Hotărâre nr. 227 din 24 martie 2005

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

Guvernul României adopta prezenta hotărâre.

Articolul I

Hotărârea Guvernului nr. 134/2002 privind caracterizarea, clasificarea şi marcarea produselor din sticlă cristal în vederea comercializării acestora, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 25 februarie 2002, se modifica şi se completează după cum urmează:

1.Articolul 2 va avea următorul cuprins:

Art. 2. – În funcţie de compozitia chimica, produsele din sticlă cristal se clasifica astfel:

a)cristal superior, care conţine cel puţin 30% oxid de plumb (PbO), cu o densitate de minimum 3,00 g/cmp;

b)cristal cu plumb, care conţine cel puţin 24% oxid de plumb (PbO), cu o densitate de minimum 2,90 g/cmp;

c)sticlă cristalina, care este sticlă cristal ce conţine separat sau la un loc cel puţin 10% oxid de plumb (PbO), oxid de zinc (ZnO), oxid de bariu (BaO) sau oxid de potasiu [K(2)O], având o densitate de minimum 2,45 g/cmp şi un indice de refractie mai mare de 1,520;

d)cristalin - sticlă sonora -, care este sticlă cristal ce conţine separat sau la un loc minimum 10% oxid de plumb (PbO), oxid de bariu (BaO), oxid de potasiu [K(2)O], având o densitate de minimum 2,40 g/cmp şi a carei duritate Vickers la suprafaţa este de 550 ± 20.

2.După alineatul (2) al articolului 3 se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins:

(3)Clasificarea prevăzută la art. 2 şi marcajele prevăzute la alin. (2) pot să apară pe aceeaşi eticheta.

3.După articolul 6 se introduce un nou articol, articolul 6^1, cu următorul cuprins:

Art. 6^1. – Prezenta hotărâre transpune Directiva 69/493/CEE privind sticlă cristal, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 326/1969.

4.Anexa se modifica şi se înlocuieşte cu anexa la prezenta hotărâre.

Articolul II

Prezenta hotărâre intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Articolul III

Hotărârea Guvernului nr. 134/2002 privind caracterizarea, clasificarea şi marcarea produselor din sticlă cristal în vederea comercializării acestora, cu modificările şi completările aduse prin prezenta hotărâre, va fi republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o noua numerotare.

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul economiei şi comerţului,

Codruţ Ioan Sereş

Ministrul integrării europene,

Ene Dinga

Preşedintele Autorităţii Naţionale

pentru Protecţia Consumatorilor,

Catalin Florin Teodorescu

Bucureşti, 24 martie 2005.

Nr. 227.

Anexa

(Anexa la Hotărârea Guvernului nr. 134/2002)

METODE

pentru determinarea proprietăţilor chimice

şi fizice ale categoriilor de sticlă cristal

1.Analize chimice

1.1.BaO şi PbO

Determinarea combinatiei BaO + PbO

Se cantaresc, cu o precizie de 0,0001 grame, aproximativ 0,5 grame de praf de sticlă care se introduc într-un vas de platina. Se umezeste cu apa şi se adauga 10 mililitri de soluţie 15% de acid sulfuric şi 10 mililitri de acid fluorhidric. Se incalzeste pe baie de nisip până când se degaja vapori albi. Se lasă să se raceasca şi se tratează din nou cu 10 mililitri de acid fluorhidric. Se incalzeste până la reaparitia vaporilor albi. Se lasă să se raceasca şi se clatesc pereţii vasului cu apa. Se incalzeste până la reaparitia vaporilor albi. Se lasă să se raceasca, se adauga cu grija 10 mililitri de apa, apoi se transfera într-un pahar de 400 mililitri. Se clateste vasul de câteva ori cu soluţie de 10% acid sulfuric şi se dilueaza la 100 mililitri cu aceeaşi soluţie. Se fierbe 2-3 minute. Se lasă sa stea peste noapte.

Se trece printr-un creuzet de filtrare cu porozitatea 4, se spala mai întâi cu soluţie de 10% acid sulfuric, apoi de doua sau de trei ori cu alcool etilic. Se usucă timp de o ora în etuva la 150°C. Se cantareste BaSO(4) + PbSO(4).

Determinarea BaO

Se cantaresc, cu o precizie de 0,0001 grame, aproximativ 0,5 grame de praf de sticlă care se introduc într-un vas de platina. Se umezeste cu apa şi se adauga 10 mililitri de acid fluorhidric şi 5 mililitri de acid percloric. Se incalzeste pe baie de nisip până se degaja vapori albi.

Se lasă să se raceasca şi se adauga încă 10 mililitri de acid fluorhidric. Se incalzeste până la reaparitia vaporilor albi. Se lasă să se raceasca şi se clatesc pereţii vasului cu apa distilata. Se incalzeste din nou şi se evapora până aproape de uscare. Se începe din nou cu 50 mililitri de soluţie 10% acid clorhidric şi se incalzeste uşor pentru a favoriza dizolvarea. Se transfera într-un pahar de 400 mililitri şi se dilueaza până la 200 de mililitri cu apa. Se aduce la fierbere şi se trece un curent de hidrogen sulfurat prin soluţia fierbinte. Când precipitatul de sulfura de plumb se lasă la fundul vasului, se întrerupe trecerea hidrogenului sulfurat. Se trece prin hârtie de filtru fina şi se spala cu apa rece saturata cu hidrogen sulfurat.

Se fierb filtratele şi apoi, dacă este necesar, se reduc prin evaporare la 300 mililitri. Se adauga amestecului la fierbere 10 mililitri de soluţie 10% acid sulfuric. Se opreşte fierberea şi se lasă sa stea cel puţin 4 ore.

Se trece prin hârtie de filtru fina, se spala cu apa rece. Se calcineaza precipitatul la 1.050°C şi se cantareste BaSO(4).

1.2.Determinarea ZnO

Se evapora filtratele de la separarea BaSO(4), astfel încât să se reducă volumul acestora la 200 mililitri. Se neutralizeaza cu amoniac în prezenta rosului metil şi se adauga 20 mililitri de acid sulfuric N/10. Se aduce pH-ul la 2 (pH metru) prin adăugarea de acid sulfuric N/10 sau soda caustica N/10, după caz, şi se precipita sulfura de zinc la rece prin trecerea unui curent de hidrogen sulfurat. Se lasă precipitatul sa sedimenteze 4 ore, apoi se colectează pe hârtie de filtru fina. Se spala cu apa rece saturata cu hidrogen sulfurat. Se dizolva precipitatul de pe filtru prin turnarea a 25 mililitri de soluţie 10% acid clorhidric fierbinte. Se spala filtrul cu apa fiarta până se obţine un volum de aproximativ 150 mililitri. Se neutralizeaza cu amoniac în prezenta hârtiei de turnesol, apoi se adauga unu-doua grame de urotropina solida pentru a aduce soluţia la un pH de aproximativ 5. Se adauga câteva picaturi de soluţie apoasa 0,5% xilenol-oranj proaspăta şi se titreaza cu o soluţie de N/10 de Complexon III până când culoarea roz virează în culoarea galben-lamaie.

1.3.Determinarea K(2)O: prin precipitarea şi cantarirea tetrafenilboratului de potasiu.

Procedeu: doua grame de sticlă sunt atacate, după pisare şi cernere, de 2 mililitri de HNO(3) concentrat, 15 mililitri de HCO(4), 25 mililitri de HF într-un vas de platina pe baie de apa, apoi pe baie de nisip. După degajarea unor vapori albi densi de acid percloric (se continua până la uscare), se dizolva cu 20 de mililitri de apa fierbinte şi 2-3 mililitri de acid clorhidric concentrat.

Se transfera într-un balon gradat de 200 mililitri şi se completează volumul cu apa distilata.

Reactivi: soluţie 6% tetrafenilborat de sodiu: se dizolva 1,5 grame de reactiv în 250 mililitri de apa distilata. Se elimina opalescenta uşoară rămasă prin adăugarea a 1 gram de hidroxid de aluminiu. Se agita 5 minute şi se filtreaza, avându-se grija să se repete filtrarea primilor 20 de mililitri obţinuţi.

Soluţia de spalare pentru precipitat: se prepara putina sare de potasiu prin precipitarea într-o soluţie de aproximativ 0,1 grame de KCl la 50 mililitri HCl N/10, în care se toarna, sub agitare, soluţia de tetrafenilborat până la încetarea precipitarii. Se filtreaza prin produs sinterizat. Se spala cu apa distilata. Se usucă într-un desicator, la temperatura camerei. Se toarna apoi 20-30 miligrame din sarea rezultată în 250 mililitri de apa distilata. Se agita din când în când. După 30 de minute se adauga 0,5-1 grame de hidroxid de aluminiu. Se agita pentru câteva minute. Se filtreaza.

Modul de lucru: se ia o parte alicota de acid concentrat prin evaporare, care corespunde la aproximativ 10 miligrame de K(2)O. Se dilueaza până la aproximativ 100 mililitri. Se adauga incet soluţia de reactiv, aproximativ 10 mililitri, echivalentul a 5 miligrame estimate de K(2)O, sub agitare uşoară. Se lasă să se linisteasca maximum 15 minute, apoi se filtreaza printr-un creuzet sinterizat tarat, de porozitate 3 sau 4. Se spala cu soluţie de spalare. Se usucă 30 de minute la temperatura de 120°C. Pentru K(2)O coeficientul de conversie este 0,13143.

1.4.Tolerante admise

± 0,1 din valoarea absolută pentru fiecare determinare. Dacă analiza da o valoare mai mica, care se încadrează în toleranţele admise, decât limitele fixate (30, 24 sau 10%), trebuie să se ia media a cel puţin 3 determinări. Dacă media respectiva este mai mare sau egala cu 29,95, 23,95, respectiv 9,95, sticlă trebuie să fie acceptată în categoria corespunzătoare la 30, 24 şi, respectiv, 10%.

2.Determinări fizice

2.1.Densitate

Metoda balanţei hidrostatice cu o precizie de ± 0,01. Se cantareste o mostra de cel puţin 20 grame în aer şi imersata în apa distilata, la temperatura de 20°C.

2.2.Indice de refractie

Indicele de refractie se măsoară pe refractometru cu o precizie ± 0,001.

2.3.Microduritate

Duritatea Vickers se măsoară conform Standardului ASTM E 92-65 (revizuit în 1965), dar utilizându-se o greutate de 50 de grame şi luându-se media a 15 determinări.