Decizie nr. 109 din 14 iulie 1998

Ioan Muraru - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Ioan Griga - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol, pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146 şi 149 din Codul de procedură penală, ridicată de Negoescu Gabriel în Dosarul nr. 120/1998 al Curţii Militare de Apel.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 9 iulie 1998 şi au fost consemnate în încheierea de la aceeaşi dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 14 iulie 1998.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:

Curtea Militară de Apel, prin Încheierea din 19 mai 1998, pronunţată în Dosarul nr. 120/1998, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 146 şi 149 din Codul de procedură penală, ridicată de inculpatul Negoescu Gabriel.

Din examinarea Încheierii de sesizare din 19 mai 1998, a Încheierii din 18 mai 1998, precum şi a dosarului Curţii Militare de Apel, se constată că, în cazul inculpatului Negoescu Gabriel, excepţia de neconstituţionalitate a art. 146 şi 149 din Codul de procedură penală a fost ridicată implicit, "data fiind similitudinea situaţiilor juridice ale inculpaţilor" şi pentru "egalitate de tratament". Totuşi, prin dispozitivul încheierii de sesizare, instanţa militară sesizează Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Negoescu Gabriel, considerându-se ca dispoziţiile atacate contravin art. 23 din Constituţie privind libertatea individuală, deoarece procurorul nu are posibilitatea legală de a-şi prelungi propria măsura de arestare preventivă peste 30 de zile.

Exprimandu-şi opinia, instanţa de judecată apreciază ca excepţia este neîntemeiată, deoarece, în esenta, considera ca "prin emiterea unei ordonanţe de arestare preventivă de 5 zile a învinuitului şi apoi prin emiterea unei noi ordonanţe pentru arestarea preventivă a inculpatului, pe timp de 25 de zile, procurorul militar anchetator nu şi-a prelungit nelegal propria măsura privativă de libertate, dispusă în cauza, ci a emis doua ordonanţe (diferite după calitatea persoanei)

fără ca durata cumulată a acestora să depăşească 30 de zile, neincalcandu-se astfel prevederile art. 23 din Constituţie".

În scopul soluţionării cauzei, conform prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, s-au solicitat puncte de vedere preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.

În punctul sau de vedere al Guvernul, considera excepţia de neconstituţionalitate neîntemeiată, arata ca "arestarea învinuitului şi arestarea inculpatului sunt măsuri procesuale privative de libertate distincte, care privesc, în mod firesc, reglementări diferite în raport cu calitatea procesuala pe care o are persoana arestata în cursul urmăririi penale. A interpreta ordonanţa de arestare a inculpatului ca fiind o ordonanţa de prelungire a arestării învinuitului înseamnă a adauga la lege, atâta vreme cat în art. 155 şi următoarele din Codul de procedură penală se foloseşte termenul de "prelungire" numai cu privire la prelungirea de către instanţa a arestării inculpatului, dispusă în faza de urmărire penală".

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, republicată, retine următoarele:

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea este competenţa să soluţioneze excepţia cu care a fost sesizată.

Examinând sesizarea, Curtea constata ca excepţia este inadmisibila pentru următoarele motive:

Potrivit art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, "excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată".

În cauza, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146 şi 149 din Codul de procedură penală nu a fost invocată nici la cererea uneia dintre părţi şi nici din oficiu de către instanţa de judecată, fiind trimisa de Curtea Militară de Apel, "data fiind similitudinea situaţiilor juridice ale inculpaţilor" şi pentru a se realiza "egalitatea de tratament".

Deoarece dispoziţiile art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 sunt restrictive, orice alt mod de sesizare este inadmisibil.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibila excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146 şi 149 din Codul de procedură penală, ridicată de Negoescu Gabriel în Dosarul nr. 120/1998 al Curţii Militare de Apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 iulie 1998.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN MURARU

Magistrat-asistent,

Doina Suliman