Decizie nr. 305 din 12 martie 2008

Notă *) Legea pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali a fost promulgată şi a devenit Legea nr. 35/2008 şi a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196 din 13 martie 2008.

La data de 6 martie 2008, un număr de 26 de senatori, şi anume: Corneliu I. Vadim Tudor, Mihai I. Ungheanu, Nicolae N. Iorga, Carol I. Dina, Ilie M. Petrescu, Aurel M. Ardelean, Gheorghe Viorel C. Dumitrescu, Gheorghe V. Funar, Constantin I. Găucan, Ilie Şt. Ilaşcu, Irina M. Loghin, Eugen N. Mihăescu, Viorica-Georgeta-Pompilia D. Moisuc, Petru V. Stan, Ioana I. Nasleu, Verginia I. Vedinaş, Claudiu C. Tănăsescu, Mihaela Rodica C. Stănoiu, Gavrilă P. Vasilescu, Radu E. Cerinţe, Marius C. Marinescu, George Sabin C. Cutaş, Silvia V. Ciornei, Corneliu Gh. Pascu, Ioan-Codruţ I. Şereş şi Irinel P. Popescu, au sesizat Curtea Constituţională, în temeiul dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţia României, în vederea declanşării controlului de constituţionalitate asupra Legii pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali.

Sesizarea a fost înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. 2.417 din 6 martie 2008 şi constituie obiectul Dosarului nr. 520A/2008.

Obiectul sesizării, astfel cum a fost formulat, îl constituie unele prevederi din Legea pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, precum şi legea, în integralitatea sa.

În motivarea sesizării de neconstituţionalitate, mai întâi, se arată că, "datorită numărului mare de prevederi" din legea criticată "care sunt contestate", au considerat util să le grupeze distinct, astfel:

I. Art. 29 alin. (5) care prevede că, la depunerea candidaturilor, fiecare partid politic, alianţă politică, alianţă electorală, organizaţie a cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, candidat independent trebuie să facă dovada constituirii unui depozit, în contul Autorităţii Electorale Permanente, cu valoare de 5 salarii minime brute pe ţară pentru fiecare candidat, "reprezintă o violare a textului art. 4 alin. (2) din Constituţia României, întrucât condiţionează exercitarea dreptului de a fi ales pe criterii de avere".

II. Art. 2 lit. p**), art. 9 alin. (1), (2) şi (3), precum şi alte dispoziţii similare "constituie prevederi referitoare la drepturile electorale acordate minorităţilor, dispoziţii discriminatorii faţă de cetăţenii români de etnie română care nu se bucură de aceleaşi facilităţi şi drepturi", "cu atât mai mult cu cât de ele profită, în principal, cetăţenii români de etnie maghiară". Aceasta, deoarece legea nu cuprinde "precizări referitoare la posibilitatea participării la procesul electoral şi a unui partid etnic şi a unei organizaţii cetăţeneşti ce reprezintă aceeaşi etnie", astfel că rezultă "o discriminare a cetăţenilor români de origine etnică română, în raport cu drepturile însumate ale cetăţenilor de origine maghiară" care în prezent sunt constituiţi în Partidul Civic Maghiar şi Uniunea Democrată a Maghiarilor din România, ca organizaţie a cetăţenilor aparţinând acestei minorităţi.

Notă **) Ca urmare a publicării legii în Monitorul Oficial al României, Partea I, art. 2 lit. p) a devenit art. 2 pct. 16.

III. Legea pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului încalcă prevederile constituţionale ale cap. VI - "Autoritatea judecătorească" şi ale art. 125 alin. (2), întrucât "numirea judecătorilor în Birourile electorale implică exercitarea unor atribuţii contrare statutului lor constituţional", "conferind judecătorilor atribuţii de autoritate publică ce nu sunt conforme statutului lor". Astfel, citând "art. 15 alin. (2), care prevede că «în cazul în care pentru soluţionarea unei contestaţii sunt necesare verificări de fapt, acestea se efectuează în prezenţa unui judecător din Biroul Electoral Central»", se consideră că asemenea atribuţii nu pot fi exercitate de un judecător "în calitatea pe care o are". În aceste condiţii "nu este întâmplător că proiectul de lege a fost supus dezbaterii fără avizul CSM", care "s-a pronunţat deja în privinţa neconstituţionalităţii acordării unor asemenea atribuţii".

IV. Art. 47 alin. (2) lit. c) din lege, care prevede un prag electoral raportat la îndeplinirea unor condiţii de fapt, "prin obţinerea a şase colegii uninominale pentru Camera Deputaţilor şi a trei colegii uninominale pentru Senat, prin situarea reprezentanţilor formaţiunii competitoare care se plasează pe primul loc în ordinea numărului de voturi valabil exprimate", încalcă art. 62 alin. (1) din Constituţie, creând "din nou o discriminare". Această reglementare "introduce un element de incertitudine şi operează cu o noţiune străină a sistemului preconizat, şi anume «situarea pe primul loc»".

V. Art. 48 alin. (11) "încalcă voinţa direct exprimată a electoratului" în condiţiile în care atribuirea mandatului unui candidat care a obţinut majoritatea într-o circumscripţie electorală "este condiţionată de îndeplinirea de către competitorul care l-a propus a pragului electoral alternativ".

VI. Art. 12 alin. (1) şi art. 11 alin. (2) lit. f) care dispun cu privire la delimitarea colegiilor uninominale prin hotărâre de Guvern încalcă prevederile art. 73 alin. (3) lit. a) din Constituţie, referitoare la reglementarea prin lege a sistemului electoral.

VII. Art. 77 care modifică Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale încalcă prevederile art. 121, art. 122 şi art. 123 cuprinse în secţiunea a 2-a a cap. V din Constituţie, privind organele administraţiei publice locale. Alegerea prin vot uninominal a preşedintelui consiliului judeţean îi conferă acestuia "un caracter instituţional propriu, nemaifiind membru al Consiliului judeţean, instituţia ca atare nefiind prevăzută în Constituţie".

În concluzie, se consideră că, faţă de "consecinţele pe care această lege le poate avea asupra unor principii democratice privind pluralismul şi rolul partidelor politice, astfel cum sunt prevăzute în art. 1 alin. (3) şi art. 8 din Constituţia României, precum şi asupra modalităţilor de constituire a instituţiilor fundamentale ale democraţiei" "trebuie reapreciată constituţionalitatea întregii legi în ansamblul său".

În conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a prezenta punctele lor de vedere.

Preşedintele Camerei Deputaţilor a transmis punctul său de vedere cu Adresa nr. 527/1/B.O. din 10 martie 2008, prin care arată că "proiectul legii respective" este expresia voinţei Camerei Deputaţilor, întrucât "a fost elaborat cu participarea reprezentanţilor tuturor grupurilor parlamentare în Comisia comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului" şi "a fost adoptată cu o largă majoritate în Camera Deputaţilor, iar deputaţii care au votat în favoarea actului normativ şi-au asumat, cu numai o săptămână în urmă, votarea unei legi constituţionale". În consecinţă nu poate "comunică niciun alt punct de vedere decât cel asumat de Cameră".

