Codul de etică
Codul deontologic nr. 1 din 14 decembrie 2007
al profesiei de asistent social
- Emitent
- Colegiul Național al Asistenților Sociali
- Publicat în
- Monitorul Oficial nr. 173 din 6 martie 2008
Textul actului · 49 de articole
100%
al profesiei de asistent social
În temeiul dispoziţiilor art. 27 lit. a) din Legea nr. 466/2004 privind Statutul asistentului social şi ale art. 7 alin. (2) lit. g) din Regulamentul de organizare şi funcţionare al Colegiului Naţional al Asistenţilor Sociali,
Consiliul naţional al Colegiului Naţional al Asistenţilor Sociali a adoptat prezentul cod deontologic al profesiei de asistent social.
(1)Codul deontologic al profesiei de asistent social, denumit în continuare cod, stabileşte normele obligatorii de conduită profesională a asistenţilor sociali, respectiv a membrilor Colegiului Naţional al Asistenţilor Sociali din România, denumit în continuare Colegiu.
(2)Codul are ca scop reglementarea principiilor şi regulilor de conduită a asistenţilor sociali pentru a preveni apariţia unor situaţii care ar putea afecta reputaţia şi buna practică a acestora, dezvoltarea şi consolidarea Colegiului, precum şi imaginea corpului profesional al asistenţilor sociali în general.
Codul reglementează relaţiile profesionale ale asistenţilor sociali şi stabileşte standardele de conduită a acestora în relaţiile cu beneficiarii, membrii corpului profesional, precum şi cu alte categorii de profesionişti.
(1)Respectarea întocmai a prevederilor prezentului cod constituie o obligaţie profesională pentru fiecare asistent social.
(2)Desfăşurarea activităţilor de asistenţă socială se va realiza numai în condiţiile prezentului cod şi ale legislaţiei în vigoare.
(1)Colegiul poate acţiona pentru tragerea la răspundere disciplinară a asistenţilor sociali care încalcă normele imperative privind cadrul legal al exercitării profesiei de asistent social, precum şi pentru tragerea la răspundere penală, civilă, administrativă sau de altă natură, după caz.
(2)Colegiul poate sesiza organele în drept cu privire la practicarea profesiei de asistent social de către o persoană care nu a obţinut titlul profesional de asistent social, în condiţiile legii.
Asistentul social are obligaţia de a-şi exercită profesia potrivit prevederilor legale în vigoare privind exercitarea profesiei de asistent social, precum şi ale normelor profesionale specifice din domeniul asistenţei sociale.
Asistentul social este obligat să promoveze şi să respecte valorile profesiei, metodologia exercitării profesiei, precum şi ghidurile de bună practică în domeniu, aprobate de Colegiu, asigurând în acest mod realizarea calităţii actului profesional.
Asistentul social trebuie să îşi îmbogăţească permanent cunoştinţele profesionale şi să caute în mod consecvent să îşi ridice standardele de calitate ale exercitării profesiei, precum şi în domeniul cercetării, semnalând autorităţii profesionale practicile ilicite în domeniu, precum şi pe cele care încalcă dispoziţiile prezentului cod.
(1)Asistentul social îşi desfăşoară activitatea pe baza principiului independenţei profesionale, care îi conferă dreptul de iniţiativă şi decizie în exercitarea actului profesional, cu asumarea deplină a răspunderii pentru calitatea acestuia.
(2)Independenţa asistentului social nu poate prejudicia în niciun fel interesele beneficiarului serviciului profesional.
Asistentul social pledează pentru condiţii de viaţă care să conducă la satisfacerea nevoilor umane de bază şi promovează valorile sociale, economice, politice şi culturale, compatibile cu principiile justiţiei sociale.
Asistentul social este obligat să îşi exercite profesiunea cu responsabilitate, în conformitate cu competenţele corespunzătoare treptelor de competenţă profesională dobândite, prevăzute în anexa nr. 1, care face parte integrantă din prezentul cod.
Actul profesional al asistentului social se exercită în mod obligatoriu olograf, cu precizarea numelui, prenumelui şi codului alocat din Registrul Naţional al Asistenţilor Sociali, Partea I, precum şi prin aplicarea parafei profesionale individuale.
Asistentul social prestează numai categoriile de servicii de asistenţă socială specifice tipului de intervenţie şi beneficiarului serviciilor, potrivit ghidurilor de bună practică în domeniul asistenţei sociale, precum şi normelor metodologice privind exercitarea profesiei de asistent social, aprobate de Colegiu, în condiţiile legii.
Pentru serviciile de asistenţă socială prestate în relaţiile contractuale stabilite cu beneficiarul acestora, asistentul social, indiferent de forma de exercitare a profesiei, beneficiază de un salariu sau onorariu negociat în mod liber cu beneficiarii serviciilor prestate sau cu furnizorii de servicii de asistenţă socială ori cu altă entitate angajatoare în cadrul cărora activează, după caz.
(1)Asistentul social are următoarele responsabilităţi sociale:
a)să pledeze pentru îmbunătăţirea condiţiilor sociale în vederea satisfacerii nevoilor umane de bază şi promovării justiţiei sociale;
b)să acţioneze pentru a facilita accesul la servicii specifice şi posibilitatea de a alege pentru persoanele vulnerabile, dezavantajate sau aflate în dificultate;
c)să promoveze condiţiile care încurajează respectarea diversităţii sociale şi culturale;
d)să promoveze politicile şi practicile care încurajează conştientizarea şi respectarea diversităţii umane;
e)să faciliteze şi să informeze publicul în legătură cu participarea la viaţa comunitară şi schimbările sociale care intervin;
f)să asigure servicii profesionale în situaţii de urgenţă, în condiţiile legii şi ale normelor privind exercitarea profesiei de asistent social;
g)să recunoască importanţa fundamentală a relaţiilor interumane şi să le promoveze în practica profesională, încurajând relaţiile dintre persoane cu scopul de a promova, reface, menţine şi/sau îmbunătăţi calitatea vieţii;
h)să se asigure de respectarea drepturilor fundamentale ale omului şi de aplicarea legislaţiei internaţionale la care România a aderat.
(2)Asistentul social tratează toate cazurile date spre asistare, în funcţie de concluziile evaluării riscului, nevoilor şi resurselor.
(3)Asistentul social va trata cu prioritate cazurile minorilor aflaţi în dificultate, fiind activat în mod automat principiul interesului superior al acestora, în condiţiile Convenţiei ONU cu privire la drepturile copilului, în acest sens având obligaţia de a se autosesiza.
(4)Asistenţii sociali vor avea în vedere întotdeauna că propriul lor comportament reprezintă un model pentru membrii comunităţii, acţionând în consecinţă.
Asistentul social contribuie la promovarea profesiei de asistent social, precum şi la susţinerea spiritului de breaslă.
În vederea asigurării standardelor de integritate profesională, asistentul social este obligat:
a)să promoveze şi să menţină standardele de calitate în practica profesională;
b)să promoveze şi să dezvolte valorile şi etica profesională, baza de cunoştinţe şi misiunea profesiei de asistent social;
c)să protejeze integritatea profesională a asistenţilor sociali prin conferinţe, studii, cercetare, analiză, activităţi de predare, consultanţă, expuneri în cadrul comunităţilor, prin participarea activă în cadrul organizaţiei profesionale, precum şi prin alte acţiuni de eficientizare a activităţii profesionale.
În spiritul promovării demnităţii profesiei, asistentul social se va preocupa permanent ca partenerii, asociaţii şi/sau angajaţii săi să nu lezeze drepturile persoanelor cu care interacţionează în actul profesional, să nu diminueze încrederea publică în profesionalismul, onestitatea şi responsabilitatea membrilor Colegiului, precum şi pentru a preveni şi elimina practicarea ilegală a profesiei de asistent social, sesizând în acest sens Colegiul.
(1)Relaţiile asistentului social cu beneficiarii serviciilor sale profesionale se bazează pe onestitate şi confidenţialitate, asistentul social având obligaţia de a informa beneficiarii asupra problemelor specifice şi cheltuielilor probabile pe care le implică prestarea serviciilor de asistenţă socială.
(2)Asistentul social are obligaţia de a informa beneficiarul - persoană fizică sau persoană juridică - în timp util asupra oricăror modificări intervenite în legătură cu prestaţia sa, care ar putea influenţa calitatea, costurile sau termenele de prestare a serviciilor.
(3)Asistentul social întreprinde toate măsurile care să îi permită întreruperea, la nevoie, a relaţiilor contractuale cu acei beneficiari sau cu acei angajatori care, prin cerinţele sau atitudinea lor pe parcursul desfăşurării activităţilor contractate, generează situaţii incompatibile.
(1)Respectarea principiului autodeterminării obligă asistentul social să nu decidă în numele beneficiarului.
(2)Asistentul social sprijină beneficiarii pentru identificarea şi dezvoltarea resurselor în vederea alegerii celei mai bune opţiuni şi acordă toată atenţia necesară intereselor celorlalte părţi implicate în activitatea de asistenţă socială.
(3)Asistentul social poate limita drepturile beneficiarilor la autodeterminare atunci când acesta consideră că acţiunile prezente şi/sau viitoare ale beneficiarilor prezintă un risc pentru ei înşişi şi/sau pentru alte persoane.
(1)Asistentul social va furniza serviciile de asistenţă socială beneficiarilor numai în contextul unei relaţii profesionale contractuale şi al consimţământului informat al beneficiarului, după caz.
(2)În cazul în care beneficiarii serviciilor de asistenţă socială nu au capacitatea de a-şi exprima în scris consimţământul sau de a contracta, asistentul social trebuie să protejeze interesele beneficiarului serviciului său, urmărind obţinerea consimţământului scris al reprezentantului legal al acestuia, după caz.
(1)Asistentul social utilizează un limbaj clar şi adecvat pentru a informa beneficiarii serviciilor de asistenţă socială despre scopul, riscurile şi limitele serviciilor, costurile legate de serviciul respectiv, alternativele existente, dreptul beneficiarilor de a refuza sau de a rezilia relaţiile contractuale stabilite, precum şi despre perioada pentru care sunt încheiate raporturile contractuale de asistenţă socială.
(2)În situaţiile în care beneficiarul serviciilor de asistenţă socială nu înţelege sau are dificultăţi în a înţelege limbajul utilizat în practică, asistentul social trebuie să se asigure că acesta a înţeles condiţiile prezentate, în acest sens asigurând beneficiarului o explicaţie detaliată, direct sau prin intermediul unui translator/interpret, după caz.
Asistentul social informează beneficiarii serviciilor de asistenţă socială cu privire la limitele şi riscurile furnizării de servicii prin intermediul tehnicii de calcul şi de comunicare moderne, solicitând acordul scris al acestora pentru orice înregistrare audio şi video, precum şi pentru prezenţa unei terţe persoane, în calitate de observator sau supervizor.
Pentru a asigura o intervenţie competentă, asistentul social are dreptul şi obligaţia de a asigura şi de a utiliza servicii şi tehnici specializate de intervenţie, în condiţiile respectării obligaţiei de formare profesională continuă, potrivit legii.
(1)Asistentul social prestează serviciile profesionale în concordanţă cu specificul cultural al beneficiarilor, adaptându-se diversităţii culturale prin cunoaşterea, înţelegerea, acceptarea şi valorizarea modelelor culturale existente.
(2)Asistentul social trebuie să deţină cunoştinţe de bază despre mediul cultural şi caracteristicile grupului sau comunităţii din care fac parte beneficiarii serviciilor de asistenţă socială.
(3)Formarea profesională a asistentului social îi permite acestuia înţelegerea diversităţii sociale şi culturale privind etnia, religia, sexul şi/sau orientarea sexuală, vârsta, statutul marital, convingerile politice şi religioase sau dizabilităţile mentale ori fizice ale beneficiarului.
(1)Asistentul social evită conflictele de interese în exercitarea profesiei şi promovează o abordare imparţială a situaţiilor profesionale.
(2)Asistentul social informează beneficiarul despre posibilele conflicte de interese şi intervine, după caz, în prevenirea sau rezolvarea acestora.
(3)În anumite cazuri, protejarea beneficiarului poate conduce la încheierea relaţiei profesionale şi orientarea clientului către un alt profesionist sau către un alt serviciu care să corespundă nevoii acestuia.
(4)Asistentul social nu foloseşte relaţia profesională cu beneficiarul serviciilor sale profesionale pentru obţinerea de avantaje sau alte beneficii de orice natură în interes personal.
(5)Asistentul social este obligat să atenueze sau să prevină conflictele de interese existente sau posibile.
(1)Asistentul social se bazează în activitatea profesională pe principiile respectării şi apărării intimităţii beneficiarului, confidenţialităţii acestuia, precum şi pe principiul utilizării responsabile a informaţiilor obţinute în timpul exercitării profesiei sau în legătură cu aceasta.
(2)Asistentul social nu poate solicita informaţii despre viaţa privată a beneficiarului serviciilor sale, decât în cazul în care acestea sunt relevante pentru intervenţie, asistentul social având obligaţia păstrării confidenţialităţii în privinţa acestora.
