Decizie nr. 255 din 17 iunie 2003

Nicolae Popa - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Şerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent şef

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, aprobată şi modificată prin Legea nr. 288/2002, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Est-Invest" - S.R.L. din Radauti în Dosarul nr. 1.808/2002 al Judecătoriei Campulung Moldovenesc.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenta în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 24 octombrie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 1.808/2002, Judecătoria Campulung Moldovenesc a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, aprobată şi modificată prin Legea nr. 288/2002. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de intimata-creditoare Societatea Comercială "Est-Invest" - S.R.L. din Radauti într-o cauza civilă al carei obiect este contestaţia la executare.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile legale criticate aduc atingere prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) şi art. 41 alin. (1), fiind, în acelaşi timp, în contradictie şi cu dispoziţiile Codului de procedura civilă privind executarea silită, cuprinse în art. 371^1 şi 374 alin. 4, pe care le lipseşte de eficienta juridică. În acest sens, arata ca, deşi nu pot fi consideraţi cetăţeni, totuşi, în virtutea art. 16 alin. (1) din Constituţie, statul şi societăţile comerciale "deţin acelaşi statut de egalitate", iar potrivit alin. (2) din acest text constituţional, "Nimeni nu este mai presus de lege". Or, prin textul de lege criticat, statul se sustrage executării silite împotriva sa, autosituandu-se deasupra cadrului general al Constituţiei, ca şi a Codului de procedura civilă. De asemenea, considera ca, prin suspendarea lichidării creanţelor stabilite asupra sa prin sentinţe judecătoreşti definitive, irevocabile şi executorii, statul infrange dispoziţiile constituţionale ale art. 41 alin. (1) privind garantarea creanţelor asupra statului.

Judecătoria Campulung Moldovenesc apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, considera ca prevederile legale criticate nu infrang art. 41 alin. (1) din Constituţie atât timp cat, potrivit tezei a doua din acelaşi text constituţional, limitele şi conţinutul dreptului de proprietate şi ale drepturilor de creanta sunt stabilite prin lege. De altfel, instanţa apreciază ca executarea silită a titlurilor executorii este posibila şi în condiţiile Ordonanţei Guvernului nr. 22/2002, care, în art. 2, prevede obligaţia ordonatorilor principali de credite bugetare de a dispune toate măsurile ce se impun în vederea asigurării creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plăţii sumelor stabilite prin titluri executorii. În acelaşi sens, arata ca eventualele întârzieri în executare sunt sancţionate cu penalităţi de întârziere până la data achitării debitului în integralitatea sa, asa încât nu sunt de natura a crea un prejudiciu real creditoarei. Astfel fiind, instanţa apreciază că nu poate fi reţinută critica autorului excepţiei cum ca, prin dispoziţiile art. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002, se creează vreunei părţi o poziţie procesuala privilegiată sau ca se limitează drepturile creditorilor la recuperarea creanţelor lor. În ceea ce priveşte susţinerea referitoare la ineficienta art. 371^1 şi, respectiv, art. 379 alin. 4, instanţa arata ca "acestea nu au legătură cu excepţia de neconstituţionalitate ridicată".

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul, apreciind ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate, arata ca Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 "nu conţine nici o referire la interdicţia executării asupra bunurilor din inventarul instituţiilor publice aparţinând domeniului privat, care rămân supuse în continuare dispoziţiilor de drept comun privind executarea silită", singura derogare instituită privind executarea silită prin poprire. Guvernul considera însă ca sensul acestei derogări este acela de a institui o ordine financiară pentru a preveni blocarea activităţii instituţiilor publice prin poprirea conturilor bugetare ale acestora fără a tine seama de destinaţia sumelor stabilită prin buget, fapt ce nu poate fi socotit ca o încălcare a dispoziţiilor art. 41 alin. (1) din Constituţie, mai ales dacă se au în vedere prevederile tezei a doua din acest text constituţional. În sprijinul acestor argumente este invocată jurisprudenta Curţii Constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 1 februarie 2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 288/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 344 din 23 mai 2002. Aceste dispoziţii legale au următoarea redactare:

Art. 1. – Executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli la care se încadrează obligaţia de plată respectiva.

