legitim poate fi invocat, de exemplu, de către părţile unei înţelegeri sau practici denunţate, de către concurenţii ale căror interese au fost pe nedrept afectate de comportamentul care constituie subiectul plângerii sau de către agenţii economici excluşi dintr-un sistem de distribuţie.

18.Asociaţiile de consumatori pot şi ele să depună plângeri la Consiliul Concurenţei. Mai mult decât atât, Consiliul Concurenţei este de părere că pot fi în poziţia de a avea un interes legitim şi consumatorii individuali ale căror interese economice sunt afectate în mod direct prin faptul că sunt cumpărători ai bunurilor sau serviciilor care constituie obiectul unei încălcări a legii.

19.În schimb, Consiliul Concurenţei nu consideră un interes legitim în sensul art. 40 lit. b) din lege interesul persoanelor sau organizaţiilor care doresc să acţioneze în virtutea unor considerente de interes general, fără a demonstra că ele sau membrii lor sunt în măsură a fi afectaţi în mod direct şi nefavorabil de încălcarea legii (pro bono publico).

20.Autorităţile publice locale pot fi în măsură să demonstreze un interes legitim în calitatea acestora de cumpărători ori de utilizatori ai bunurilor sau serviciilor afectate de către comportamentul împotriva căruia depun plângere. Dimpotrivă, acestea nu pot fi considerate ca având un interes legitim în sensul art. 40 lit. b) din lege în măsura în care aduc în atenţia Consiliului Concurenţei pretinse încălcări pro bono publico.

21.Reclamanţii trebuie să demonstreze interesul lor legitim. Consiliul Concurenţei este îndreptăţit, fără a aduce atingere dreptului său de a declanşa o investigaţie din oficiu, să nu dea curs plângerii unei persoane fizice sau juridice, care nu poate demonstra un interes legitim. Consiliul Concurenţei poate verifica, în orice etapă a procedurii, dacă această condiţie este îndeplinită sau nu.

B. Analiza plângerilor conform art. 5 şi 6 din lege

22.Examinarea unei plângeri denunţând încălcări ale art. 5 şi 6 din lege implică două aspecte, unul referitor la faptele care trebuie stabilite pentru a dovedi încălcarea art. 5 şi 6 din lege şi unul referitor la analiza legală a comportamentului ce constituie obiectul plângerii.

23.Atunci când plângerea, chiar dacă se conformează prevederilor art. 3 alin. (2) şi (3) din regulament şi ale Formularului de plângere, nu argumentează suficient acuzaţiile avansate, aceasta poate fi respinsă. Pentru a respinge o plângere pe motiv că obiectul ei, reprezentat de comportamentul denunţat, nu încalcă regulile de concurenţă sau nu intră sub incidenţa acestora, Consiliul Concurenţei nu este obligat să ia în considerare circumstanţele care nu au fost aduse în atenţia sa de către reclamant şi pe care le-ar fi putut descoperi doar printr-o investigare a cazului.

24.Criteriile pentru analiza legală a unei înţelegeri sau practici conform art. 5 şi 6 din lege nu pot fi prevăzute în mod exhaustiv în prezentele instrucţiuni. Cu toate acestea, potenţialii reclamanţi ar trebui să se refere la regulamentele şi instrucţiunile adoptate de Consiliul Concurenţei şi la practica acestuia.

25.Înţelegerile şi practicile intră sub incidenţa art. 5 şi 6 din lege atunci când sunt capabile să afecteze concurenţa pe piaţa românească ori pe o parte substanţială a acesteia, în cazul art. 5 din lege, sau să afecteze activitatea economică ori să prejudicieze consumatorii, în cazul art. 6 din lege. Atunci când o înţelegere sau o practică nu îndeplineşte această condiţie, nu se poate aplica legea.

26.Înţelegerile ce cad sub incidenţa art. 5 din lege pot fi înţelegeri de importanţă minoră, care nu presupun o restricţionare apreciabilă a concurenţei. În acest sens, art. 8 alin. (1) din lege prevede că dispoziţiile art. 5 din lege nu se aplică în cazul agenţilor economici sau grupărilor de agenţi economici la care cifra de afaceri pentru exerciţiul financiar precedent recurgerii la comportamente susceptibile a fi calificate practici anticoncurenţiale nu depăşeşte un plafon stabilit anual de către Consiliul Concurenţei şi:

–cota de piaţă totală a agenţilor economici implicaţi în înţelegerea, decizia asociaţiei de agenţi economici sau practica concertată nu depăşeşte 5% pe nici una dintre pieţele relevante afectate, în cazul înţelegerilor, deciziilor luate de asociaţiile de agenţi economici ori practicilor concertate dintre agenţii economici concurenţi; sau

–cota de piaţă a fiecărui agent economic implicat în înţelegerea, decizia asociaţiei de agenţi economici sau practica concertată nu depăşeşte 10% pe nici una dintre pieţele relevante afectate, în cazul înţelegerilor, deciziilor luate de asociaţiile de agenţi economici ori practicilor concertate dintre agenţii economici care nu sunt concurenţi. Conform prevederilor art. 8 alin. (2) din lege, limitele prevăzute la alin. (1) al aceluiaşi articol nu sunt aplicabile practicilor anticoncurenţiale interzise prin prevederile art. 5 din lege, atunci când acestea privesc preţuri, tarife, acorduri de partajare a pieţei sau licitaţii.