(3)În anumite situaţii, asistentul social poate dezvălui informaţii confidenţiale, cu acordul beneficiarilor sau ai reprezentanţilor legali ai acestora, după caz.
(4)Asistenţii sociali pot dezvălui informaţii confidenţiale fără acordul beneficiarilor, în condiţiile legii şi ale actelor normative adoptate în vederea executării acesteia sau atunci când nedezvăluirea acestora ar pune în pericol viaţa, integritatea fizică a beneficiarilor sau a altor persoane.
(5)Asistentul social informează beneficiarii serviciilor de asistenţă socială despre încălcarea confidenţialităţii informaţiilor pe care le deţin în legătură cu aceştia, motivaţia avută în vedere, precum şi despre posibilele consecinţe, în condiţiile legii.
(6)Asistentul social trebuie să păstreze confidenţialitatea asupra identităţii beneficiarilor, atunci când acesta prezintă informaţii în mass-media, în condiţiile legii.
În cazul în care autorităţile publice competente solicită, pe cale legală, informaţii despre un anumit caz sau atunci când sunt puse în pericol interesele legitime, viaţa ori integritatea beneficiarilor, asistentul social poate dezvălui informaţiile cerute, în condiţiile legii.
(1)Accesul la documentele beneficiarilor şi transferul acestora se realizează astfel încât să se asigure protecţia deplină a informaţiilor confidenţiale conţinute.
(2)Accesul la documentele beneficiarilor este permis profesioniştilor care lucrează în echipa pluridisciplinară, supervizorilor sau coordonatorilor activităţii profesionale de asistenţă socială, precum şi altor persoane autorizate în condiţiile legii.
(3)La cerere, beneficiarii au acces la informaţii din propriile dosare, în măsura în care asistentul social apreciază că acestea servesc intereselor lor şi nu prejudiciază alte persoane.
(4)La încheierea serviciilor, asistentul social are responsabilitatea de a arhiva dosarele clienţilor pentru a asigura accesul la informaţie în viitor şi protecţia informaţiilor confidenţiale.
(1)Contactele fizice între asistenţii sociali şi beneficiarii serviciilor de asistenţă socială trebuie evitate în cazul în care se constată că acest lucru îi prejudiciază în vreun fel pe aceştia.
(2)Asistentul social care se angajează în contacte fizice cu beneficiarii trebuie să aibă responsabilitatea de a stabili limite adecvate diferenţelor culturale, în condiţiile legii.
(3)Asistentul social nu poate întreţine relaţii sexuale cu beneficiarii serviciilor de asistenţă socială sau cu rudele acestuia, pe toată durata prestării serviciilor profesionale către aceştia.
(4)Asistentul social nu manifestă faţă de beneficiarii actului său profesional comportamente verbale sau fizice de natură sexuală, menite a fi înţelese ca avansuri sexuale sau solicitări de favoruri sexuale.
Asistentul social foloseşte un limbaj adecvat şi respectuos faţă de client şi evită folosirea termenilor care pot aduce prejudicii persoanelor, grupurilor sau comunităţilor.
(1)Asistentul social va asigura continuitatea serviciilor în cazul în care acestea sunt întrerupte de factori cum ar fi: transferul, boala, indisponibilitatea temporară etc.
(2)Asistentul social poate finaliza relaţia profesională cu beneficiarii, precum şi serviciile oferite acestora atunci când acestea nu mai răspund nevoilor şi intereselor acestora.
(3)Asistentul social se asigură că finalizarea relaţiei profesionale cu beneficiarii şi a serviciilor oferite este un proces planificat, asupra căruia beneficiarii deţin toate informaţiile necesare.
(1)Relaţiile dintre asistenţii sociali se bazează întotdeauna, indiferent de interesele personale sau ale persoanelor pe care le asistă, pe respect profesional reciproc.
(2)Asistentul social îşi construieşte reputaţia profesională numai pe baza competenţei sale profesionale, fără a folosi mijloace de reclamă sau alte mijloace comerciale, altele decât cele prevăzute de lege.
(1)Concurenţa profesională între asistenţii sociali se bazează numai pe competenţa şi calitatea serviciilor profesionale oferite beneficiarilor.