Art. 2. – Ordonatorii principali de credite bugetare au obligaţia sa dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virari de credite bugetare, în condiţiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii şi ale instituţiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plăţii sumelor stabilite prin titluri executorii.

Art. 3. – În procesul executării silite a sumelor datorate de către instituţiile publice în baza unor titluri executorii trezoreria statului poate efectua numai operaţiuni privind plati dispuse de către ordonatorii de credite, în limita creditelor bugetare şi a destinaţiilor aprobate potrivit legii.

Art. 4. – Persoanele care efectuează operaţiuni de plati prin trezoreria statului, cu încălcarea prevederilor prezentei ordonanţe, sunt pedepsite potrivit legii.

În susţinerea neconstitutionalitatii acestor texte de lege se invoca încălcarea următoarelor prevederi constituţionale:

–Art. 16: "(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.

(2)Nimeni nu este mai presus de lege. [...]"

–Art. 41 alin. (1): "Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului sau. Astfel, prin Decizia nr. 202 din 4 iulie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 805 din 6 noiembrie 2002, şi Decizia nr. 326 din 26 noiembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 156 din 11 martie 2003, Curtea Constituţională a statuat ca dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 22/2002 sunt în concordanta cu prevederile şi principiile constituţionale. În acest sens, Curtea a reţinut ca prin dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 22/2002 au fost reglementate condiţiile în care se realizează executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu respectarea principiilor prevăzute în Constituţie şi legea finanţelor publice.

Astfel, în deplina concordanta cu art. 136 alin. (1) din Constituţia României, care prevede că "Formarea, administrarea, întrebuinţarea şi controlul resurselor financiare ale [...] instituţiilor publice sunt reglementate prin lege", Legea nr. 72/1996 privind finanţele publice, cu modificările ulterioare, a stabilit reguli cu caracter general privind utilizarea de către instituţiile publice a sumelor alocate de la bugetul de stat, în vederea acoperirii cheltuielilor impuse de funcţionarea acestora. În acest context, Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 are rolul de a reglementa condiţiile în care se realizează executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu respectarea principiilor prevăzute în Constituţie şi în legea finanţelor publice.

Deşi prin dispoziţiile legale criticate se instituie anumite limite ale executării, în sensul că aceasta nu se poate face asupra oricăror resurse băneşti ale instituţiilor publice, ci numai asupra celor alocate de la buget în acest scop, aceasta nu împiedica executarea silită a obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, de vreme ce, potrivit art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002, este instituită obligaţia pentru ordonatorii de credite de a lua "toate măsurile ce se impun, inclusiv virari de credite bugetare, [...] pentru efectuarea plăţii sumelor stabilite prin titluri executorii". Astfel fiind, dispoziţiile legale criticate nu pot fi considerate ca instituind o discriminare a creditorului în favoarea statului, asa cum se susţine în motivarea excepţiei, ci ca o norma de protecţie de interes general, fiind de neconceput ca pe calea executării silite a unui titlu executoriu să se ajungă la lipsirea unei instituţii publice de resursele financiare destinate acoperirii altor cheltuieli decât cele stabilite prin titlul executoriu. De altfel, o asemenea măsura de protecţie a debitorului nu este singulara în legislaţia executionala, fiind amintite în acest sens prevederile art. 406 din Codul de procedură civilă, prin care se prevede exceptarea de la urmărirea silită a unor bunuri ale debitorului şi ale familiei acestuia.

Neintervenind elemente noi de natura a reconsidera jurisprudenta Curţii Constituţionale în materie, atât soluţia, cat şi considerentele acestor decizii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauza.

Ca atare, Curtea considera ca dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, nu încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) şi ale art. 41 alin. (1), invocate în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate de către autorul acesteia.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (6) şi al art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, aprobată şi modificată prin Legea nr. 288/2002, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Est-Invest" - S.R.L. din Radauti în Dosarul nr. 1.808/2002 al Judecătoriei Campulung Moldovenesc.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 iunie 2003.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent şef,

Doina Suliman

──────────────