27.Înţelegerile care îndeplinesc condiţiile prevăzute în regulamentele de exceptare pe categorii sunt prezumate a îndeplini condiţiile prevăzute la art. 5 alin. (2) din lege. Pentru ca beneficiul exceptării să fie retras de către Consiliul Concurenţei, acesta, după ce a procedat la o analiză individuală, trebuie să ajungă la concluzia că acordul căruia i se aplică aceste regulamente de exceptare pe categorii are efecte incompatibile cu art. 5 alin. (2) din lege. Condiţiile retragerii beneficiului exceptării sunt prevăzute în regulamentele de exceptare pe categorii.

28.Înţelegerile care restricţionează concurenţa în sensul art. 5 alin. (1) din lege pot îndeplini condiţiile prevăzute la art. 5 alin. (2) din lege. Conform art. 5 alin. (3) din lege, agenţii economici sau asociaţiile de agenţi economici pot solicita Consiliului Concurenţei dispensă, probând îndeplinirea condiţiilor stabilite la alin. (2) al aceluiaşi articol.

C. Procedurile de analiză a plângerilor de către Consiliul Concurenţei

a)Cadrul general

29.Consiliul Concurenţei nu este obligat să declanşeze o investigaţie pe baza fiecărei plângeri transmise, pentru a stabili dacă a fost săvârşită o încălcare a legii. Cu toate acestea, Consiliul Concurenţei are datoria de a analiza cu atenţie elementele de fapt şi de drept aduse în atenţia sa de către reclamant, în scopul de a stabili dacă acele elemente indică un comportament care este în măsură să încalce art. 5 sau 6 din lege.

30.În cadrul procedurii de analiză a unei plângeri de către Consiliul Concurenţei se pot distinge diferite etape.

31.În cadrul primei etape, în urma primirii plângerii, Consiliul Concurenţei o examinează şi poate colecta informaţii suplimentare, în scopul de a decide cum va acţiona referitor la plângerea respectivă.

32.În etapa a doua, Consiliul Concurenţei poate analiza cazul, în scopul de a iniţia procedurile conform art. 50 lit. a) din lege împotriva agenţilor economici reclamaţi în plângere. Dacă Consiliul Concurenţei consideră că nu sunt suficiente temeiuri pentru a acţiona în baza unei plângeri, va informa reclamantul asupra motivelor sale şi îi va oferi acestuia posibilitatea de a transmite informaţii suplimentare în cadrul unui termen limită, conform prevederilor art. 4 alin. (1) din regulament.

33.Dacă reclamantul nu îşi face cunoscut punctul său de vedere în cadrul termenului limită stabilit de Consiliul Concurenţei, plângerea sa este considerată ca fiind retrasă, conform art. 4 alin. (3) din regulament. În toate celelalte cazuri, în cea de-a treia etapă a procedurii, Consiliul Concurenţei ia cunoştinţă de observaţiile transmise de către reclamant şi fie iniţiază o procedură de investigaţie împotriva subiectului plângerii, fie adoptă o decizie de respingere a plângerii.

34.În toate etapele procedurii, reclamantul beneficiază de o serie de drepturi, prevăzute în special la art. 4 şi 5 din regulament. Cu toate acestea, procedurile în faţa Consiliului Concurenţei nu constituie proceduri contradictorii între reclamant, pe de o parte, şi companiile care sunt subiectul investigaţiei, pe de altă parte. Prin urmare, drepturile procedurale ale reclamantului sunt mai puţin cuprinzătoare decât drepturile de apărare a agenţilor economici împotriva cărora Consiliul Concurenţei conduce această investigaţie.

b)Termenul de informare a reclamantului asupra acţiunii avute în vedere de către Consiliul Concurenţei

35.Consiliul Concurenţei are obligaţia de a lua o decizie asupra unei plângeri într-un termen de 30 de zile de la data înregistrării acesteia, conform art. 46 din lege.

