Decizie nr. 876 din 16 iunie 2009

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 101 alin. (4) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, excepţie ridicată de Constantin Simirad, Constantin Adăscăliţei şi Victor Chirilă în Dosarul nr. 7.168/99/2008 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că sporul pentru vechimea în muncă nu este un drept fundamental, astfel că legiuitorul poate să dispună asupra acordării sale în funcţie de situaţiile obiective avute în vedere.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 27 ianuarie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 7.168/99/2008, Curtea de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 101 alin. (4) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001. Excepţia a fost ridicată de Constantin Simirad, Constantin Adăscăliţei şi Victor Chirilă cu prilejul soluţionării unei acţiuni civile având ca obiect drepturi băneşti.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin că dispoziţiile art. 101 alin. (4) din Legea nr. 215/2001 sunt contrare principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor. În acest sens arată că potrivit prevederilor art. 16 alin. (3) din Codul muncii, persoanele care prestează o muncă în temeiul unui contract individual de muncă dobândesc vechime în muncă. Acordarea vechimii în muncă este prevăzută şi de art. 101 alin. (5) din Legea nr. 215/2001 pe durata mandatului preşedintelui şi vicepreşedinţilor consiliului judeţean. În aceste condiţii, faptul că aceştia nu beneficiază de sporul pentru vechime în muncă, ce decurge în mod firesc din vechimea în muncă dobândită, reprezintă o discriminare a persoanelor care ocupă aceste funcţii, în raport cu celelalte categorii socio-profesionale care beneficiază de acest spor.

Curtea de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. Astfel, arată că, prin prisma atribuţiilor şi a procedurii de lucru, preşedinţii şi vicepreşedinţii consiliilor judeţene sunt plasaţi într-o situaţie diferită de cea a personalului care beneficiază de spor de vechime. În domeniul salarizării persoanelor care ocupă o funcţie publică sau o funcţie de demnitate publică, statul are un drept larg de apreciere, el fiind cel care, prin organele sale, stabileşte atât sfera de competenţă a organelor administraţiei publice centrale şi locale, cât şi remunerarea activităţii desfăşurate la nivelul fiecărei structuri din cadrul administraţiei publice, un rol esenţial avându-l locul şi importanţa funcţiei în ierarhia organelor administraţiei publice.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale, sens în care aminteşte faptul că, prin Decizia nr. 207/2009, Curtea Constituţională a statuat în sensul că legiuitorul este în drept să instituie anumite sporuri la indemnizaţiile şi salariile de bază, premii periodice şi alte stimulente, pe care le poate diferenţia în funcţie de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda şi chiar anula.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 101 alin. (4) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, dispoziţii potrivit cărora, "Pe durata mandatului, preşedintele şi vicepreşedinţii consiliului judeţean primesc o indemnizaţie lunară, ca unică formă de remunerare a activităţii corespunzătoare funcţiilor de preşedinte, respectiv de vicepreşedinte al consiliului judeţean, care reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor şi obligaţiilor care se determină în raport cu venitul salarial. Preşedintele şi vicepreşedinţii consiliului judeţean nu beneficiază de sporul de vechime în muncă şi nici de alte sporuri prevăzute de lege".

Autorii excepţiei consideră că acest text de lege este contrar prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie referitor la egalitatea în drepturi a cetăţenilor.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorii excepţiei îşi fundamentează motivarea plecând de la o premisă falsă, anume aceea că vechimea în muncă, ce se acordă salariaţilor conform art. 16 alin. (3) din Codul muncii şi de care beneficiază şi preşedinţii şi vicepreşedinţii consiliilor judeţene, se confundă cu dreptul la sporul pentru vechimea în muncă. Or, potrivit prevederilor din Codul muncii mai sus amintite, vechimea în muncă reprezintă perioada în care o persoană a prestat munca în temeiul unui contract individual de muncă. De asemenea, atât Codul muncii, cât şi alte legi stabilesc şi alte perioade ce sunt luate în calcul la stabilirea vechimii în muncă.

Deţinerea unei anumite vechimi în muncă deschide posibilitatea obţinerii anumitor drepturi specifice raporturilor de muncă, aşa cum este dreptul de a ocupa anumite funcţii ori dreptul de a fi avansat. De asemenea, vechimea în muncă, acordată potrivit dispoziţiilor legale, este avută în vedere şi la acordarea unor drepturi băneşti, aşa cum este sporul pentru vechimea în muncă. Cele două noţiuni, însă, nu se confundă.

În ceea ce priveşte faptul că anumite categorii de salariaţi beneficiază de sporul de vechime în muncă, în timp ce pentru alte categorii socio-profesionale un asemenea spor nu este acordat, Curtea apreciază că sunt relevante cele statuate prin Decizia nr. 108 din 14 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 8 martie 2006, în care s-a arătat că "sporurile, premiile şi alte stimulente, acordate demnitarilor şi altor salariaţi prin acte normative, reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate şi garantate de Constituţie. Diferenţierea indemnizaţiilor şi a salariilor de bază pentru demnitari şi alţi salariaţi din sectorul bugetar este opţiunea liberă a legiuitorului, ţinând seama de importanţa şi complexitatea diferitelor funcţii. Legiuitorul este în drept, totodată, să instituie anumite sporuri la indemnizaţiile şi salariile de bază, premii periodice şi alte stimulente, pe care le poate diferenţia în funcţie de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula".

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 101 alin. (4) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, excepţie ridicată de Constantin Simirad, Constantin Adăscăliţei şi Victor Chirilă în Dosarul nr. 7.168/99/2008 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 iunie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea