Norme metodologice din 10 septembrie 1996

În aplicarea prevederilor art. 47 alin. (1) lit. e) din Legea protectiei muncii nr. 90/1996, se emit prezentele norme metodologice.

Capitolul 1Dispozitii generale

Articolul 1

Prezentele norme metodologice au ca obiectiv cunoasterea regimului de degajare naturala a gazelor din zacamint în reteaua de lucrari miniere subterane.

Articolul 2

În acceptiunea prezentelor norme metodologice, prin mina se înţelege:

a)minele de carbuni, nisipuri şi sisturi bituminoase;

b)minele de sare;

c)minele de minereuri sau zone ale acestora;

d)lucrarile miniere subterane de prospectiuni şi explorari geologice şi cu caracter special.

Articolul 3

Prezenta gazelor în subteran se poate manifesta prin:

a)emanatie lenta de metan sau de bioxid de carbon, degajare continua a gazului de pe suprafaţa masivului de roci aflat în contact cu atmosfera subterana, respectiv din pori, fisuri şi crapaturi, precum şi din apele subterane care au strabatut roci calcaroase;

b)suflai de metan sau bioxid de carbon, manifestare dinamica şi concentrata a gazului din fisuri, crapaturi, goluri vizibile cu ochiul liber, cu efecte sonore şi care, în condiţiile asigurarii debitelor de aer calculate după factorul gaz, produce cresterea concentratiei de metan sau de bioxid de carbon peste 1% volum în pinza, profil sau la vatra lucrării miniere;

c)scurgerea de gaze şi de carbune şi manifestarea dinamica a rocilor în care indicele de fragilitate (F3), specific structurii şi rezistentei mecanice a carbunelui, are valori peste limita stabilita (30), iar cantitatile de gaze, care se produc, se datorează emanatiilor de metan ce au loc în carbunele marunt, scurs în lucrarea miniera într-un interval de timp relativ scurt;

d)eruptia de metan, de bioxid de carbon şi de material marunt, manifestare dinamica sub greutatea coloanei de material, care provoaca patrunderea acestuia în lucrarea miniera, fiind însoţită de degajarea metanului sau a bioxidului de carbon.

Capitolul 2Criterii de clasificare a minelor

Articolul 4

Clasificarea minelor se efectueaza luindu-se în considerare atit degajarile de metan (gaz exploziv), cit şi degajarile de bioxid de carbon (gaz asfixiant).

Articolul 5

(1)În functie de absenta sau prezenta metanului în atmosfera subterana sau în masivul de roci, minele pot fi:

a)cu regim negrizutos;

b)cu regim grizutos.

(2)În categoria minelor cu regim grizutos se includ minele la care s-a pus în evidenta prezenta metanului în atmosfera subterana sau în masivul de roci.

(3)După debitul relativ de metan, minele grizutoase se clasifica în:

a)mine de categoria I;

b)mine de categoria a II-a.

Capitolul 3Proceduri de clasificare

Articolul 6

Clasificarea minelor se executa la cererea unităţii economice de către un institut de specialitate autorizat, care întocmeşte documentaţia de clasificare sau de verificare a clasificarii.

Articolul 7

Documentaţia de verificare a clasificarii poate fi întocmită şi de către agentul economic, în care caz aceasta va fi avizata de către un institut de specialitate autorizat.

Articolul 8

Verificarea clasificarii se efectueaza ori de cite ori se constata modificari ale degajarii de gaze (metan sau bioxid de carbon) şi în mod obligatoriu la fiecare 2 ani.

Articolul 9

Minele de carbuni şi sisturi bituminoase, care au fost incadrate în regim grizutos, nu pot fi trecute în categoria minelor negrizutoase.

Articolul 10

Documentaţia de clasificare şi de verificare a clasificarii va fi insusita de organul coordonator al unităţii economice şi va fi aprobata de Ministerul Muncii şi Protectiei Sociale.

Articolul 11

În cazul mentinerii categoriei de încadrare, documentaţia de verificare a clasificarii se avizeaza de către un institut de specialitate autorizat, urmind ca organul coordonator al agentului economic sa instiinteze Ministerul Muncii şi Protectiei Sociale.

Articolul 12

Documentaţia de clasificare şi de verificare a clasificarii va cuprinde:

a)memoriu tehnic de prezentare a minei (lucrarile miniere subterane);

b)rezultatele studiului degajarilor de gaze (masuratori în subteran, analize, documentaţii de specialitate etc.), care determina incadrarea;

c)partea grafica actualizata;

d)avizul de clasificare sau de verificare a clasificarii, eliberat de institutul de specialitate autorizat.