36.În consecinţă, în acest termen de 30 de zile Consiliul Concurenţei va comunică reclamantului cursul propus al acţiunii, în sensul de declanşare a unei investigaţii sau de respingere a plângerii. Atunci când examinarea plângerii a trecut în faza a doua a procedurii, Consiliul Concurenţei va proceda direct la informarea reclamantului asupra evaluării sale preliminare printr-o scrisoare conform art. 4 alin. (1) din regulament.

37.Pentru a se asigura cea mai rapidă analiză a plângerilor, este de dorit ca reclamantul să coopereze în mod diligent în timpul procedurilor, de exemplu prin comunicarea către Consiliul Concurenţei a oricărui element nou intervenit în cauză.

c)Drepturi procedurale ale reclamantului

38.În cadrul etapei a treia a procedurii, dacă s-a declanşat procedura de investigaţie, preşedintele Consiliului Concurenţei - conform art. 48 alin. (2) din lege - poate admite audierea autorului unei plângeri sau reclamaţii, la cererea acestuia. Reclamantului, a cărui cerere de participare a fost admisă de către preşedintele Consiliului Concurenţei, i se va trimite, cu cel puţin două săptămâni înainte de data fixată pentru audiere, o copie de pe raportul asupra investigaţiei, cuprinzând elementele prevăzute la art. 11 alin. (1) din regulament, numai la cerere şi dacă preşedintele Consiliului Concurenţei apreciază că este util în interesul investigaţiei, împreună cu citaţia pentru audiere.

39.Conform art. 48 alin. (3) din lege, neprezentarea sau renunţarea la audiere, precum şi refuzul oricărei depoziţii sau declaraţii nu constituie impedimente pentru continuarea procedurii de investigaţie, conform art. 48 alin. (3) din lege.

40.Reclamantul poate transmite, la iniţiativa sa ori în urma unei cereri a Consiliului Concurenţei, documente care conţin secrete de afaceri sau alte informaţii confidenţiale. Informaţiile confidenţiale vor fi protejate de Consiliul Concurenţei. Conform art. 14 din regulament, reclamantul este obligat să identifice informaţiile confidenţiale, să motiveze de ce informaţiile respective sunt considerate confidenţiale şi să transmită o versiune separată, neconfidenţială atunci când îşi face cunoscut punctul său de vedere, ca de altfel şi atunci când transmite subsecvent informaţii suplimentare în cursul aceleiaşi proceduri. Mai mult, Consiliul Concurenţei poate, în toate celelalte cazuri, să solicite reclamantului care îi furnizează documentele sau declaraţiile să identifice documentele ori părţile din documente sau declaraţii pe care acesta le consideră a fi confidenţiale. Consiliul Concurenţei poate, în special, stabili un termen în care reclamantul să comunice motivele pentru care consideră că o informaţie este confidenţială şi să furnizeze o versiune neconfidenţială, inclusiv o descriere concisă a fiecărei piese ce conţinea o informaţie eliminată.

41.Calificarea informaţiilor ca fiind confidenţiale nu împiedică Consiliul Concurenţei să divulge şi să folosească aceste informaţii atunci când este necesar să probeze o încălcare a prevederilor art. 5 sau 6 din lege. Atunci când secretele de afaceri sau informaţiile confidenţiale sunt necesare pentru demonstrarea unei încălcări a legii, Consiliul Concurenţei trebuie să analizeze, pentru fiecare document, dacă necesitatea de a dezvălui acea informaţie este mai mare decât afectarea care ar rezultă din dezvăluire.

42.În conformitate cu art. 4 alin. (1) din regulament, atunci când Consiliul Concurenţei consideră, pe baza analizei preliminare, să nu dea curs plângerii din cauza motivelor insuficiente, va informa reclamantul printr-o scrisoare, în care va indica temeiul legal, motivele care stau la baza acestei concluzii şi va stabili un termen în cadrul căruia acesta are posibilitatea să îşi prezinte informaţii sau observaţii suplimentare în faţa Comisiei Consiliului Concurenţei. Consiliul Concurenţei va indica şi consecinţele unui refuz de a răspunde acestei oportunităţi, în conformitate cu art. 4 alin. (3) din regulament.

43.Conform art. 5 alin. (1) din regulament, reclamantul are dreptul de acces la informaţiile pe care Consiliul Concurenţei s-a bazat în formularea opiniei preliminare asupra cazului.

44.Termenul limită de prezentare/transmitere a observaţiilor de către reclamant a observaţiilor sale referitoare la scrisoare, termen prevăzut la art. 4 alin. (1) din regulament, este stabilit în funcţie de circumstanţele cazului. Dacă reclamantul nu răspunde în cadrul termenului stabilit de Consiliul Concurenţei, plângerea este considerată ca fiind retrasă. Reclamanţii sunt îndreptăţiţi să îşi retragă plângerile în orice moment, dacă doresc acest lucru.

