Decizia nr. 581 din 14 iulie 2020

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi.

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, excepție ridicată de Sergiu Bulat în Dosarul nr. 3.104/110/2017* al Tribunalului Bacău - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 883D/2018.2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, arată că prevederile criticate, potrivit cărora indemnizația de instalare se acordă doar judecătorilor și procurorilor stagiari, nu contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 privind egalitatea în fața legii, deoarece situațiile juridice invocate de autorul excepției de neconstituționalitate nu sunt identice.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.Prin Încheierea din 2 mai 2018, pronunțată în Dosarul nr. 3.104/110/2017*, Tribunalul Bacău - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 26 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de reclamantul Sergiu Bulat - procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău - în cadrul soluționării unui litigiu de muncă având ca obiect plata indemnizației de instalare.

5.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile criticate din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 contravin prevederilor art. 16 din Constituție, deoarece instituie un tratament juridic diferențiat aplicabil unor situații juridice asemănătoare, fără a avea o justificare obiectivă și rezonabilă. Astfel, interpretarea dată art. 26 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 prin care se înțelege că acest drept este acordat doar judecătorilor și procurorilor stagiari, fiind excluși judecătorii și procurorii care au promovat examenul de capacitate, adică cei definitivi, încalcă principiul egalității în drepturi. Se mai arată că practica unor ordonatori terțiari de credite din țară (Tribunalul București sau Tribunalul Timișoara) a fost aceea de a acorda indemnizația de instalare judecătorilor sau procurorilor definitivi, însă practica Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău este aceea de a nu recunoaște acest drept. Or, nu există nicio justificare obiectivă și rezonabilă pentru faptul că unii ordonatori de credite recunosc acest drept și alții nu.

6.Tribunalul Bacău - Secția I civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite. Astfel, art. 26 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 se aplică tuturor persoanelor aflate în aceeași situație, respectiv „tuturor absolvenților, la încadrarea în funcțiile de judecători și procurori, adică judecătorilor stagiari“. Acest text de lege face referire doar la absolvenți, adică la judecătorii care au absolvit Institutul Național al Magistraturii (judecătorii stagiari), instituind, în opinia instanței, un ajutor material pentru începerea activității, astfel că, raportat la rațiunea pentru care el se acordă, nu are un caracter discriminatoriu față de judecătorii sau procurorii care au absolvit examenul de capacitate.

7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

9.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 26 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 7 aprilie 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările și completările ulterioare, având următorul conținut: „Absolvenții, la încadrarea ca judecători, procurori sau personal asimilat acestora, imediat după terminarea studiilor superioare juridice sau, după caz, a Institutului Național al Magistraturii, în unități din altă localitate decât cea de domiciliu, beneficiază de o indemnizație de instalare egală cu indemnizația de încadrare brută lunară corespunzătoare funcției în care sunt încadrați.“11. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile criticate contravin dispozițiilor art. 16 din Constituție privind egalitatea în drepturi.

12.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că textul criticat din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 instituie un beneficiu pentru absolvenți, la încadrarea ca judecători, procurori sau personal asimilat acestora, imediat după terminarea studiilor superioare juridice sau, după caz, a Institutului Național al Magistraturii, în unități din altă localitate decât cea de domiciliu, acest beneficiu constând în acordarea unei indemnizații de instalare egală cu indemnizația de încadrare brută lunară corespunzătoare funcției în care sunt încadrați. Aceasta reprezintă un beneficiu legal care se acordă absolvenților la încadrarea pe post, în considerarea calității și situației lor speciale la început de carieră. Autorul excepției este nemulțumit de faptul că indemnizația de instalare nu se acordă și judecătorilor sau procurorilor care au promovat examenul de capacitate, adică celor definitivi.

13.Referitor la încălcarea dispozițiilor art. 16 din Constituție, Curtea reține că, în jurisprudența sa, a constatat că principiul egalității în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite (Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). De asemenea, potrivit jurisprudenței constante a Curții Constituționale, situațiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere în esență pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar această deosebire de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv și rațional (a se vedea în acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 366 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 2 septembrie 2014). Curtea a mai reținut că sintagma „fără privilegii și fără discriminări“ din cuprinsul art. 16 alin. (1) din Constituție privește două ipoteze normative distincte, iar incidența uneia sau alteia dintre acestea implică, în mod necesar, sancțiuni de drept constituțional diferite (a se vedea Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 9 februarie 2015). Astfel, nesocotirea principiului egalității în drepturi are drept consecință neconstituționalitatea privilegiului sau a discriminării care a determinat, din punct de vedere normativ, încălcarea acestuia; discriminarea se bazează pe noțiunea de excludere de la un drept, iar remediul constituțional specific, în cazul constatării neconstituționalității discriminării, îl reprezintă acordarea sau accesul la beneficiul dreptului. În schimb, privilegiul se definește ca un avantaj sau favoare nejustificat/ nejustificată acordat/acordată unei persoane/categorii de persoane; în acest caz, neconstituționalitatea privilegiului nu echivalează cu acordarea beneficiului acestuia tuturor persoanelor/categoriilor de persoane, ci cu eliminarea sa, respectiv cu eliminarea privilegiului nejustificat acordat.

14.Aplicând aceste considerente de principiu la conținutul normativ al dispozițiilor criticate în cauză, Curtea reține că acestea reglementează un drept al absolvenților, acordat la încadrarea ca judecători, procurori sau personal asimilat acestora, imediat după terminarea studiilor superioare juridice sau, după caz, a Institutului Național al Magistraturii, în unități din altă localitate decât cea de domiciliu, și anume dreptul la o indemnizație de instalare. Textul de lege criticat a fost instituit ca un beneficiu legal care se acordă absolvenților la încadrarea pe post, în considerarea calității și situației lor speciale la început de carieră, fără a se putea aprecia că acesta conține discriminări față de judecătorii sau procurorii definitivi. Având în vedere scopul urmărit de legiuitor, în reglementarea unui astfel de beneficiu, legiuitorul este liber să prevadă căror categorii de persoane li se aplică, fără ca prin aceasta să se considere că instituie discriminări între beneficiarii normei și cei care nu beneficiază de aceasta.

15.Referitor la critica autorului excepției de neconstituționalitate privind practica neunitară a ordonatorilor terțiari de credite în ceea ce privește acordarea indemnizației de instalare, Curtea constată că această critică nu poate fi primită, deoarece vizează chestiuni de interpretare și aplicare a legii la cazuri concrete deduse judecății instanțelor judecătorești. Or, Curtea se poate pronunța numai asupra conformității unui text de lege cu prevederile și principiile Constituției, iar nu asupra interpretării și aplicării legii, care reprezintă atribuții ale instanțelor judecătorești.

16.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Sergiu Bulat în Dosarul nr. 3.104/110/2017* al Tribunalului Bacău - Secția I civilă și constată că dispozițiile art. 26 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bacău - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 14 iulie 2020.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean