Convenţia europeană revizuită din 4 martie 2009

Notă *) Traducere

Strasbourg, 27 noiembrie 2008

Preambul

Statele membre ale Consiliului Europei şi celelalte semnatare ale prezentei convenţii,

având în vedere că scopul Consiliului Europei este de a realiza o uniune mai strânsă între membrii săi în vederea salvgardării şi promovării idealurilor şi a principiilor care reprezintă patrimoniul lor comun,

având în vedere că, deşi instituţia adopţiei copiilor se regăseşte în legislaţia tuturor statelor membre ale Consiliului Europei, există încă în aceste ţări opinii divergente asupra principiilor care ar trebui să guverneze adopţia, precum şi deosebiri în privinţa procedurii de adopţie şi a efectelor juridice ale adopţiei,

luând în considerare Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, din 20 noiembrie 1989, în special articolul 21 din aceasta,

luând în considerare Convenţia de la Haga din 29 mai 1993 asupra protecţiei copiilor şi cooperării în materia adopţiei internaţionale,

luând act de Recomandarea 1443 (2000) a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei intitulată "Pentru respectarea drepturilor copilului în adopţia internaţională" şi de Cartea Albă a Consiliului Europei cu privire la principiile referitoare la stabilirea şi consecinţele juridice ale filiaţiei,

recunoscând că anumite dispoziţii ale Convenţiei europene în materia adopţiei de copii din 1967 (STE nr. 58) sunt depăşite şi contrare jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului şi că implicarea copiilor în procedurile familiale care îi privesc a fost îmbunătăţită prin Convenţia europeană privind exercitarea drepturilor copiilor din 25 ianuarie 1996 (STE nr. 160) şi prin jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului,

considerând că acceptarea principiilor şi a practicilor comune revizuite în ceea ce priveşte adopţia copiilor, care iau în considerare evoluţiile intervenite în acest domeniu în cursul ultimelor decenii, ar contribui la reducerea dificultăţilor cauzate de diferenţele existente între legislaţiile naţionale şi, în acelaşi timp, la promovarea intereselor copiilor adoptaţi,

Fiind convinşi de necesitatea unui instrument internaţional revizuit al Consiliului Europei privind adopţia copiilor care să asigure o completare eficientă pentru Convenţia de la Haga din 1993,

recunoscând că interesul superior al copilului trebuie să primeze întotdeauna faţă de orice altă consideraţie,

convin după cum urmează:

Titlul IDomeniul de aplicare a convenţiei şi punerea în aplicare a principiilor sale

Articolul 1Domeniul de aplicare a convenţiei

(1)Prezenta convenţie se aplică în cazul adopţiei unui copil care, în momentul în care adoptatorul solicită adopţia, nu a împlinit vârsta de 18 ani, nu este sau nu a fost căsătorit, nu are ori nu a intrat într-un parteneriat înregistrat şi nu a devenit major.

(2)Prezenta convenţie priveşte numai instituţia juridică a adopţiei care creează o legătură de filiaţie.

Articolul 2Punerea în aplicare a principiilor

Fiecare stat parte adoptă măsurile legislative sau de altă natură necesare pentru asigurarea conformităţii legislaţiei naţionale cu dispoziţiile prezentei convenţii şi notifică secretarului general al Consiliului Europei cu privire la măsurile adoptate în acest scop.

Titlul IIPrincipiile generale

Articolul 3Valabilitatea adopţiei

Adopţia este valabilă numai dacă este pronunţată de către o instanţă judecătorească sau de către o autoritate administrativă (denumită în continuare autoritatea competentă).

Articolul 4Încuviinţarea adopţiei

(1)Autoritatea competentă nu încuviinţează adopţia decât dacă şi-a format convingerea că adopţia este în interesul superior al copilului.

(2)În fiecare caz autoritatea competentă acordă o importanţă deosebită pentru ca adopţia să asigure copilului un mediu stabil şi armonios.

Articolul 5Consimţămintele la adopţie

(1)Sub rezerva alin. (2)-(5), adopţia nu este încuviinţată decât dacă cel puţin următoarele consimţăminte la adopţie au fost date şi nu au fost retrase:

a)consimţământul mamei şi al tatălui; ori dacă nu există nici tată, nici mamă care să poată consimţi, consimţământul oricărei persoane sau al oricărui organism abilitat să consimtă în locul părinţilor;

b)consimţământul copilului despre care se consideră, conform legislaţiei, că are un nivel suficient de înţelegere; se consideră că un copil are un nivel suficient de înţelegere atunci când a împlinit vârsta prevăzută de lege, dar care nu trebuie să depăşească 14 ani;

c)consimţământul soţului sau al partenerului înregistrat al adoptatorului.

(2)Persoanele al căror consimţământ este necesar în vederea adopţiei trebuie să primească consilierea necesară şi să fie informate corespunzător asupra consecinţelor consimţământului lor, în special cu privire la menţinerea sau încetarea, ca urmare a adopţiei, a relaţiei legale dintre copil şi familia de origine a acestuia. Consimţământul trebuie să fie dat în mod liber, în forma cerută de lege, şi trebuie să fie exprimat ori consemnat în scris.

(3)Autoritatea competentă nu poate renunţa la luarea consimţământului şi nici nu poate trece peste refuzul de a consimţi al uneia dintre persoanele sau organismele menţionate la alin. (1), decât pentru motive excepţionale stabilite prin legislaţie. Cu toate acestea, se poate renunţa la consimţământul unui copil care suferă de un handicap ce îl împiedică să îşi exprime consimţământul valabil.

(4)Dacă tatăl sau mama nu este titularul drepturilor părinteşti cu privire la copil ori cel puţin al dreptului de a consimţi la adopţie, legislaţia poate să prevadă că nu este necesar consimţimântul acestuia/acesteia.

(5)Consimţământul mamei la adopţia copilului său este valabil numai atunci când este dat după naştere, la expirarea termenului prevăzut de legislaţie, care nu trebuie să fie mai mic de 6 săptămâni sau, dacă un astfel de termen nu este stipulat, de la momentul la care, în opinia autorităţii competente, mama se va fi restabilit suficient ca urmare a naşterii.

(6)În sensul prezentei convenţii, se înţelege prin tată şi prin mamă persoanele care, în conformitate cu legislaţia, sunt părinţii copilului.

Articolul 6Consultarea copilului

În cazul în care, în temeiul art. 5 alin. (1) şi (3), consimţământul copilului nu este necesar, acesta este consultat, în măsura în care este posibil, iar opinia şi dorinţele sale sunt luate în considerare ţinându-se seama de gradul său de maturitate. Se poate renunţa la această consultare dacă este în mod vădit contrară interesului superior al copilului.

Articolul 7Condiţii pentru adopţie

(1)Legislaţia permite adopţia unui copil:

a)de către două persoane de sex diferit

(i)care sunt căsătorite una cu cealaltă, sau

(îi) atunci când există o astfel de instituţie, care au încheiat un parteneriat înregistrat;

b)de către o singură persoană.

(2)Statele au posibilitatea de a extinde domeniul de aplicare a prezentei convenţii la cuplurile formate din persoane de acelaşi sex care sunt căsătorite una cu cealaltă sau care au încheiat un parteneriat înregistrat. De asemenea, acestea au posibilitatea de a extinde domeniul de aplicare a prezentei convenţii la cuplurile formate din persoane de sexe diferite şi de acelaşi sex care trăiesc împreună într-o relaţie stabilă.

Articolul 8Posibilitatea unei noi adopţii

Legislaţia nu permite o nouă adopţie a unui copil care a fost deja adoptat, decât într-unul sau mai multe dintre următoarele cazuri:

a)atunci când copilul este adoptat de către soţul sau partenerul înregistrat al adoptatorului;

b)atunci când adoptatorul precedent a decedat;

c)atunci când adopţia precedentă a fost anulată;

d)atunci când adopţia precedentă a încetat sau încetează în acest mod;

e)atunci când noua adopţie este justificată de motive grave şi când legislaţia nu permite încetarea adopţiei precedente.

Articolul 9Vârsta minimă a adoptatorului

(1)Un copil poate fi adoptat numai dacă adoptatorul a atins vârsta minimă prevăzută de legislaţie în acest scop, această vârstă minimă neputând fi mai mică de 18 ani, nici mai mare de 30 de ani. Trebuie să existe o diferenţă de vârstă corespunzătoare între adoptator şi copil, respectându-se interesul superior al copilului, de preferat o diferenţă de cel puţin 16 ani.

(2)Cu toate acestea, legislaţia poate să prevadă posibilitatea de derogare de la condiţia vârstei minime sau de la diferenţa de vârstă, având în vedere interesul superior al copilului:

a)în cazul în care adoptatorul este soţul sau partenerul înregistrat al tatălui ori al mamei; sau b) în circumstanţe excepţionale.

Articolul 10Anchete prealabile

(1)Autoritatea competentă încuviinţează adopţia numai după ce au fost realizate anchetele corespunzătoare cu privire la adoptator, la copil şi la familia acestuia. Pe durata acestor anchete şi ulterior, datele pot fi colectate, procesate şi comunicate numai în conformitate cu reglementările privind confidenţialitatea profesională şi protecţia datelor cu caracter personal.

(2)Anchetele, în măsura corespunzătoare fiecărui caz în parte, se referă, pe cât posibil şi printre altele, la următoarele aspecte:

a)personalitatea, starea de sănătate şi mediul social al adoptatorului, situaţia familială a acestuia şi condiţiile de locuit, precum şi aptitudinea sa de creştere a unui copil;

b)motivele pentru care adoptatorul doreşte să adopte copilul;

c)motivele pentru care, atunci când numai unul dintre cei doi soţi sau parteneri înregistraţi doreşte să adopte copilul, celălalt soţ/partener nu se asociază la cerere;

d)potrivirea reciprocă dintre copil şi adoptator şi perioada pentru care copilul a fost încredinţat în grija sa;

e)personalitatea, starea de sănătate şi mediul social al copilului, precum şi, sub rezerva limitărilor legale, mediul familial şi statutul civil al acestuia;

f)originile etnice, religioase şi culturale ale adoptatorului şi ale copilului.

(3)Aceste anchete sunt încredinţate spre efectuare unei persoane sau unui organism recunoscut ori autorizat în acest scop prin legislaţie sau de către o autoritate competentă. Acestea sunt, în măsura în care este posibil, efectuate de către asistenţi sociali calificaţi în acest domeniu, ca rezultat al formării sau al experienţei acestora.

(4)Dispoziţiile acestui articol nu aduc atingere competenţei sau obligaţiei autorităţii competente de a obţine toate informaţiile ori probele care intră sau nu în domeniul de aplicare a acestor anchete şi pe care acesta le consideră ca fiind utile.

(5)Ancheta referitoare la aptitudinea de a adopta şi la eligibilitatea adoptatorului, la situaţia şi motivaţia persoanelor în cauză şi la oportunitatea plasamentului copilului se efectuează înainte ca acesta să fie încredinţat în grija viitorului adoptator în vederea adopţiei.

Articolul 11Efectele adopţiei

(1)Prin adopţie, copilul devine membru cu drepturi depline al familiei adoptatorului/adoptatorilor şi are în raport cu adoptatorul/adoptatorii şi familia acestuia/acestora aceleaşi drepturi şi obligaţii ca şi copilul adoptatorului/adoptatorilor a cărui filiaţie este legal stabilită. Adoptatorul/Adoptatorii îşi asumă responsabilitatea parentală faţă de copil. Adopţia pune capăt legăturii juridice existente între copil şi tatăl, mama şi familia de origine.

(2)Cu toate acestea, soţul sau partenerul, înregistrat ori nu, al adoptatorului îşi păstrează drepturile şi obligaţiile faţă de copilul adoptat, dacă acesta este copilul său, cu excepţia cazului în care legislaţia nu prevede altfel.

(3)În ceea ce priveşte încetarea legăturii juridice existente între copil şi familia sa de origine, statele părţi pot să prevadă excepţii cu privire la unele aspecte cum ar fi numele de familie al copilului, impedimentele la căsătorie sau la încheierea unui parteneriat înregistrat.

(4)Statele părţi pot să prevadă dispoziţii referitoare la alte forme de adopţie, cu efecte mai puţin extinse decât cele menţionate la alineatele precedente ale prezentului articol.

Articolul 12Cetăţenia copilului adoptat

(1)Statele părţi facilitează dobândirea cetăţeniei acestora de către copilul adoptat de unul dintre resortisanţii lor.

(2)Pierderea cetăţeniei care poate rezultă în urma adopţiei este condiţionată de deţinerea sau dobândirea unei alte cetăţenii.

Articolul 13Interzicerea restricţiilor

(1)Numărul de copii care pot fi adoptaţi de către acelaşi adoptator nu este limitat prin legislaţie.

(2)Nu se va interzice prin legislaţie unei persoane să adopte un copil pe motiv că aceasta are sau ar putea să aibă un copil.

Articolul 14Revocarea şi anularea unei adopţii

(1)O adopţie poate fi revocată sau anulată numai prin decizia autorităţii competente. Interesul superior al copilului trebuie să primeze întotdeauna asupra oricărui alt considerent.

(2)Înainte de atingerea de către copil a vârstei majoratului, revocarea adopţiei nu poate să intervină decât pentru motive grave, prevăzute de legislaţie.

(3)Cererea de anulare trebuie să fie depusă în termenul stabilit prin legislaţie.

Articolul 15Solicitarea de informaţii dintr-un alt stat parte

Atunci când ancheta efectuată în conformitate cu art. 4 şi 10 se raportează la o persoană care are reşedinţa sau a avut reşedinţa pe teritoriul unui alt stat parte, acel stat parte, în cazul în care primeşte o cerere de solicitare de informaţii, depune toate eforturile pentru a asigura furnizarea informaţiilor solicitate cu promptitudine. Fiecare stat desemnează o autoritate naţională căreia să i se adreseze o solicitare de informaţii.

Articolul 16Proceduri de stabilire a filiaţiei

În cazul în care o procedură de stabilire a paternităţii sau, atunci când există, o procedură de stabilire a maternităţii a fost iniţiată de către tatăl ori mama biologic/ă prezumat/ă, procedura de adopţie este, după caz, suspendată până la obţinerea rezultatelor procedurii de stabilire a filiaţiei. Autorităţile competente acţionează cu celeritate în cadrul procedurii de stabilire a filiaţiei.

Articolul 17Interzicerea câştigului material necuvenit

Nicio persoană nu poate obţine un avantaj financiar sau de altă natură dintr-o activitate legată de adopţia unui copil.

Articolul 18Dispoziţii mai favorabile

Statele părţi au în continuare posibilitatea de a adopta dispoziţii mai favorabile pentru copilul adoptat.

Articolul 19Perioada de probă

Statele părţi au libertatea de a impune încredinţarea copilului în grija adoptatorului pentru o perioadă îndeajuns de lungă înainte de încuviinţarea adopţiei pentru ca autoritatea competentă să poată aprecia în mod rezonabil relaţiile care s-ar stabili între aceştia în cazul în care adopţia ar fi încuviinţată. În această privinţă, interesul superior al copilului trebuie să primeze asupra oricărui alt considerent.

Articolul 20Consilierea şi serviciile postadopţie

Autorităţile publice asigură promovarea şi funcţionarea corespunzătoare a serviciilor de consiliere şi postadopţie pentru a sprijini şi a îndruma viitorii adoptatori, adoptatorii şi copiii adoptaţi.

Articolul 21Formarea

Statele părţi se asigură că asistenţii sociali care se ocupă de adopţie beneficiază de formarea profesională corespunzătoare cu privire la aspectele sociale şi juridice ale adopţiei.