45.Reclamantul poate solicita o prelungire a termenului fixat pentru furnizarea comentariilor sale. În funcţie de circumstanţele cazului, Consiliul Concurenţei poate acorda o astfel de prorogare.

46.Dacă există informaţii suplimentare furnizate de reclamant şi acestea sunt de natură a schimba punctul de vedere în urma analizei preliminare, Consiliul Concurenţei poate declanşa procedura de investigaţie împotriva agenţilor economici în cauză. În cadrul acestei proceduri reclamantul beneficiază de drepturile procedurale prevăzute la pct. 38-45.

47.În situaţia în care observaţiile reclamantului nu schimbă cursul acţiunii propuse a Consiliului Concurenţei, acesta va respinge plângerea prin decizie.

d)Decizia Consiliului Concurenţei de respingere a unei plângeri

48.Atunci când Consiliul Concurenţei respinge o plângere prin decizie, trebuie să prevadă motivele care au stat la baza acestei decizii într-un mod care este adecvat actului în discuţie şi luând în considerare circumstanţele fiecărui caz.

49.Expunerea motivelor avute în vedere trebuie să se facă într-un mod clar şi neechivoc, astfel încât să îi permită reclamantului să verifice motivele deciziei, iar instanţei judecătoreşti competente, să îşi exercite controlul asupra deciziei respective. Cu toate acestea, Consiliul Concurenţei nu este obligat să adopte o poziţie asupra tuturor argumentelor ridicate de reclamant în susţinerea plângerii sale, fiind suficient să expună considerentele de drept şi de fapt care au o importanţă esenţială în contextul deciziei.

50.Decizia de respingere a unei plângeri poate fi atacată la Curtea de Apel Bucureşti, Secţia de contencios administrativ şi fiscal, în termen de 30 de zile de la comunicare.

51.O decizie de respingere a unei plângeri îl împiedică pe reclamant să solicite redeschiderea procedurii, în afară de cazul în care acesta aduce noi elemente de probă semnificative. În consecinţă, corespondenţa ulterioară cu reclamantul pe aceeaşi presupusă încălcare a legii nu poate fi privită ca o nouă plângere, cu excepţia cazului în care probe noi semnificative sunt aduse în atenţia Consiliului Concurenţei. Cu toate acestea, dreptul Consiliului Concurenţei de a redeschide un caz rămâne rezervat.

e)Situaţii specifice

52.Conform art. 52 din lege, înainte de emiterea unei decizii conform art. 50 din lege, Consiliul Concurenţei poate impune - printr-o decizie privind măsuri interimare - agenţilor economici implicaţi luarea oricărei măsuri pe care o consideră necesară în scopul restabilirii mediului concurenţial şi repunerii părţilor în situaţia anterioară. Măsurile de suspendare sau de interdicţie a practicilor anticoncurenţiale constatate, precum şi dispoziţiile obligatorii date agenţilor economici de a reveni la situaţia anterioară vor fi dispuse de Consiliul Concurenţei în aplicarea prevederilor art. 50 din lege, numai la constatarea unor fapte manifest ilicite, constitutive de practici anticoncurenţiale prohibite expres de lege şi care trebuie eliminate fără întârziere, pentru a preveni sau a opri producerea unui prejudiciu grav şi cert. Aceste măsuri trebuie să fie strict limitate, atât în durata, cât şi în obiectul lor, la ceea ce este necesar pentru a corija afectarea liberei concurenţe.

Deciziile privind măsurile interimare adoptate de Consiliul Concurenţei vor fi comunicate de îndată părţilor; ele pot fi atacate în contencios administrativ la Curtea de Apel Bucureşti în termen de 30 de zile de la comunicare. Instanţa poate ordona, la cerere, suspendarea executării deciziei atacate.

53.Unele persoane fizice pot dori să semnaleze Consiliului Concurenţei eventualele încălcări ale art. 5 sau 6 din lege fără a li se dezvălui identitatea către agenţii economici vizaţi de acuzaţiile în cauză. Aceste persoane pot contacta Consiliul Concurenţei, care este obligat să respecte solicitarea acestora de a rămâne anonimi, mai puţin în cazul în care această cerere de a rămâne anonim este nejustificată.

IV. Dispoziţii finale

54.Prezentele instrucţiuni transpun dispoziţiile Notei privind soluţionarea plângerilor de către Comisia Europeană, în conformitate cu prevederile art. 81 şi 82 din Tratatul CE, publicată în Jurnalul Oficial C 101 din 27 aprilie 2004.

55.Prezentele instrucţiuni vor fi puse în aplicare prin ordin al preşedintelui Consiliului Concurenţei şi vor fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.