(2)Sunt interzise şi sunt considerate acte de concurenţă profesională neloială următoarele acţiuni:
a)tentativa sau acţiunea de denigrare sau de discreditare a asistenţilor sociali în scopul atragerii beneficiarilor de servicii de asistenţă socială;
b)practicarea profesiei sub standardele de calitate stabilite prin ghidurile de bună practică în domeniu sau prin normele privind exercitarea profesiei de asistent social, precum şi prin stabilirea unor onorarii derizorii având ca scop atragerea beneficiarilor serviciilor de asistenţă socială;
c)utilizarea unor mijloace de presiune sau a funcţiei deţinute în vederea atragerii beneficiarilor serviciilor psihologice sau în alt scop personal;
d)utilizarea oricăror informaţii de specialitate nepublicate sau neoficiale, la care asistentul social a avut acces pe diferite căi, în scopul obţinerii de avantaje personale.
(1)Orice litigiu între asistenţi sociali cu privire la exercitarea profesiunii de asistent social trebuie comunicat imediat pentru conciliere Colegiului.
(2)Comisia de deontologie profesională are competenţa analizării situaţiei de litigiu create, precum şi desfăşurării tuturor actelor necesare concilierii, înainte de sesizarea altor instanţe.
Asistentul social, salariat sau membru al unor comisii sau organisme de specialitate ale unor instituţii publice, nu va divulga şi nu va folosi în scopul obţinerii de avantaje materiale personale, familiale sau de grup informaţii de specialitate care nu au fost făcute publice.
Asistentul social, salariat sau membru al unor comisii ori organisme publice sau tehnice de analiză ori decizie, nu se poate pronunţa asupra unor acte sau documentaţii la a căror realizare este implicat personal.
Asistentul social nu va oferi avantaje materiale sau de orice altă natură unui funcţionar public, cu intenţia de a influenţa o decizie de care este interesat.
Asistentul social care îşi desfăşoară activitatea în cadrul unei instituţii a administraţiei publice, în învăţământ sau participă în diverse foruri decizionale ori de jurizare nu va accepta avantaje materiale sau de orice natură oferite pentru a influenţa decizia sa.
(1)Încălcarea de către asistenţii sociali a dispoziţiilor prevăzute în prezentul cod constituie abatere disciplinară.
(2)În urma realizării cercetării disciplinare, Comisia de deontologie profesională şi organele de conducere ale Colegiului, după caz, apreciază gravitatea fiecărui caz de încălcare a dispoziţiilor prezentului cod.
(3)Sancţiunile disciplinare aplicabile asistenţilor sociali sunt prevăzute în art. 20 alin. (2) lit. a)-d) din Regulamentul de organizare şi funcţionare al Colegiului Naţional al Asistenţilor Sociali.
(1)De la data adoptării prezentului cod se abrogă orice altă dispoziţie contrară, în condiţiile legii.
(2)De la data adoptării prezentului cod autorităţile publice, alte persoane juridice sau entităţi specializate care au încadraţi asistenţi sociali vor aduce la cunoştinţa acestora prevederile prezentului cod.
(3)Prezentul cod a fost adoptat în executarea Legii nr. 466/2004 privind Statutul asistentului social, pentru detalierea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor legale privind deontologia profesiei de asistent social.
Punerea în aplicare a prezentului cod se realizează sub aspect procedural potrivit dispoziţiilor procedurale prevăzute în anexa nr. 2, care face parte integrantă din prezentul cod.
Prezentul cod se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Preşedintele Colegiului Naţional
al Asistenţilor Sociali din România,
Florian Valeriu Sălăjeanu
Bucureşti, 14 decembrie 2007.
Nr. 1.
TREPTELE DE COMPETENŢĂ PROFESIONALĂ
ale profesiei de asistent social
În conformitate cu dispoziţiile art. 25 alin. (1) din Legea nr. 466/2004 privind Statutul asistentului social şi ale actelor cu caracter normativ aprobate de către Colegiul Naţional al Asistenţilor Sociali în aplicarea unitară şi detalierea dispoziţiilor legii, pentru punerea în executare a acesteia, treptele de competenţă profesională sunt:
a)asistent social debutant;
b)asistent social practicant;
c)asistent social specialist;
d)asistent social principal.Anexa 2
DISPOZIŢII PROCEDURALE
(1)Procedura răspunderii disciplinare şi deontologice a asistentului social are la bază prevederile Legii nr. 466/2004 privind Statutul asistentului social, denumită în continuare lege, şi ale art. 20 şi 21 din Regulamentul de organizare şi funcţionare al Colegiului Naţional al Asistenţilor Sociali.