Guvernul a transmis punctul său de vedere cu Adresa nr. 5/1.316 din 11 martie 2008, prin care apreciază că: obiecţia de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea prin legea criticată a prevederilor art. 1 alin. (3) şi art. 8 din Constituţie este inadmisibilă, întrucât încalcă art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. În acest sens, invocând deciziile Curţii Constituţionale nr. 465/2007, nr. 906/2007 şi nr. 928/2006, consideră că "mutatis mutandis, soluţia de inadmisibilitate urmează a fi aplicată şi la critica de neconstituţionalitate ce priveşte legea, în ansamblu - autorii obiecţiei nu îşi argumentează critica prin niciun motiv de neconstituţionalitate, ci doar invocă, pur şi simplu, două texte constituţionale". În continuare, apreciază că susţinerile referitoare la neconstituţionalitatea unor prevederi ale legii sunt neîntemeiate, arătând, în esenţă, următoarele: art. 29 alin. (5) care instituie condiţia constituirii unui depozit cu prilejul depunerii candidaturilor nu reprezintă, "prin prisma finalităţii avute în vedere, cât şi prin cuantumul rezonabil al depozitului cerut", "un factor de descurajare pentru exercitarea acestui drept, ci din contră, încurajează concurenţa între competitorii electorali serioşi ce participă la alegeri"; "modul în care legea permite reprezentarea în Parlament a minorităţilor naţionale" este în sensul dispoziţiilor constituţionale care "conferă un regim special organizaţiilor aparţinând minorităţilor naţionale care să le permită acestora reprezentarea politică în cadrul autorităţii legiuitoare", iar faptul că o minoritate naţională îşi poate constitui mai multe formaţiuni politice care să îi reprezinte interesele, în condiţiile legii, nu constituie "o discriminare a cetăţenilor români «de etnie română»", ci reprezintă "tocmai expresia dreptului la asociere". În legătură cu referirea din sesizare la constituirea Partidului Civic Maghiar, arată că acesta se află în cursul procedurilor de înscriere, potrivit legii, ca partid politic, "în această fază neputându-se vorbi de un partid constituit şi înregistrat în Registrul partidelor politice"; participarea judecătorilor la procesul electoral, în principal prin desemnarea lor în birourile electorale, reprezintă o garanţie a imparţialităţii şi a celerităţii în luarea hotărârilor, sens în care a statuat şi Curtea Constituţională prin Decizia nr. 326/2004. Susţinerea referitoare la lipsa avizului Consiliului Superior al Magistraturii pentru proiectul de lege criticat nu este un aspect de constituţionalitate, ci de aplicare a Legii nr. 317/2004; existenţa unui prag electoral alternativ "nu este contrară caracterului egal al votului exprimat în sensul art. 62 alin. (1) din Constituţie", ci "ţine de opţiunea legiuitorului, care poate opta între mai multe soluţii existente", aspect în legătură cu care s-a pronunţat şi Curtea Constituţională prin Decizia nr. 2/1992; "votul uninominal, în forma propusă de noua lege, conferă efectivitate şi coerenţă dreptului de asociere, garantat de Constituţie (art. 40) şi de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (art. 11), făcând posibilă manifestarea unor ideologii politice prin promovarea unor partide, a strategiilor şi dezideratelor politice pe care acestea le susţin", iar nu o încălcare a art. 62 alin. (1) din Constituţie, referitor la caracterul direct al votului; delimitarea colegiilor uninominale prin hotărâre a Guvernului nu "realizează decât o delegare formală de competenţă în favoarea Guvernului, regulile pe care trebuie să le îndeplinească o astfel de delimitare fiind foarte clar stabilite în art. 11 din lege". În final, în legătură cu soluţionarea sesizării referitoare la reglementarea procedurii de alegere prin vot direct a preşedintelui Consiliului judeţean arată că lasă acest aspect "la aprecierea instanţei constituţionale".

Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere.

CURTEA,

examinând sesizarea de neconstituţionalitate, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul judecătorului-raportor, Legea pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, raportată la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, reţine următoarele:

Curtea este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1, 10, 15, 16 şi 18 din Legea nr. 47/1992, să se pronunţe asupra constituţionalităţii prevederilor legale criticate.

I. Un prim aspect asupra căruia Curtea trebuie să se pronunţe priveşte sesizarea Curţii Constituţionale cu obiecţia de neconstituţionalitate ce face obiectul prezentului dosar.

Sub acest aspect, Curtea constată că, deşi sesizarea grupului de senatori ai Partidului România Mare a fost depusă direct la Curtea Constituţională, contrar prevederilor art. 15 alin. (4) teza finală din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit cărora sesizarea se trimite "de către secretarul general al Camerei respective", aceasta nu este o cauză de inadmisibilitate, ci una de neregularitate. În consecinţă, considerându-se legal învestită, Curtea va examina pe fond sesizarea ce face obiectul prezentului dosar.

II. Cu privire la obiecţiile de neconstituţionalitate privind unele prevederi ale Legii pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, precum şi a legii, în ansamblu său, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente:

–Art. 29 alin. (5) din lege, potrivit căruia "La depunerea candidaturilor, fiecare partid politic, alianţă politică, alianţă electorală, organizaţie a cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, candidat independent, trebuie să facă dovada constituirii unui depozit, în contul Autorităţii Electorale Permanente, cu valoare de 5 salarii minime brute pe ţară pentru fiecare candidat", reprezintă în opinia autorilor sesizării o violare a textului art. 4 alin. (2) din Constituţia României, întrucât condiţionează exercitarea dreptului de a fi ales pe criterii de avere". Într-adevăr, în structura normativă a Constituţiei, criteriile nediscriminării nominalizate prin art. 4 alin. (2) sunt rasa, naţionalitatea, originea etnică, limba, religia, sexul, opinia, apartenenţa politică, averea, originea socială. Dar, întrucât în temeiul art. 20 alin. (1) din Constituţie "Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte", Curtea Constituţională a constatat că dispoziţii din reglementări internaţionale nu se opun unor circumstanţieri şi chiar unor restricţii în exercitarea libertăţilor. Astfel, în jurisprudenţa sa, de exemplu, prin Decizia nr. 226 din 3 iulie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 605 din 26 septembrie 2001, Curtea a reţinut că, în virtutea prevederilor art. 19 pct. 3 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, exercitarea libertăţilor poate fi supusă anumitor limitări ce trebuie însă stabilite în mod expres prin lege şi care sunt necesare, printre altele, apărării securităţii naţionale sau ordinii publice. De asemenea, prin Decizia nr. 226 din 3 iulie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 605 din 26 septembrie 2001, Curtea, referindu-se la prevederile art. 25 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, a reţinut că dreptul de a fi ales trebuie exercitat fără restricţii nerezonabile, ceea ce implică posibilitatea existenţei unor condiţionări în exerciţiul acestor drepturi. Or, condiţia impusă de art. 29 alin. (5) din legea criticată este necesară pentru exercitarea cu bună credinţă a dreptului de a fi ales şi, de altfel, depozitul constituit se restituie în condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (7) din lege. De altfel, dispoziţii similare se regăsesc şi în legislaţia altor state membre ale Uniunii Europene.

–Art. 2 lit. p)*) - "În sensul prezentului titlu, termenii şi expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie: [...] p) competitori electorali - partidele politice, alianţele politice, alianţele electorale şi organizaţiile legal constituite ale cetăţenilor aparţinând unei minorităţi naţionale reprezentată în Consiliul Minorităţilor Naţionale, care înaintează propuneri de candidatură, precum şi candidaţii independenţi", art. 9 alin. (1), (2) şi (3) referitoare la reprezentarea în Parlament a minorităţilor naţionale legal constituite care nu au obţinut în alegeri cel puţin un mandat de deputat sau de senator, precum "şi alte dispoziţii similare", în legătură cu care se susţine că, fiind prevederi referitoare la drepturile electorale acordate minorităţilor, "constituie dispoziţii discriminatorii faţă de cetăţenii români de etnie română care nu se bucură de aceleaşi facilităţi şi drepturi", "cu atât mai mult cu cât de ele profită, în principal, cetăţenii români de etnie maghiară".

Curtea constată că art. 2 lit. p)*) din lege dispune cu privire la semnificaţia expresiei "competitori electorali", astel că nu poate reţine contrarietatea textului cu prevederile Constituţiei. În ceea ce priveşte criticile referitoare la prevederile art. 9 alin. (1), (2) şi (3) din lege, Curtea reţine că prin Decizia nr. 53 din 12 februarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 18 martie 2004, pronunţându-se asupra unor critici asemănătoare privind participarea la alegeri a organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, a statuat că o astfel de reglementare este în sensul aplicării principiului egalităţii de şanse între cetăţeni, prin înlăturarea, potrivit prevederilor constituţionale ale art. 4 alin. (2), a oricăror forme de discriminare, între altele, pe criterii "[...] de naţionalitate, de origine etnică, [...], de apartenenţă politică, [...]", precum şi în concordanţă cu art. 62 alin. (2) din Constituţie, care stabileşte că "Organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, care nu întrunesc în alegeri numărul de voturi pentru a fi reprezentate în Parlament, au dreptul la câte un loc de deputat, în condiţiile legii electorale. Cetăţenii unei minorităţi naţionale pot fi reprezentaţi numai de o singură organizaţie". Aşadar, prin acea decizie, Curtea a constatat că însăşi Constituţia conferă un regim special organizaţiilor aparţinând minorităţilor naţionale care să le permită acestora reprezentarea politică în cadrul autorităţii legiuitoare, precum şi că "în virtutea acestui text constituţional, care legitimează participarea organizaţiilor cetăţenilor care aparţin minorităţilor naţionale la alegerile parlamentare, aceste organizaţii urmează a fi asimilate celorlalţi actori electorali, în speţă partidele politice, în lipsa unei asemenea asimilări fiind pusă în pericol egalitatea de şanse a celor care participă la acest scrutin".

Notă *) Ca urmare a publicării legii în Monitorul Oficial al României, Partea I, art. 2 lit. p) a devenit art. 2 pct. 16.

În opinia autorilor sesizării, Legea pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali încalcă prevederile constituţionale ale cap. VI - "Autoritatea judecătorească" şi ale art. 125 alin. (2), potrivit cărora "Propunerile de numire, precum şi promovarea, transferarea şi sancţionarea judecătorilor sunt de competenţa Consiliului Superior al Magistraturii, în condiţiile legii sale organice". Încălcarea constă în aceea că "numirea judecătorilor în birourile electorale implică exercitarea unor atribuţii contrare statutului lor constituţional", "conferind judecătorilor atribuţii de autoritate publică ce nu sunt conforme statutului lor". Astfel, citând "art. 15 alin. (2) din legea criticată, care prevede că «în cazul în care pentru soluţionarea unei contestaţii sunt necesare verificări de fapt, acestea se efectuează în prezenţa unui judecător din Biroul Electoral Central»", se consideră că asemenea atribuţii nu pot fi exercitate de un judecător "în calitatea pe care o are", şi "nu este întâmplător că proiectul de lege a fost supus dezbaterii fără avizul CSM", care "s-a pronunţat deja în privinţa neconstituţionalităţii acordării unor asemenea atribuţii".

Cu privire la aceste susţineri, Curtea constată că aspecte asemănătoare, referitoare la participarea judecătorilor la procesul electoral, au mai fost formulate şi cu alte prilejuri şi, de exemplu, prin Decizia nr. 326 din 14 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.001 din 30 octombrie 2004, a statuat că organizarea şi desfăşurarea operaţiunilor electorale trebuie realizate de organisme neutre, alese sau desemnate prin procedee democratice şi transparente. Rolul Biroului Electoral Central este de a veghea la buna organizare şi desfăşurare a alegerilor şi la stabilirea corectă a rezultatului voturilor, la asigurarea şi garantarea egalităţii de şanse pentru toţi candidaţii, indiferent de apartenenţa politică a acestora.

–Art. 47 alin. (2) lit. c) din lege, care prevede că "(2) După primirea proceselor-verbale încheiate de către birourile electorale ale circumscripţiilor electorale, potrivit alin. (1), Biroul Electoral Central stabileşte partidele politice, alianţele politice, alianţele electorale şi organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care îndeplinesc pragul electoral, separat pentru Camera Deputaţilor şi pentru Senat. Pragul electoral reprezintă numărul minim necesar de voturi valabil exprimate pentru reprezentarea parlamentară sau de colegii uninominale în care candidaţii partidelor politice, alianţelor politice, alianţelor electorale sau ai organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale au obţinut majoritatea voturilor valabil exprimate, calculat după cum urmează: [...] c) pentru Camera Deputaţilor şi Senat prin îndeplinirea cumulativă a condiţiei obţinerii a 6 colegii uninominale pentru Camera Deputaţilor şi a 3 colegii uninominale pentru Senat în care candidaţii partidelor politice, alianţelor politice sau electorale şi organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale se situează pe primul loc, în ordinea numărului de voturi valabil exprimate, chiar dacă acestea nu au îndeplinit condiţiile prevăzute la lit. a) sau b)", este criticat întrucât stabileşte un prag electoral raportat la îndeplinirea unor condiţii de fapt, ceea ce creează "din nou o discriminare". Examinând aceste susţineri, Curtea constată că s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa cu privire la asemenea aspecte. Astfel, prin Decizia nr. 2 din 30 iunie 1992, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 16 iulie 1992, a reţinut că existenţa unui prag electoral alternativ nu este contrară caracterului egal al votului exprimat în sensul art. 62 alin. (2) din Constituţie, deoarece "semnificaţia egalităţii votului are o dublă accepţiune: pe de o parte, fiecare alegător are dreptul la un singur vot, iar pe de altă parte, fiecare deputat sau senator trebuie să fie desemnat în cadrul unor circumscripţii electorale egale ca populaţie şi nu ca număr de alegători. Aceasta pentru că, potrivit prevederilor art. 2 din Constituţia României, suveranitatea naţională aparţine întregului popor român şi nu numai celor care, dispunând de dreptul de vot, sunt în măsură să participe la alegeri. Aşadar, instituirea unui prag electoral ţine de opţiunea legiuitorului, care poate alege între mai multe soluţii existente, iar criteriile prevăzute de textul de lege criticat trebuie îndeplinite alternativ, nu cumulativ, ceea ce constituie o garanţie a respectării reprezentativităţii la nivel naţional a unui partid politic.

–Art. 48 alin. (11), care prevede că "(11) În prima etapă, la nivelul colegiilor uninominale, se atribuie un mandat candidaţilor care aparţin unui competitor electoral ce a întrunit pragul electoral potrivit art. 47 alin. (2) şi care au obţinut majoritatea voturilor valabil exprimate în colegiul uninominal în care au candidat", încalcă, în opinia autorilor sesizării, "voinţa direct exprimată a electoratului" în condiţiile în care atribuirea mandatului unui candidat care a obţinut majoritatea într-o circumscripţie electorală "este condiţionată de îndeplinirea de către competitorul care l-a propus a pragului electoral alternativ". Curtea constată că, potrivit acestui text de lege, alegătorul votează personal un candidat propus de un competitor electoral şi totodată îşi manifestă preferinţa pentru partidul politic din care acesta face parte.

–Art. 12 alin. (1) care stabileşte că "(1) Prima delimitare a colegiilor uninominale va fi efectuată prin hotărâre a Guvernului, conform hotărârii unei comisii parlamentare speciale constituite pe baza proporţionalităţii reprezentării parlamentare, în termen de maximum 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentului titlu" şi art. 11 alin. (2) lit. f) care dispune că "(2) Delimitarea colegiilor uninominale se face ţinând cont de următoarele reguli: ...

f)în circumscripţia electorală specială pentru cetăţenii români cu domiciliul în afara graniţelor României se vor forma 4 colegii uninominale pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi două colegii uninominale pentru alegerea Senatului. Arondarea geografică a celor 4 colegii uninominale pentru Camera Deputaţilor şi a celor două colegii uninominale pentru Senat va fi stabilită prin hotărâre a Guvernului, conform hotărârii unei comisii parlamentare speciale constituite pe baza proporţionalităţii reprezentării parlamentare, în termen de maximum 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentului titlu".

Curtea Constituţională constată că delimitarea colegiilor uninominale nu este decât o operaţiune tehnică la a cărei realizare participă o comisie parlamentară, ale cărei opţiuni vor fi reglementate printr-o hotărâre a Guvernului. Ca atare, delimitarea colegiilor electorale nu poate fi confundată cu sistemul electoral, ale cărui elemente sunt stabilite prin lege. Organizarea şi executarea acestei legi se fac prin hotărâri ale Guvernului, în temeiul art. 108 alin. (2) din Constituţie.

O ultimă critică de neconstituţionalitate priveşte art. 77 din lege, cuprins în titlul II "Modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale", şi care dispune modificarea şi completarea unui număr însemnat de articole din Legea nr. 67/2004, în legătură cu care se susţine că încalcă prevederile art. 121, art. 122 şi art. 123 cuprinse în secţiunea a 2-a cap. V din Constituţie, privind organele administraţiei publice locale, în sensul că alegerea prin vot uninominal a preşedintelui consiliului judeţean îi conferă acestuia "un caracter instituţional propriu, nemaifiind membru al consiliului judeţean, instituţia ca atare nefiind prevăzută în Constituţie".

Dispoziţiile legale criticate sunt reglementări de susţinere a dispoziţiilor constituţionale privitoare la autonomia locală, în virtutea cărora alegerea prin vot uninominal a preşedintelui consiliului judeţean este rezultatul votului popular şi nu al unor tranzacţii politice ale competitorilor electorali.

În temeiul dispoziţiilor art. 146 lit. a) şi ale art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al prevederilor art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) şi al art. 18 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, în unanimitate,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Constată că sesizarea privind neconstituţionalitatea unor prevederi din Legea pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, precum şi a legii, în ansamblul său, este neîntemeiată.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Preşedintelui României şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Dezbaterea a avut loc la data de 12 martie 2008 şi la aceasta au participat: Ioan Vida, preşedinte, Nicolae Cochinescu, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Ninosu, Ion Predescu, Puskas Valentin Zoltan, Tudorel Toader şi Augustin Zegrean, judecători.

PREŞEDINTELE

CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent-şef,

Gabriela Dragomirescu