Articolul 22Accesul la informaţii şi divulgarea acestora

(1)Pot fi adoptate dispoziţii pentru ca o adopţie să poată avea loc, după caz, fără ca identitatea adoptatorului să fie dezvăluită familiei de origine a copilului.

(2)Se adoptă dispoziţii care să impună sau să autorizeze desfăşurarea procedurii de adopţie cu uşile închise.

(3)Copilul adoptat are acces la informaţiile deţinute de către autorităţile competente cu privire la originile sale. Atunci când părinţii săi biologici au dreptul de a nu-şi divulga identitatea, o autoritate competentă trebuie să aibă posibilitatea, în măsura în care legislaţia o permite, să stabilească dacă este cazul să se renunţe la acest drept şi să se divulge informaţiile privind identitatea, luând în considerare circumstanţele şi drepturile copilului şi ale părinţilor săi biologici. Copilul adoptat care nu a ajuns la vârsta majoratului poate fi consiliat în mod adecvat.

(4)Adoptatorul şi copilul adoptat pot obţine documente care să conţină extrase din registrele publice şi care să ateste data şi locul naşterii copilului adoptat, dar care să nu dezvăluie în mod expres adopţia sau identitatea părinţilor săi biologici. Statele părţi pot alege să nu aplice această dispoziţie în cazul celorlalte forme de adopţie menţionate la art. 11 alin. (4) din prezenta convenţie.

(5)Având în vedere dreptul unei persoane de a-şi cunoaşte identitatea şi originile, informaţiile relevante referitoare la adopţie sunt colectate şi păstrate timp de cel puţin 50 de ani după ce adopţia devine definitivă.

(6)Registrele publice se păstrează şi, în orice caz, conţinutul acestora se reproduce pentru a preveni astfel ca persoanele care nu au un interes legitim să poată lua cunoştinţă de adopţia unei persoane sau, în cazul în care această informaţie a fost divulgată, să poată lua cunoştinţă de identitatea părinţilor biologici ai acesteia.

Titlul IIIClauze finale

Articolul 23Efectele convenţiei

(1)Prezenta convenţie înlocuieşte, în ceea ce priveşte statele părţi, Convenţia europeană în materia adopţiei de copii, care a fost deschisă spre semnare la 24 aprilie 1967. (2) În relaţiile dintre o parte la prezenta convenţie şi o altă parte la convenţia din 1967 care nu a ratificat prezenta convenţie, art. 14 din convenţia din 1967 se aplică în continuare.

Articolul 24Semnarea, ratificarea şi intrarea în vigoare

(1)Prezenta convenţie este deschisă spre semnare statelor membre ale Consiliului Europei şi statelor nemembre care au participat la elaborarea sa.

(2)Convenţia este supusă ratificării, acceptării sau aprobării. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la secretarul general al Consiliului Europei.

(3)Prezenta convenţie intră în vigoare în prima zi a lunii următoare expirării perioadei de 3 luni de la data la care 3 semnatari şi-au exprimat consimţământul de a fi parte la convenţie în conformitate cu dispoziţiile alin. (2) din prezentul articol.

(4)În ceea ce priveşte orice stat menţionat la alin. (1), care ulterior îşi exprimă consimţământul de a fi parte la convenţie, aceasta intră în vigoare în prima zi a lunii următoare expirării perioadei de 3 luni de la data depunerii instrumentelor sale de ratificare, de acceptare sau de aprobare.

Articolul 25Aderarea

(1)După intrarea în vigoare a prezentei convenţii, Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei poate, după consultarea părţilor, să invite orice stat nemembru al Consiliului Europei, care nu a participat la elaborarea convenţiei, să adere la aceasta printr-o decizie luată cu majoritatea prevăzută la art. 20.d din Statutul Consiliului Europei şi cu unanimitate de voturi ale reprezentanţilor statelor părţi care au dreptul de a participa la Comitetul de Miniştri.

(2)În ceea ce priveşte statul aderent, convenţia intră în vigoare în prima zi a lunii următoare expirării unei perioade de 3 luni de la data depunerii instrumentului de aderare la secretarul general al Consiliului Europei.

Articolul 26Aplicarea teritorială

(1)Orice stat poate, la momentul semnării sau al depunerii instrumentului său de ratificare, de acceptare, de aprobare ori de aderare, să specifice teritoriul sau teritoriile cărora li se aplică prezenta convenţie.

(2)Orice stat parte poate, la o dată ulterioară, printr-o declaraţie adresată secretarului general al Consiliului Europei, să extindă domeniul de aplicare a prezentei convenţii asupra oricărui alt teritoriu specificat în declaraţie şi pentru ale cărui relaţii internaţionale este răspunzător sau în numele căruia este autorizat să îşi asume angajamente. În ceea ce priveşte acest teritoriu, convenţia intră în vigoare în prima zi a lunii următoare expirării perioadei de 3 luni de la data primirii declaraţiei de către secretarul general.

(3)Orice declaraţie făcută în temeiul celor două alineate precedente poate fi retrasă, în ceea ce priveşte teritoriul specificat în această declaraţie, printr-o notificare adresată secretarului general al Consiliului Europei. Retragerea produce efecte din prima zi a lunii următoare expirării unei perioade de 3 luni după data primirii acestei notificări de către secretarul general.

Articolul 27Rezerve

(1)Nu se admite nicio rezervă la prezenta convenţie, cu excepţia celor referitoare la dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. b), ale art. 7 alin. (1) lit. a) pct. (îi) şi alin. (1) lit. b) şi ale art. 22 alin. (3).

(2)Orice rezervă formulată de către un stat în temeiul alin. (1) este exprimată la momentul semnării sau al depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare, de aprobare ori de aderare.

(3)Orice stat poate retrage în totalitate sau parţial o rezervă pe care a formulat-o în conformitate cu alin. (1) prin intermediul unei declaraţii adresate secretarului general al Consiliului Europei, care produce efecte de la data primirii.

Articolul 28Notificarea autorităţilor competente

Fiecare stat parte notifică secretarului general al Consiliului Europei numele şi adresa autorităţii căreia i se pot adresa cererile formulate în temeiul art. 15.

Articolul 29Denunţare

(1)Orice stat parte poate, în orice moment, să denunţe prezenta convenţie prin intermediul unei notificări adresate secretarului general al Consiliului Europei.

(2)Denunţarea produce efecte din prima zi a lunii următoare expirării unei perioade de 3 luni de la data primirii notificării de către secretarul general.

Articolul 30Notificări

Secretarul general al Consiliului Europei notifică statelor membre ale Consiliului Europei, statelor nemembre care au participat la elaborarea prezentei convenţii, oricărui stat parte şi oricărui stat invitat să adere la convenţie:

a)orice semnătură;

b)depunerea oricărui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare;

c)orice dată de intrare în vigoare a prezentei convenţii, în conformitate cu art. 24 din aceasta;

d)orice notificare primită în conformitate cu dispoziţiile art. 2;

e)orice declaraţie primită în conformitate cu dispoziţiile art. 7 alin. (2) şi ale art. 26 alin. (2) şi (3);

f)orice rezervă şi retragere de rezerve efectuate în conformitate cu dispoziţiile art. 27;

g)orice notificare primită în conformitate cu dispoziţiile art. 28;

h)orice notificare primită în conformitate cu dispoziţiile art. 29 şi data la care denunţarea produce efecte;

i)orice alt act, notificare sau comunicare referitoare la prezenta convenţie.

Drept care subsemnaţii, autorizaţi în mod corespunzător în acest scop, au semnat prezenta convenţie.

Adoptată la Strasbourg, astăzi, 27 noiembrie 2008, în limbile engleză şi franceză, ambele texte fiind în mod egal autentice, într-un singur exemplar care se depune în arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei va transmite copii certificate fiecărui stat membru al Consiliului Europei, statelor nemembre care au participat la elaborarea prezentei convenţii şi oricărui alt stat invitat să adere la prezenta convenţie.