(2)Plângerile şi reclamaţiile privind încălcarea Codului deontologic al profesiei de asistent social, precum şi a dispoziţiilor legale privind exercitarea profesiei de asistent social vor fi adresate preşedintelui Colegiului Naţional al Asistenţilor Sociali, denumit în continuare Colegiu, care va lua măsurile necesare în vederea începerii cercetării disciplinare.
(3)Cercetarea disciplinară este o cercetare profesională realizată în scopul analizării şi soluţionării actelor de sesizare privind încălcarea de către asistenţii sociali a normelor deontologice ale profesiei, precum şi a altor aspecte privind condiţiile prestării serviciilor de asistenţă socială.
Responsabilitatea analizării pe fond a sesizărilor primite aparţine Comisiei de deontologie profesională a Colegiului.
(1)După înregistrarea sesizării, în termen de maximum 15 zile de la data primirii sesizării, preşedintele Colegiului convoacă prin decizie Comisia de deontologie profesională a Colegiului, pentru analizarea şi soluţionarea actului de sesizare înregistrat, fixând data şi locul şedinţei.
(2)La data stabilită prin convocator, Comisia de deontologie profesională analizează actul de sesizare primit şi în funcţie de conţinutul acesteia propune Biroului executiv soluţionarea acesteia sau punerea în mişcare a procedurii cercetării disciplinare prealabile.
(1)Procedura cercetării disciplinare prealabile urmăreşte obţinerea tuturor datelor necesare în vederea soluţionării pertinente a sesizării primite.
(2)Comisia de deontologie profesională poate convoca şi audia persoanele care au legătură cu faptele sesizate, poate adresa cereri către autorităţile responsabile sau poate solicita avizul celorlalte comisii operative ale Biroului executiv.
(3)Comisia de deontologie profesională poate solicita avizul consilierului juridic, în legătură cu interpretarea şi aplicarea actelor normative incidente în cauză.
(4)Comisia de deontologie profesională poate hotărî deplasarea unei comisii de control profesional constituite din asistenţi sociali principali, în vederea cercetării faptelor care au fost deduse judecăţii.
(1)Cercetarea disciplinară prealabilă nu poate depăşi în niciun caz 15 zile de la data stabilirii primei şedinţe a Comisiei de deontologie profesională.
(2)Cercetarea disciplinară prealabilă va conţine în mod obligatoriu audierea asistentului social sau a asistenţilor sociali care formează obiectul sesizării.
(3)În cazul existenţei unor motive întemeiate pentru care nu este posibilă audierea asistenţilor sociali care formează obiectul sesizării, Comisia de deontologie profesională va solicita acestora un punct de vedere asupra faptelor sesizate, în baza unui chestionar anteformulat de către membrii comisiei operative.
(4)Rezultatele obţinute în urma realizării cercetării disciplinare prealabile vor fi anexate la propunerea de soluţionare aprobată de către Comisia de deontologie profesională, ce va fi înaintată Biroului executiv, în vederea aprobării.
(1)Biroul executiv aprobă prin hotărâre propunerea de soluţionare a cazului sesizat şi dispune comunicarea hotărârii către reclamant, persoanele sancţionate şi autorităţile competente, după caz.
(2)În cazuri excepţionale, Biroul executiv poate mandata preşedintele Colegiului pentru aprobarea propunerii înaintate de către Comisia de deontologie profesională.
(3)În cazul în care anumite persoane sunt nemulţumite de soluţia dată prin hotărârea aprobată de Biroul executiv, acestea pot utiliza căile de atac prevăzute la art. 20 din Regulamentul de organizare şi funcţionare al Colegiului Naţional al Asistenţilor Sociali, în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii.
(4)Hotărârea Biroului executiv rămâne definitivă în cazul necontestării acesteia în termen de 15 zile de la comunicare, precum şi în cazul în care aceasta este confirmată de hotărârea Consiliului naţional, adoptată în condiţiile legii şi ale Regulamentului de organizare şi funcţionare al Colegiului Naţional al Asistenţilor Sociali.
Autorităţile publice sau alte persoane juridice care au încadraţi asistenţi sociali vor sesiza Colegiului orice faptă a acestora prin care sunt încălcate dispoziţiile Codului deontologic al profesiei de asistent social, precum şi alte dispoziţii obligatorii în exercitarea profesiei de asistent social.
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.