Articolul 13

Masuratorile în vederea clasificarii minelor, precum şi cele de verificare periodica se efectueaza după cum urmeaza:

A. În raport cu degajarile de metan:

a)Se controlează prezenta metanului în curentii secundari şi principali de evacuare a aerului viciat din mina.

b)În cazul în care, în curentii de evacuare a aerului viciat, nu s-a pus în evidenta prezenta metanului, se va proceda la masurarea continutului acestuia în atmosfera subterana a locurilor de muncă, cu aparatura de detectie adecvata, în zonele unde este posibila acumularea acestui gaz.

c)Dacă prin aceste masuratori nu s-a pus în evidenta prezenta metanului, în limita de precizie a aparaturii utilizate, se procedeaza la depistarea acestuia într-un front de lucru în fund de sac cu deranjamente tectonice, cu avansare ascendenta, situat la nivelul inferior al minei. Masuratorile se vor executa după oprirea instalatiei de aeraj parţial, pe o durată de maximum 24 de ore. În cazul în care concentraţia de metan a atins valoarea de 2% în volum, masuratorile vor fi sistate şi se va repune în functiune instalatia de aeraj, parţial.

d)Dacă prezenta metanului nu a fost constatata în atmosfera subterana, se procedeaza la cercetarea acestuia în masivul de roca utila. În acest scop se vor executa trei gauri de proba cu lungimea maxima de 3 m fiecare, amplasate pe suprafaţa frontului, directia acestora fiind prezentată în fig. nr. 1 (în Monitorul Oficial nr. 249 pagina 21). În acelasi scop se pot folosi şi sondele de cercetare geologica, executate în sau spre stratul de carbune.

După executarea gaurilor de proba, în acestea se amplaseaza cite o sonda de colectare a gazelor şi se etanseaza corespunzător (fig. nr. 2 şi 3 din Monitorul Oficial nr. 249 pag. 21).

Concentraţia gazelor acumulate în spatiul izolat al gaurii de proba se determina cu aparatura de detectie adecvata, la un interval de 24 de ore de la etansarea acestora.

B. În raport cu degajarile de bioxid de carbon:

a)Se controlează prezenta bioxidului de carbon în curentii secundari şi principali de evacuare a aerului.

b)În cazul în care nu s-a detectat prezenta bioxidului de carbon în curentii de evacuare, în concentraţie de minimum 1% în volum, se continua cu cercetarea prezentei acestui gaz într-un front de lucru în fund de sac cu deranjamente tectonice, cu avansare descendenta (sau intr-o lucrare orizontala), situat la nivelul inferior al minei. În aceste fronturi de lucru determinarea concentratiei de bioxid de carbon se face după ce instalatia de aeraj parţial a fost oprita 24 de ore şi numai de către echipe dotate cu aparate izolante de salvare.

Articolul 14

(1)Pentru stabilirea categoriei minei (I şi II) în functie de debitul relativ de metan, se vor măsura debitele de aer şi concentratiile procentuale de metan în curentii principali de evacuare a aerului viciat.

(2)Concentraţia de metan se determina cu aparatura de măsura corespunzătoare, pe baza a minimum doua masuratori, respectindu-se condiţia ca diferenţa dintre doua determinari sa nu depăşească eroarea de măsurare a aparaturii utilizate, indicate de producător. În caz contrar, operaţiunea se repeta.

Articolul 15

Detectarea prezentei metanului în curentii de evacuare a aerului necesita executarea de masuratori specifice, după cum urmeaza:

a)în cursul unei luni calendaristice, trei masuratori la interval de 10 zile, fiecare masuratoare efectuindu-se intr-o zi normala de lucru;

b)masuratorile se vor efectua în toţi curentii principali de evacuare a aerului, în fiecare schimb al zilei, în a doua jumătate a schimbului.

Articolul 16

(1)Debitul relativ de metan (qr) specific unei statii principale de ventilatie se determina cu relaţia:

qa

qr = ----(mc/t),

T

unde:

qa = debitul maxim absolut de metan (mc/min.);

T = producţia realizata în tone în luna (perioada) în care s-au efectuat masuratorile.

(2)Debitul maxim absolut de metan se va calcula cu relaţia:

31 x 24 x 60 x (Q1C1 + Q2C2 + Q3C3)

qa = -------------------------------------(mc/luna),

3 x 100

în care: Q1, Q2, Q3 (mc/min.) şi C1, C2, C3 (% în vol.) reprezinta debitele de aer, respectiv concentratiile de metan masurate în lucrarea miniera de evacuare a aerului viciat, în cele trei schimburi. În cazul activităţii desfăşurate în patru schimburi, se vor efectua patru masuratori (debit, concentraţie de metan).

(3)În cazul minelor cu mai multe statii principale de ventilatie, la stabilirea categoriei minei se va lua în considerare debitul relativ cu valoarea maxima.