Decizie nr. 1.212 din 24 septembrie 2009

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Gabriela Ciutacu în Dosarul nr. 31.234/3/2008 (426/2009) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei, personal şi asistat de apărătorul ales, doamna Bianca Udrea din cadrul Baroului Bucureşti, cu delegaţie la dosar. Se constată lipsa celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Apărătorul ales al autorului excepţiei pune concluzii de admitere a acesteia, sens în care reafirmă argumentele inserate în notele scrise.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 30 martie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 31.234/3/2008 (426/2009), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Gabriela Ciutacu în dosarul de mai sus.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16, art. 20, art. 21, art. 24, art. 44, art. 53, art. 135 şi art. 136, deoarece textul nu prevede o cale de atac în ipoteza în care comunicarea se face după expirarea termenului de 20 de zile.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală Plângerea în faţa judecătorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, care au următorul conţinut:

În cazul în care prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori procurorul ierarhic superior nu a soluţionat plângerea în termenul prevăzut în art. 277, termenul prevăzut în alin. 1 curge de la data expirării termenului iniţial de 20 de zile.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional, prin raportare la critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 232 din 20 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 20 aprilie 2007, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate, arătând că prevederile legale criticate se aplică fără privilegii ori discriminări tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei legal criticate şi nu sunt de natură a afecta în vreun fel exerciţiul vreunui drept ori al unei libertăţi.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să justifice schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziei mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

De altfel, Curtea constată că accesul la justiţie al persoanelor nemulţumite de soluţiile date de procuror în faza de urmărire penală a procesului penal este asigurat, părţile având posibilitatea să îşi apere drepturile şi interesele în cursul judecăţii prin mijloacele prevăzute de lege şi cu respectarea tuturor garanţiilor procesuale. Astfel, prevederile art. 278^1 din Codul de procedură penală sunt menite tocmai să asigure accesul la justiţie în cauzele în care parchetul a emis acte de netrimitere în judecată, iar pe de altă parte, în plângerea formulată împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului nu se judecă însăşi cauza, ci doar temeinicia şi legalitatea soluţiilor pronunţate de procuror (şi nicidecum temeinicia şi legalitatea actelor prin care procurorul ierarhic superior a soluţionat ori nu plângerea), pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a eventualelor probe scrise, înfăţişate instanţei de părţile în proces.

În limitele obiectului acestor categorii de cauze, părţile, depunând un minim de diligenţă pentru prezervarea dreptului conferit de textul legal criticat, se pot plânge împotriva ordonanţei sau rezoluţiei de netrimitere în judecată, având, iată, posibilitatea să demonstreze atât caracterul incomplet al urmăririi penale, cât şi aprecierea eronată a probelor pe care s-a întemeiat soluţia emisă de procuror.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Gabriela Ciutacu în Dosarul nr. 31.234/3/2008 (426/2009) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 septembrie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru